Salve Imola!!

Salva Italia!!....Salve Imola....salve cari amici miei!!!!.....Am spus asta cu o saptamana in urma,cand tocmai am ajuns in peninsula,unde trebuie sa va marturisesc ca ma simt extraordinar de bine....atat de bine incat prea putin timp imi mai ramane  sa intru pe net,desi as fi avut atatea de povestit!azi insa am incercat sa ma strecor in timp sa pun citeva cuvinte pe blog pentru ca satisfactie mea este la cote maxime,in sufletul meu este un amalgam de trairi:trairi intense,sperante,asteptari care pe zi ce trece iau drumul implinirilor,"pomisorul "din sufletul meu are fructele parguite si ofera cele mai dulci momente pe care le-am simtit candva.
Am asteptat mereu ca odata,undeva,candva,intr-o anume dimensiune sa apara omul sufletului meu....omul care sa ma faca sa vad raiul fericirii,sa ma duca pe cararile pe care poate candva am mai umblat ,dar,care s-au sters in timp...care parca le uitasem,rataceam ca intr-un labirint....acum el ma tine de mana si totul este luminos si totul este atat de simplu!..desi,atat de complicat!!!ma intreb insa daca noua oamenilor ne-ar place sa fie totul prea simplu?...nu!!! categoric nu! orice lucru obtinut usor,e pastrat pe masura ,astfel incat prefer   sa am doza de dificultate care poate insemna la o adica ingredientul care ma tine pe pozitie,ma face sa lupt pentru fiecare zi minunata,ma motiveaza,ma impinge de la spate..
Nu vreau sa ma intind prea mult azi,vreau doar sa va doresc impliniri si satisfactii la cote maxime!!! sa fiti iubiti si sa iubiti pe masura!....sa va bucurati de tot si toate si nimic sa nu va intunece sufletele....lasati sufletele voastre sa voiajeze acolo unde se simt bine,deschideti-va ferestrele....lumina si caldura  dragostei sa va invadeze,sa va asedieze inimile!

Sufletul meu pereche!

Sunt  fericita!!!!...sau cum oare cum as putea eu  sa ma declar in acest moment,cand simt ca imi lipsea atat de putin  si totusi atat de mult ....  cat mi-a trebuit sa ajung acolo,sa realizez ca e foarte simplu sa fii fericit!!! mult mai simplu decat am crezut pana acum...m-am schimbat eu?... s-a schimbat universul meu? a aparut  ceva nou in sufletul meu? chiar e greu de spus! sau poate ma tem eu de cuvinte? ma tem ca ele sa nu rupa vraja care m-a cuprins?????????
Si totusi...ahhhhh! de cate ori mi-am repetat aceste doua cuvinte"si totusi....iubirea"(vorba lui Paunescu),mi le-am  spus de fiecare data cand am simtit ca parca nu am luat-o pe drumul bun,simteam parca ca ma ratacesc,ca nu e drumul meu...ca ma abat cu buna stiinta ,ca-mi fac rau cu mana mea...ca drumul ales nu-i deloc drept,lin...ca va trebui sa infrunt  niste  reguli,reguli impuse de societatea in care traim...si totusi,mi-am zis din nou,daca nu risc nu voi castiga....si voi risca! voi risca totul...ca la urma urmei, viata e unica! si nu traim ca broastele de Galapagos - 177 de ani...sa pot sa mai astept sa se limpezeasca apele,ma las dusa de val...ce-o fi ,o fi,ce mi-e dat se va intampla!!!!!
Tot dadeam eu  peste tot cu sufletul pereche,nu stiu de ce ma obseda  acest gand,ma obseda inca de cand a murit sotul meu...pentru ca atunci am incercat sa-mi explic de ce?...de ce mi se intampla mie  totul...de ce el s-a dus mult prea devreme Dincolo....desi era mai tanar decat mine,putea sa ma lase pe mine intai....si in ciuda varstei ,asa cum am scris in descrierea mea la deschiderea blogului,simteam ca voi gasi odata si odata acel suflet...adica sufletul meu pereche!Citisem multe despre sufletul pereche si orice studiu citit parca imi aducea noi convingeri ca   exista suflete pereche,ca exista oameni care se cauta,oameni care nu se simt impliniti decat in momentul cand se intampla fuziunea....cand se reintalnesc,pentru ca poate intr-o alta lume ei au inceput niste proiecte impreuna pe care din varii motive n-au ajuns sa le finalizeze...Obosisem de atata cautare,mi-am zis,"clar nu-l gasesc in viata asta...poate intr-o alta viata..." Si totusi!!! simteam ,simteam ca-i pe aproape,aveam asa niste presimtiri,niste presimtiri ca va aparea taman,vorba ardeleanului ,cand ma voi astepta mai putin,da!!!!azi cand scriu aceste randuri....am convingerea ca mi-am gasit perechea astrala,ca  poate aici pe pamant nu ne va fi dat sa fim mult timp  impreuna...dar vom ramane pe vesnicie  impreuna,pentru ca : gandim la fel,simtim la fel,si sunt multe, prea multe coincidente.....:)
Tot ce pot sa spun acum e ca nu-mi doresc nimic altceva,nimic mai mult,mi-e bine,mi-e extraordinar de bine,chiar daca ne despart sute de kilometri,chiar daca intre noi sunt o multime de frontiere,NU CONTEAZA!!!!Stiu ca fiecare zi  inseamna pentru mine o binecuvantare,astept telefonul lui,astept sa-i aud vocea,astept sa-l intalnesc pe YM.....astept,astept!si ce dulci sunt clipele acelea chiar daca dor, chiar daca  o clipa inseamna un an in acel moment,e fantastic!
Azi m-a surprins placut,neinchipuit de placut,am fost extaziata,a sunat postasul,sau mai bine zis postasitza,ca avem o femeie  pe post de curier,si ce credeti?? mi-a spus ca am un plic prin prioripost trimis....ma intrebam  de unde o fi????????????si ce  contine plicul? l-am analizat,era  captusit cu o panza de nylon care am simtit ca protejeaza ceva delicat.....m-am uitat de unde vine....cand am vazut orasul,m-am rosit de placere...dar n-am avut rabdarea sa las postasitza sa iasa din incapere si l-am deschis in fata ei! ...l-am deschis cu o viteza uluitoare,si s-a deschis usor...fara efort prea mare....ce credeti ca era in plic????????
Nah! ca nu va spun acum... e SECRET!!!....dar va las sa ghiciti!!! cel care ghiceste are o dedicatie oferita cu mare dragoste din partea mea  la radio-ul  unde am emisiune mea:"Cutiuta cu iluzii "adica la:


http://radioenigmaromania.xplor.ro:8000/listen.pls

Va imbratisez si va doresc o seara cu aripi de ingeri,asa cum este a mea ,adica minunata!!!!!

Edit later:
Pentru ca imi doresc sa dedic tuturor bloggerilor care-mi vor citi articolul o melodie,vin cu un mic indiciu, secretul e pe pagina...hahaha!!! acum suna cam asa:" manastire intr-un picior,ghici ciuperca ce-i!" :))

Vine sau nu vine mosu'?....

Eu pot sa ma declar  convinsa ca el vine,el vine daca crezi in El,daca n-a murit inca copilul din tine,daca mai crezi ca fiecare zi poate sa-ti fie o zi in care pot sa apara in viata ta lucruri minunate,daca mai crezi ca oferind iubirea ta semenilor vei primi cu siguranta  poate mult mai mult decat  crezi...
Imi amintesc de perioada copilariei,cat ma straduiam sa fiu cuminte sa n-o supar pe mama,stiind ca el mosu' ma monitorizeaza si  imi tine  socoteala nazbatiile mele pe care uneori mama le penaliza...poate mai apoi,am procedat si eu la fel cu fetele mele...au crezut in  magia sarbatorilor,au crezut in bucuria intalnirii cu Mos Nicolae si Mos Craciun...pana cand  el a venit cu masina(dar imbracat cu mantia-i rosie si cu barba sura... ;)   ) fetele au vazut de la geam asta...ceva din legenda s-a risipit,in acel moment au avut un moment de neincredere,mi-au reprosat ca le-am pacalit...a fost un moment de  dificultate pentru mine pentru ca trebuia sa gasesc urgent  o explicatie...ei ,bine! am dres-o cumva ...le-am explicat ca de fapt mosu',mosu' cel adevarat e tare departe...tocmai in nordul globului pamantesc,unde sunt zapezi mari,mari...si numai renii il pot aduce...si uite asa trebuie sa aiba ajutoare peste tot,in toate tarile...ca lumea-i intinsa si el a a imbatrinit deja....nu poate fi prezent peste tot,iar ajutoarele lui au lista lui,lista cu dorintele copiilor cuminti...dar daca totusi acei copii se dovedesc a fi buni cativa ani la rand...el face un efort si apare personal...:))
Nu stiu cat m-au crezut si cat nu m-au crezut,n-au mai cerut sa dezvolt ideea,s-au bucurat insa in fiecare an de prezenta lui...
Eu una mai pot sa adaug ceva....cred ca Mos Craciun este in fiecare dintre noi,ca important este cu cata jovialitate intampinam aceste zile si cata lumina exista in inimile noastre,cata iubire si cata credinta ...
Craciunita mea a fost Camelia Andrei,prietena mea din Italia,care din nou m-a surprins cu o mare  bucurie...m-a sunat si mi-a spus"Olga stai pe scaun?..." ii raspund :"nu,dar pot s-o fac...uite ma asez!" si ea continua:" a sosit mosu' la tine...de azi cu  surpriza dar cu adevart joi cand te va lua din partea casei tale si te va aduce in fata casei mele..."...ce era sa zic????????am ramas interzisa ca de obicei...ea continua:"ce zici...?"..."waw!!! nu pot sa cred!!!! Doamne femeie,esti minunata!! ma surprinzi de fiecare data,m-am  blocat...nu mai stiu ce sa zic...."ei si discutia a mai continuat...la urma ma intreaba  ce-o sa faci dupa ce inchizi discutia cu mine?....hehehehe!!! ce credeti c-am facut?...am sarit in sus de bucurie! asta am facut....si am zis: Doamne ... iti multumesc!!!!
Cat de bun esti cu mine,mereu imi scoti oameni buni in cale ,mereu imi arati ce inseamna bucuria vietii,mereu ma faci  sa SIMT ca viata  e minunata!!! :)

Ganduri bune pentru tine romane!...la multi ani!

Nu pot sa nu intru azi pe blog, in aceasta frumoasa zi a noastra ,a noastra a romanilor de pretutindeni sa doresc din inima multa sanatate,sa fim mai buni si sa privim inainte cu incredere si cu credinta ,pentru ca asa drumul nostru va fi presarat cu impliniri..La multi ani romane ,oriunde ai fi!!!
Tot azi mai vreau sa va anunt ca de maine ma apuc din nou de radio,ma veti gasi de maine de la ora 18  la Radio Enigma Romania,accesand linck-ul acesta :
http://radioenigmaromania.nu-ip.ro/

Maine va fi ziua in care ma voi cunoaste cu ascultatorii,pe unii ii am de la vechiul radio unde am lucrat,dar voi avea parte si de  altii noi ,ca atare vreau sa stiu ce-si doresc ,ce asteptari au de la mine...cred ca urmatoarea tema a emisiunii ce va urma sa fie cred lunea viitoare va fi  - iubirea imposibila!
Iubire imposibila...suna din capul locului aiurea..."si totusi...iubirea" vorba lui Paunescu se intampla,se intampla sa te indragostesti de cineva cu toate ca stii din capul locului ca nu vei ajunge la un happy end!
Iubirea e cel mai frumos dar pe care D-zeu ni l-a lasat pe pamant,dar uite,ca uneori iubirea vine asa pe nepusa masa,cand te astepti mai putin si cand n-o invoci...vine,vine si n-ai cum sa spui NU inimii...sau daca iti reprimi  ce simti,subconstientul vegheaza si te ia la intrebari,te impinge de la spate ,iti da aripi prin fiecare discutie,intalnire pe care o ai cu cel/cea de care te simti atras/a...
As vrea sa va intreb daca ati cunoscut acest sentiment,daca ati simtit ca vi se deschide o usa asa dintr-o data ,o usa prin care patrunde multa lumina in sufletul tau,ai senzatia aceea de deja vu,cineva care te duce in raiul viselor tale,dar nu poti pleca mai departe,pentru ca e  ca in vis,o naluca,nu poti face pasi... pentru ca va despart atatea granite ...si,,iti vine  sa spui:"Doamne,nu ma parasi,nu-mi lua iubirea...!!"stii bine cat de nefericit/a erai inainte dar simti ca te nefericesti cu fiecare clipa care trece mergand mai departe..pentru ca da! este o nefericire sa te indragostesti de cineva si sa nu poti merge mai departe cu el/ea pe acelasi drum...chiar daca rezonezi perfect cu gandurile lui,cu nazuintele lui ,cu tot ce simti ca inseamna acea persoana....ii citesti gandurile,ti le citeste...iti vine sa spui cat de mult inseamna el /ea pentru tine dar nu poti face acest lucru, ti se pare ciudat sa hranesti o fantoma,cu cele mai frumoase ganduri ale tale,pentru ca ea nu poate fi numita altfel,ramane o  dulce iluzie si atat.
Tuturor ni se pare normala o relatie dintre un el si o ea in care el are cu ceva mai multi ani decat ea..ba chiar exista situatii in care barbatul este mult mai in varsta decat femeia...Marea majoritate insa gaseste absolut scandaloasa o relatie dintre o ea si un el in care ea are mai multi ani decat el...Voi ce parere aveti ?...Mie mi se pare doar o problema legata de mentalitati adanc inradacinate si totusi  ....
Ridica diferenta de varsta probleme reale, sau la mijloc sunt doar prejudecatile unei societati prea traditionaliste? Fiecare dintre noi cauta partenerul potrivit din cat mai multe puncte de vedere (afectiv, al comunicativitatii, sexual, social).
Uneori, atunci cand il intalnim, totul pare perfect, cu o exceptie: e mult mai in varsta sau mult prea tanar pentru noi...ce-i de facut?nu e vina nimanui ca timpul trece peste noi cu o viteza uimitoare,nu e de vina nimeni ca unii se nasc mai devreme si altii mai tarziu... si totusi...imaginatia noastra  atinge sublima poezie a iubirii.
Eu astept parerile voastre,poate unii ati trecut prin astfel de incercari,poate unii le stiti doar din auzite...pe mine si ascultatorii mei sunt sigura ca ne va interesa tot ce-mi veti scrie,iar  eu voi citi la radio fiecare gand al vostru...

Ma dusmanesti?

O intrebare care mi s-a pus azi...
Am stat si m-am gandit,asta  dupa ce am dat raspunsul,care evident era categoric, nu! nu mi-am incarcat sufletul cu ura niciodata,am considerat ca acest sentiment imi dauneaza mie nu si celui care poate mi-a facut( cu sau fara voia lui) un rau,de ce as victimiza lasand ura sa se insinueze in sufletul meu,doar pentru ca poate la un moment dat n-am mai impartasit aceleasi sentimente?de ce sa acumulez suferinta?...n-a fost sa fie si poate ca e mai bine asa...se spune ca ura e o adevarata autoflagelare,poate nu intamplator zicala: sa te fereasca D-zeu de ura pornita din dragoste....dar,nu e cazul meu,n-as putea sa minimalizez acel sentiment maret care m-a insufletit vis-a-vis de acel barbat reducandu-l la cel mai josnic sentiment adica la ura....
Poate doar m-as pierde in regretul ca n-am putut estima valoarea reala  a sentimentelor,poate uneori sunt tentata sa iau de buna pasiunea pe care un barbat o face pentru mine si ma las  dusa de val,indragosteala o iau drept iubire si aici gresesc...si atunci ce vina i-as putea arunca lui daca eu n-am fost destul de vigilenta?
Un singur lucru imi reprosez,ca poate cred prea usor in vorbe...ca la o adica vorbele raman doar niste cuvinte fara acoperire,unii le spun asa ,sa -ti aduca un zambet pe fata, cuvintele de iubire isi pierd greutatea daca sunt spuse atat de usor,ajungi sa nu mai crezi nici tu cel care faci declaratii in ele...darmite cea in cauza...
Nu toate iubirile tin o vesnicie,unele se sting  la fel de repede cum s-au aprins,daca sentimentul s-a atenuat,fie din partea ta sau a lui,zic ca nu merita sa pastreze niciunul dintre cei doi resentimente,dimpotriva,sa aseze in cufarul sufletului(in cutiuta cu iluzii,cum imi place mie sa spun...)tot  ce-a fost frumos si ... du-te mai departe,acceptarea este primul pas spre fericire.
In concluzie,mi-am propus sa cred mai putin in vorbe ,e adevarat ca si cuvintele au rolul lor in iubire,dar,voi aprecia faptele pentru ca dragostea se face nu din vorbe ci cu fapte!

Poveste de dragoste

 ...Viata este ca  o ploaie de sentimente ...niciodata nu poti stii care picatura iti va  stinge sufletul...unele sunt mai reci ,altele mai calde,despre o picatura sau poate un ropot de ploaie rece am sa povestesc azi,s-a intamplat unei bune prietene aceasta poveste care din pacate nu a avut un happy end...i-a faramitat sufletul,acum incerc sa-i alin durerea,mi-am epuizat resursele si se pare ca tot nu am reusit pe deplin s-o fac sa uite...dar poate ca numai bunul D-zeu o va ajuta,sau, poate ca si voi dragii mei cu sfaturile pe care i le veti da...pentru ca ea ma citeste si veti fi cititi...:)
Povestea lor a debutat acum trei ani intr-o zi de primavara...ah!! primavara asta cum sporeste sentimentele cum te face sa simti ca plutesti...da! nu exagerez,pentru aceasta femeie care fusese vaduva cativa ani buni,intalnirea cu acest barbat a fost ca un dar divin,era asa cum si-a dorit,chiar si micile defecte pe care le avea nu i se pareau defecte,le ignora,ba mai mult i se pareau chiar calitati...si am s-o citez,spunea la un moment dat cam asa:
"iubirea este frumoasa ,iubirea adevarata, mare, neconditionata, e taina tuturor fericirilor pamantesti şi ceresti"
....da!asa e ...iubirea e minunata daca e si impartasita,a fost ce-i drept pana la un moment dat...cand acest ipochimen s-a indragostit de o alta femeie( pe care a cunoscut-o  tot pe internet...)si a inceput sa duca o viata ( virtuala) duplicitara,adica....aceleasi texte,aceleasi ganduri,parca trase la indigo...nu s-a multumit cu atat,a vrut sa cunoasca si in realitate acea persoana...dar! intalnind-o a avut un moment de sinceritate(macar o data pot fi si barbatii sinceri,nu-i asa?)i-a marturisit ca e insurat,dar ca sotia lui e grav bolnava,s-au luat de sanatosi,deci nu i se parea corect s-o abandoneze acum cand D-zeu i-a trimis o grea incercare,ca atare,trebuie sa va spun ca face aceasta marturisire dupa ce se angrenase din plin  in aceasta relatie ,ce sa mai zica biata femeie?...se consoleaza cu gandul ca nimic nu e intamplator in viata si poate ca D-zeu asa a vrut, sa-l cunoasca  si sa-i aduca bucurie doar asa,temporar,il uita...desi nu-i chiar usor sa treci peste asa ceva.
Intamplarea face ca cea de a doua femeie s-o cunoasca tot prin intermediul internetului pe prima iubita(daca pot sa spun asa...pentru ca eu cred ca au fost nenumarate iubitele ipochimenului,n-o fi fost chiar prima...)din vorba in vorba afla ca in perioada in care i se facea curte asidua,cu cele mai alese vorbe de iubire,acest barbat insurat (aici trebuie sa va spun ca "prima" nu stia de acest statut al individului,ea stia ca e divortat(o stia de altfel pe prima lui sotie,el fiind casatorit acum a doua oara) ...,lucru pe care il afla abia acum,ramane interzisa,fara cuvinte....cum adica?" insurat si alaturi de mine trei ani de zile? trei ani in care ne-am dus impreuna in concedii? ..."al naibii poveste, scenariu de film ,nu alta!
Ca sa vezi cat de "magic" este acest net! cum poti fabrica aici povesti de povesti...cum poti sa traiesti la cote maxime acest maret sentiment si cum poti sa cazi de sus,din zborul tau...cum poate sa-ti  mutileze inima,sufletul,cum te lasa marcat pe viata... :( cum pot oare unii sa terfeleasca acest sentiment,acest minunat sentiment pe care D-zeu ni l-a lasat noua pamintenilor ca zestre?
As vrea sa pot sa-i alung tristetea   acestei prietene,as vrea sa pot s-o fac sa uite mai repede nefericirea care o incearca acum,e departe de tara,nu este langa mine,cuvintele pot ajuta ce-i drept,pot linisti ,poate ca, cu intelepciunea noastra o vom ajuta sa uite,sa uite ca a fost tradata,umilita,dezamagita de  catre acest barbat careia vorba ei"i-am dat tot ce -am avut mai bun ..."
 Astept  parerile voastre,poate ele vor avea darul s-o linisteasca,sa-i oblojeasca ranile inimii...
Un weekend plin de bucurie,un weekend incarcat de frumusetea acestei toamne pastelate,cald si implinitor! 

Tristeti si bucurii de toamna...

Au venit ploile,s-au dus zilele superbe de toamna tarzie,toamna care a inspirat sute de bloggeri,au scris atat de frumos despre ea,ca zau asa,ti-era mai mare placerea sa-i citesti,mai ales ca plutea si un iz de iubire,de indragosteala in fiecare dintre ele,doar ici si colo mai citeam cite-un pic de tristete...mda!cum e la mine?e cam amestecat...dar ma tin pe linia de plutire!
Un telefon cu vorbe calde imi condimenteaza ziua,nu-i mult!!!... si , hai sa zic ca nici putin...dar ,nemultumitului i se ia darul... apoi, am invatat sa cred ca si cele neplacute trebuiesc luate tot ca pe un dar de sus,ne fac mai puternici si ne ajuta!hehehe...mai ca as zice ca ma lipsesc de ele,dar,nu-i dupa noi,e dupa El!
M-am potolit si eu cu drumurile,stau  pe acasa ,mi-e cam peste mana la drept vorbind,ca prea ma invatasem cu ele,abia ma intorceam de undeva si iar se  ivea o ocazie de plecat si nu stateam, pe ganduri! calatoriile  sunt placerea mea,anul acesta  a fost un an "bunut",mi-am exersat placerea dupa placul inimii!Anul trecut am fost plecata mai mult peste hotare,anul acesta am stat mai subtire cu banii si ca atare  m-am limitat mai mult la calatoriile prin tara ,dar ,nu regret! am revazut locuri dragi,locuri care  au primit o alta haina,nu le vazusem de 20-30 de ani! deci,chiar merita sa le revad!am ajuns sa cred ca aceste calatorii au devenit un drog pentru mine,cu cat  vezi mai multe locuri cu atat iti doresti  mai mult si mai mult!Cel mai mult imi place sa calatoresc cu avionul,e atat de placut sentimentul  de zbor,sa zbori deasupra lumii ,chiar daca doar pentru cateva ore...apoi imi plac si calatoriile cu trenul,cunosti  diferiti oameni,oamenii isi descarca naduful ,povestesc tot ce-i apasa,sau ce-i bucura!povestile unora te impresioneaza,incerci sa-i ajuti....ca asa mi se pare omeneste,apropos de asta ...in Ramnicu-Valcea,am intalnit in gara doua femei amarate,venisera in urma unui anunt in ziar pentru lucru,dar...cel care daduse anuntul isi gasise intre timp alte persoane ne luand in considerare telefonul lor,nu aveau nici macar banii necesari sa se intoarca acasa,stateau si se tanguiau.. ca deh!!era spre seara si nu aveau unde innopta dar nici bani de tren...le-am ajutat ,le-am cumparat bilet de tren,nu trebuie sa va spun cat de multumite au fost!de la chioscul din gara le-am cumparat ceva de mancare, le-am readus zambetul pe buze,nu stiau cum sa-mi multumeasca...si unde pui ca nu mi-au cerut,am tras doar cu urechea la ce vorbeau ele...ma gandesc acum cat de putin trebuie sa faci ca sa aduci zambetul pe chipul cuiva!
Zilele astea m-a intristat si moartea poetului A.Paunescu,generatia mea l-a iubit,imi amintesc ca ii cumparam pe sub mana volumele,trebuia sa ai cunostinte la librarii ca sa poti pune mana pe ce scria el...si apoi sa nu uitam cati tineri au ajuns celebri datorita cenaclului,imi amintesc cand a venit la Satu Mare,a fost bataie la bilete,era innebunita lumea,era un strigat ,un strigat de libertate intr-o tara in care nu prea puteai vorbi cu voce tare...acum multe voci il condamna,nu mi se pare corect!cica poet de curte..pai,chiar daca ar fi fost asa...sa nu uitam vorba ceea:"fa-te prieten cu dracu'..pana treci lacu'"...,puteam noi sa ne bucuram de cenaclu daca el isi "retragea ambasadele"?...l-ar fi inchis securitatea ca pe alti poeti  cu" gura mare" si apoi,pentru cei care citeau printre randuri era de inteles ca nu  agrea familia ceausista....pacat ca s-a stins atat de repede,sa-l ierte D-zeu si sa-l odihneasca-n pace!...astazi ascultam la Kanal D, la stiri ca inca n-a ajuns bine in pamant si familia isi revendica drepturile asupra averii...off! ce face banul asta din om!!!
Dar,hai sa ne pastram optimismul! sa aveti o saptamana plina de bucurii si zambete si sa auzim numai de bine!