Zile bune,zile rele...

N-a fost o zi  din cele mai bune...dar ca tot omul am si eu zile bune si zile rele.Spun asta pentru ca poate incerc sa ma implic in niste probleme care nu ma privesc direct si personal,daca am facut-o si azi,imi cer scuze,recunosc,asta imi aduce evident un disconfort,pentru ca  uff!!! nu stiu de ce mi-am inchipuit ca macar aici in virtual putem fi mai buni,deh!de realitate m-am convins de nspemii de ori ca nu-i asa,dar aici speram din suflet sa fie mai multa intelegere.Exista spatiu suficient pentru fiecare,nu-mi place cum scrie x - nu-l citesc...imi place y- il caut zilnic si uite asa,ca nu ma obliga nimeni sa dau binete si nici nu oblig pe nimeni sa-mi dea binete.
Accept povetele celor cu experienta,am recunoscut chiar in deschiderea blogului ca sunt o incepatoare si  nu vreau sa par ce nu sunt,imi cunosc lungul nasului stiu pina unde pot sa merg si nu ma insinuez in chestiuni care ma depasesc....nu polemizez cu nimeni  pentru ca ma simt bine in banca mea,ca simplu spectator al vietii virtuale care uite de-o vreme m-a cam invaluit....nu prea e bine acest lucru dar,am devenit adicta asa, pentru simplu motiv ca am vrut sa-mi alung singuratatea si simteam ca trebuie sa -mi deschid sufletul cumva,cuiva,undeva...s-a intamplat sa fie pe acest domeniu virtual unde am gasit oameni minunati si de care greu m-as putea desprinde,de ce spun asta? pentru ca exista zile cand unii dintre cei cu care m-am obisnuit nu au timp sa ma citeasca,sau chiar daca o fac,n-au timp de"urme",citesc si pleaca mai departe...:(
 Aaa!!a nu se intelege ca astept neaparat comentarii  facute din complezenta,nu!!! Doamne fereste,vreau sa spun ca sunt fericita cand vad ca nu sunt uitata,atat tot!De Mara spre exemplu sunt foarte legata,daca nu apare citeva zile pe blog o caut cu disperare,cu sufletul la gura  printre comentarii...imi prind asa bine vorbele ei,povetele ei,pentru ca invatam nu-i asa pina la adinci batrinte si fiecare comentariu are menirea sa te faca mai bun ,mai increzator in tine si apoi hai sa recunoastem cui nu-i prinde bine de o vorba buna in astfel de vremuri  gri,gri si la propriu si la figurat...???
Am simtit nevoia sa ofer azi flori celor care sunt alaturi de mine,le ofer cu toata sinceritatea ,asa ca un dar pentru prietenia virtuala care ne leaga.

Daca ne-am ucide unul pe altul

Daca ne-am ucide unul pe altul

Ana Blandiana


Privindu-ne în ochi,

În ochii noştri în jurul cărora

Genele stau ca o coroană de spini

Care-ncunună definitiv

Orice privire,

Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit

Cu dragoste fără de ţărm în ochi,

Şi, cunoscându-te, ţi-aş spune:

Mori,

Mori, dragul meu,

Va fi atât de bine,

Vei rămâne numai cu mine,

Tu, cel născut din cuvânt,

Vei cunoaşte gust de pământ,

Vei simţi ce frumoase sunt rădăcinile

Împletindu-ţi prin ele mâinile,

Cu nenţeleasa bucurie

De-a nu mai fi pentru vecie…

Şi, mângâindu-mă, mi-ai spune:

Mori, draga mea,

Iubita mea cu frunte de octombrie

Cuprinsă ca-n icoane

De nimb rotund de moarte,

Mori,

Lasă-ţi culorile în flori,

Pletele lungi cărărilor

Şi ochii luciu mărilor,

Să ştii

De unde să le iei,

Când vei veni…

Dac-am muri deodată împreună

Ucigaş fiecare şi victimă,

Salvator şi salvat,

Privindu-ne fără-ncetare-n ochi,

Mult după ce nu vom vedea…

Camelia,sa nu uiti!.....

Azi,tot azi mi-a venit un dor de Italia...citind blogul unui blogger desavarsit,mi-am amintit de Florenta,de Bologna,de San Marino si de cite alte minuni ale Italiei care mi-au ramas in suflet,dar dorul de Camelia de draga mea prietena este cel mai aprig,cum poate femeia asta sa te faca s-o pui la suflet si sa ti-o amintesti in fiecare zi,e chiar un dar,un dar pe care putini il avem....pentru mine vei ramine cea mai minunata femeie din lume,inger pe pamint,azi pentru ca m-a cuprins un dor nesfarsit iti ofer acest dar muzical...sa fii iubita draga mea si sa iubesti pe masura,sa nu uiti ca tu insemni foarte mult pentru mine,sa nu uiti asta niciodata!

Una calda ,alta rece...

Cineva mi-a spus zilele trecute"mi-e dor de tine...un dor dureros"hmmm!!! am stat si m-am gandit cum este dorul dureros,azi am reusit sa ma edific cu adevarat,am inteles ca dorul dureros este atunci cand astepti cam degeaba sa ti se intample ceva,o minune,dar ea nu mai vine,n-are cum ,pentru ca trebuie ajutata de tine,trebuie sa te implici,tu nu renunti la dor pentru ca n-ai altceva mai bun ,si-l pastrezi pina cand vei gasi un inlocuitor..sau ma insel eu?n-o fi asa?Cum vedeti voi dorul dureros?
E greu sa  simti durerea dorului,e greu sa ai vise colorate si dintr-o data sa simti ca ele devin gri,e greu sa tii pasul cu tot ce ti se intampla,dar viata asta e facuta din momente,traiesti momentul si mergi mai departe,azi deja e maine pentru mine si n-am timp sa ma opresc sa ma tanguiesc si nici n-am s-o mai fac.
Azi sufletul meu s-a linistit cu adevarat,am inteles abia azi un lucru:
Trebuie sa ma bucur de fiecare clipa,s-o fac sa fie cat mai frumoasa,si am mai inteles ceva,ca  D-zeu imi da de fiecare data gandire pozitiva iar calmul meu proverbial ma salveaza din orice situatie,nu eu ma consider cea pagubita ci poate cei care n-au vazut in mine adevarata Tasha,cea care  a vrut sa faca viata frumoasa cuiva...,n-a reusit insa...nu zic ,pacat! ca poate exista acel destin care trebuie urmat de fiecare dintre noi.
Dar uite,in timp ce eram  pe blog si editam,a intrat Selena pe YM sa ma anunte ca ma asteapta un dar pe blogul ei...,mi-ai sters gandul gri,draga mea Selena,uite ca aveam dreptate,D-zeu ma iubeste si-mi aduce in cale oameni minunati...chiar daca...
Postez darul ei cu mare drag,este opera ei si asta ma bucura cu atat mai mult...inspiratie multa Selena,uite,trebuie sa facem o tabara de pictura la Negresti-Oas, deja sunteti doi foarte talentati tu si Dan pe care il admiram toti foarte mult,uite cum descoperim incet ce talente sunt pe 100 Ro,aici ar trebui sa-l amintesc si pe Cerculet,care imi este foarte drag,pacat ca a renuntat la 100 Ro,asta nu inseamna ca nu poate veni  la Negresti la acea tabara de pictura...daca ma citeste o poate lua ca pe o invitatie de pe acum.

Premiul de la Judy

Azi am primit doua premii identice,unul l-am postat pe Jurnal de Austria si unul il voi posta aici,ca sa nu supar persoana care mi l-a daruit,ii multumesc mult ca s-a gandit la mine si doresc sa mearga mai departe la toti bloggerii pe care ii citesc cu drag cat si la cei care ma citesc.

Maxima zilei

Asa cum v-am obisnuit,in fiecare luni, maxima saptamanii:
"Sufletul omului e ca orice buruiană - dacă nu-i dai apă la timp, se veştejeşte, se chirceşte şi moare, adică-i piere dragostea de viaţă. "


(Arta Conversatiei - Ileana Vulpescu)

De-ale tineretii valuri...

Offf,Lillee,cum imi dai tu mingea la fileu...imi amintesti prin postul tau despre o intamplare din tinerete...si acum o sa spuneti,off!!!Tasha,multe ti se mai intampla,sau vorba fetelor mele"numai tie ti se pot intampla atatea"...poate se intampla si altora dar,ori nu le povestesc ori sunt mai vigilente decat mine,care uneori cred ca tot ce zboara se maninca..
Asa...era in urma cu treizeci de ani povestea pe care o spun acum,eram hotarita sa renunt la viata de la tara pentru ca simteam ca nu acolo ma pot implini,eu aveam dorinta de a vedea macar un concert pe saptamina,de- a vedea o piesa de teatru,de- a merge din cand  in cand la vernisajul unei expozitii de pictura si ma rog,lista ar putea continua,toate acestea,viata in invatamint la tara nu mi le-ar fi oferit.De unde m-am desteptat?hm!!! tot de la o prietena de-a mea care azi este mare secretar general la CJ Satu- Mare,eram foarte legate una de cealalalta si ne scriam zilnic,tot ce ne trecea prin cap fara sa asteptam  raspunsul celeilalte,ca deh! posta functiona cum functiona si era si prietena mea invatatoare intr-o comuna din judet.Ea a facut intre timp facultatea de drept si i-a fost mai usor sa-si gaseasca un post.
La mine insa n-a fost asa,am apelat la niste cunostinte de-ale mele sa-mi puna pile(cunostinta era atunci sef de serviciu la partid..si deh! cine se punea cu partidul pe vremea aceea?partidul dirija totul),pila a functionat,serviciul a fost ok...dar...la un moment dat intamplarea face ca la locul de munca apare un tip,inginer la o intreprindere,mai mult decat atat -director,vine azi,vine maine si la un moment dat intrand in vorba cu mine imi spune ...
-o domnisoara asa  desteapta si frumoasa ca d-stre se pierde aici?pai cum?
-pai,uite asa...ca e greu sa gasesti ce vrei...raspund eu...si pina una alta zic har Domnului ca nu mi-e rau!
-da,dar salariul va multumeste?
-ei,aici poate as avea de obiectat,dar...
-daca v-as oferi la mine un loc de munca ati accepta?
-de ce  ati  face asta?...intreb eu (totusi destul de naiva pe atunci...)
-motivele le-am spus cand am inceput cu intrebarile,va apreciez!va mai ganditi..va las numarul meu si ma sunati..
Hm! mi-am zis eu,uite ce simplu se gaseste un serviciu mai bun...ma duc acasa povestesc si mamei mele ce mi se intampla si imi zic,de ce nu?aveam rate la un apartament,mama era pensionara,nu-mi era chiar usor...si apoi citeva sute in plus era ceva pe vremea aceea.
Sun omu' dupa citeva zile si-i spun ca m-am hotarit..
-bine,ma bucur! spune el...sa veniti sa va cerem transferul,cautati-ma zilele acestea.
-multumesc mult!ramin indatorata,sper sa nu va dezamagesc...ii spun  eu  si in zilele care au urmat am facut toate demersurile...
Vreau sa va spun ca aratam bine pe vremea aceea,ma imbracam numai cu haine de la Mondiala care era o fabrica renumita,lucra numai pentru nemti iar cele care aveau mici defecte se vindeau la un magazin al fabricii care era chiar in centrul orasului...iar pe linga toate astea se pare ca-l aveam si pe vino-ncoace,stiam sa ma fac placuta,prin atitudine,prin vorbe si ma rog mai stiu eu ce alte chestii...
Toate bune si frumoase...e adevarat ca la inceput am fost privita cu ochi mai neprietenosi de noii colegi ,dar mi-am zis asa e la inceput,m-am straduit sa fiu insa pe placul lor,si pentru ca sunt o fire care socializez foarte usor m-am apropiat paradoxal mai repede de un coleg nu de o colega...care printre altele imi spune:
-te vad fata de treaba,dar ai grija,directorul nostru este mare june...vezi cat intinde mana...sa n-ai probleme.
-e om insurat,nu vad ce probleme as putea avea...
-eu doar ti-am spus,si as vrea sa intelegi ca-ti vreau binele(colegul meu era un baiat holtei dar trecut de 40 de ani)...
- la mine e clar,orice barbat insurat inseamna ceva tabuu...deci stai linistit!
Nimic insa nu m-a deranjat...lucrurile se desfasurasera normal,cu colegii eram deja ca la mine acasa...pina cand intr-o zi  intorcandu-ma pe jos de la serviciu,vad ca opreste o masina linga mine:
-urcati d-ra,va iau cu masina ...
-multumesc,domnule director,dar imi face bine plimbarea pe jos...raspund eu,gandindu-ma la spusele colegului meu..
-nu maninc oameni ,domnisoara,hai urca!
Urc...pe drum ma intreaba cum imi place la noul loc de munca...ii spun ca neasteptat de bine,m-am imprietenit cu lumea si totul e ok!
Ma intreaba unde stau...ii spun in Micro 14...cand ajunge aproape de pod...vad ca o ia spre drumul de Baia Mare
-dar vad ca ati inteles gresit...stau in Micro 14...
-am inteles asta...dar o plimbare cu masina crezi ca ti-ar strica?
-cum adica ,o plimbare???
-pai uite ma gandeam sa mergem pina la Calinesti,e frumos acolo ,e lacul,padurea,cabana...o sticla de vin..
-Aoleu,ce vreti sa spuneti?...m-am inrosit toata si simteam ca ametesc de furie...
-Vreau sa spun ca ne-am simti bine amindoi.....CE-I RAU IN ASTA?
-Domnule,va rog sa opriti,dar chiar acum...VREAU SA COBOR!
-dar n-ai spus tu ca o sa fii recunoscatoare?acum ce fite sunt astea?
-domnule,sa ne intelegem!eu am crezut ca recunoscator inseamna sa-ti vezi de treaba si sa-ti faci munca cum trebuie si ATAT!NICIDECUM CE-MI CERETI ACUM...
-da' ce pierzi draga?sa nu zici ca esti fata mare ca nu te cred!
-e treaba mea daca sunt sau nu...nu dau socoteala nimanui,daca nu opriti sar din masina...spun eu incercand sa deschid portiera.
Cred ca l-am speriat...a oprit aproape de Fabrica de bere...pe drumul Botizului.Am coborit...rosie ca racu'...
A doua zi nu m-am mai dus la serviciu...tributul pe care trebuia sa-l platesc naivitatii mele a fost prea mare si nu am acceptat sa-mi vand pielea unui director aventurier.
M-am dus zilele care au urmat sa-mi gasesc singura un serviciu...l-am gasit ,dar directorul imi spune:
-eu am un obicei...nu cer referinte decat direct de la fostul tau director...da-mi numarul de telefon si sun ,unde ai lucrat..?
Aoleu,imi zic eu...pai asta imi trebuie,daca il suna pe asta numai de bine n-o sa-i zica de mine...ii dau numarul...suna..eu cu sufletul la gura...
-Alo!sunt x ...director la y...ce puteti sa-mi spuneti despre O.M.?
-E o fata muncitoare,constiincioasa,responsabila si ...in continuare numai de bine...
Nu mi-a venit sa cred!jur!m-am inseninat la fata...nu  puteam spune nimic...abia am auzit cand directorul actual imi spune:
-referintele sunt bune,du-te la personal....
Ii pastrez si azi un respect acelui director,caruia in timp i-am povestit prin ce emotii am trecut atunci cand a sunat la vechiul meu loc de munca si din ce pricina...
Ei,de-ale tineretii valuri...nu port ranchiuna nici acelui director,pe care nu l-am mai intalnit niciodata,am considerat ca am platit cam scump naivitatea care am avut-o atunci considerand ca exista oameni care iti fac servicii dezinteresat.