Blog premiat

RadioTasha

sâmbătă, 25 martie 2017

Bucuria vietii

   
      Invat cu sarg lectiile zilelor, daca o zi e mai neagra cu siguranta urmatoarea va fi alba....ma iubesc pe mine insami si iubesc viata, cand simt ca am  bucurie in suflet, ofer si altora fara sa stau pe ganduri, rad din toata inima si ma bucur de fericirea celor din jur,  cu alte cuvinte imi fac viata sa conteze! Spuneam azi in  emisie ca, cu cat zambim vietii  mai larg cu atat ni se raspunde la fel, adica cu zambete  de zambete!...nu ma indoiesc ca esenta vietii sta in detalii, poate ele fac diferenta , dar am realizat ca un detaliu nu inseamna intregul astfel incat nu ma opresc la neajunsuri ...nu le amplific, dimpotriva le minimalizez, incercand sa vad frumusetea vietii dincolo de momentele grele, pentru ca da!!!...uneori nu reusim sa vedem padurea din cauza copacilor.
      Unii spun ca viata e o aventura si fara curaj ajungem sa ne dam batuti, nu-i contrazic, e nevoie de curaj in toate dar,  mai bine sa o asemuim cu un cantec si s-o cantam, slavind-o! Se pare ca toti avem un rost pe lume, din pacate nu toti si-l fac....poate unii isi doresc mai mult decat pot si astfel ajung la frustrari si n-apuca sa se bucure de viata.
      Tevatura cotidiana ne da peste cap de multe ori planurile,  suntem suprasolicitati, stresati...dar asta nu inseamna ca trebuie sa ramanem nemotivati pentru bucuriile vietii, las bucuria  si miracolul vietii sa ma traiasca, scriu pentru ca simt bucuria tastelor si a cuvintelor care ma inspira sa fiu asa, adica implinita!
      Nu preluati de la altii modele de viata, traiti-o pe a voastra, urmati-va propriile dorinte si instincte,  fiti autentici!
       Acceptati ca viata este un dar de la Dumnezeu si merita sa o traim usor si bine, va doresc tuturor puterea de a merge zambind mai departe  chiar si cand nori si furtuni se abat asupra voastra...toti meritam o viata minunata, dati-va voie de fiti asa cum va doriti si nu uitati  suntem calatori in viata si nimeni nu stie cat de lunga este calatoria! Mult spor in toate!

joi, 16 martie 2017

Dragoste la patrat


Există o singura masura in iubire: aceea de a iubi fara masura.” spunea Sf. Bernard de Clairvaux  si totusi unii sustin ca ar exista o masura -  dragoste la puterea a doua, mai sa fie! ...stateam si ma gandeam , greu frate in vremurile cand la fel ca si produsele din magazine oamenii au inceput sa poarte o eticheta de expirare, expira al naibii de repede, dar nu se lasa!!! schimba ambalajul si sunt ca noi, unde sa mai pui la socoteala ca altii au nevoie din principiu  de afectiune care cuprinda intreaga plaja de sentimente frumoase  altii doar de  sex si atat.      Noi femeile poate ca avem talentul sa dramatizam, atunci cand cineva ne fura trofeul castigat, sa te tii!! tot Facebook-ul afla starea ta de tristete, barbatii insa sunt mai rezistenti nu-si plang in pumni iubirea si nu nu lupta decat pentru ceea  ce ei cred ca se merita, asta inseamna ca noi femeile suntem mai nerabdatoare sa ridicam in scurt timp  iubirea la patrat??Ideea e ca  cineva m-a intrebat cum e cu iubirea la patrat, culmea era barbat!! tot un alt barbat mi-a raspuns la intrebarea pusa pe radio, e vorba de un coleg de radio, dedeterocker care spune:" a avea rabdare inseamna a ajunge la un nivel de inteligenta care iti permite sa accepti orice "sulita" fara sa ripostezi atat timp cat nu-ti pune viata in pericol; dragostea la patrat e formata din doua triunghiuri perfecte, dreptunghice.... asa si oamenii au parte de dragoste la patrat daca reusesc sa-si gaseasca triunghiul perfect ca impreuna sa alcatuiasca un patrat" ....frumos raspunsul!!       As intoarce-o insa pe alta parte si as zice ca  azi cumperi iubire la patrat, totul are un pret, pretul platit  difera  de la persoana la persoana si poate tine de cata incredere are fiecare barbat sau femeie  in el/ea si cat sunt dispusi sa ofere,  sau sa primeasca...se spune ca fiecare dintre noi purtam cu noi un generator de iubire, ca asa ne-a setat El, energia aceea evident ca trebuie eliberata, altfel  nu face bine nici sinelui si  una peste alta ar exista pe degeaba, poate ca tine de noi sa invatam daca pot sa spun asa asa sa oferim dar si sa primim aceasta energie universala, pentru ca nu-i asa? mai  in toate cantecele auzim ca iubirea invinge tot...haideti atunci sa   ne gandim la o bomba a iubirii care sa inlature tot ce e rau iar singurul target  in distrugere sa fie ura si lacomia  dar si aroganta de a avea mai mult decat meritam.      Cu sau fara patrat as spune  ca  nu poti urca la puterea a doua o iubire  in cateva zile, o cladesti cu rabdare si  pui suflet,  fara acest liant ea se darama usor, pentru ca iubirea nu este o tabla de sah unde un rege fugareste doua regine iar daca unii considera ca e prea multa iubire  pe metru patrat, logic ar fi  sa o imparta doar cu cea/ cel drag si inca ceva...nu inseala pe cel / cea care ar vrea sa insela chiar si timpul pentru tine! 

sâmbătă, 11 martie 2017

Telefonul de la miezul noptii

 
     Nu stiu cum sa va spun, dar, eu sunt un om normal cu nevoi simple, ma enervez extrem de rar pentru ca inteleg de ce fac oamenii lucrurile asa cum le fac, e dreptul fiecaruia sa spuna ce simte si ce gandeste...dar una peste alta am momente cand simt nevoia sa-mi golesc mintea de orice gand care ma apasa, as vrea sa ma duc pe o insula pustie... si sa plang de nedreptate, de suparare si de  cate si mai cate, noroc ca am un umar pe care sa plang, noroc ca exista telefoanele astea care sunt adevarata terapie, spui off-ul si trece tot!
    Ideea e ca nu gasesti usor acest umar, deoarece oamenii vor sa te auda cand esti bine nu cand nu ti-e bine, desi, cred ca plansul te leaga de cineva mai mult decat rasul pentru ca el are mai multa traire, mai multa emotie, emotii de calibru mare si greu  ai cuvinte de  incurajare, pentru ca poate fiecare are o alta experienta de viata si nu intelege ce te doare cu adevarat, dar poate sa spuna: daca crezi ca poti sa-mi spui ce te apasa, spune eu nu te intreb nimic insa uite ai umarul meu daca e nevoie! ma enerveaza insa la culme cei care spun - totul o sa fie bine..lasa ca nu se moare din asta!
     Simt parca diferit de la o vreme, lumea s-a robotizat cumva,  oamenilor nu le pasa.... nu ii intereseaza, prea putin vor sa ia parte si sa contribuie cumva la bucuria semenilor, dar ne plac povestile, falsitatea si ne-am dedat ipocriziei, zambim larg in poze, ca ele aduc like-ri cu tonele, e simplu nu? sub un zambet poti ascunde suferinte, poti masca problemele tale cotidiene, dam bine la lume, dar, de ce  facem asta? la ce ne ajuta cand interiorul nostru e praf?ne amagim, iar cand vedem emotii sincere ne luam talpasita ca nu stim cum sa ne manifestam....nostim nu?
     Potrivit celor scrise mai sus, m-am gandit ca voi deschide o oportunitate la  Radio Tasha, o emisiune pe saptamana la ceas de noapte unde sub nume adevarat sau imaginar  cei care vor suna  pot sa isi spuna povestea  si necazul care il apasa.Speram prin acest mod sa fim mai apropiati de sufletele celor care ne asculta.