Blog premiat

RadioTasha

joi, 28 iulie 2016

Calatorie spre fericire

   
     Ma fledur de cateva zile pe Facebook si  pe zi ce trece reperele mele se risipesc in neant, incep sa cred mai putin decat ieri in oameni, in prietenii virtuale si de rostul sperantei  ca unii oameni mai pot sa se schimbe, dar la urma urmei  de ce mi-ar pasa mie de  soarta lor?fiecare cu povara lui, cu dezamagirile si mezaliantele stabilite de-a lungul timpului.
    Traim vremuri cand  cu greu mai poti crede in cineva si totusi...ma incapatanez sa cred ca  binele trebuie sa triumfe,  mai cred in oameni frumosi, nu am multi in jurul meu, dar trag cu dintii de ei, sa nu-i pierd!
    Ciudata mai e viata asta, cumva  am inceput sa ma simt ca intr-o sala de asteptare intr-o gara, in care oamenii vin si pleaca si evident ca si eu sunt un simplu calator, dar in continua cunoastere, oameni noi, lectii noi...poate e o terapie si asta, n-ai nevoie de psiholog pentru ca  pentru unii sunt eu, si invers....unii imi iau bagajele sentimentale, le cara o vreme, apoi imi spun ca au obosit si lasa locul altora, unii imi aduc lacrimi, altii imi sterg lacrimile, unii imi ofera zambete, altii imi fura zambete, unii zabovesc, altii sunt grabiti, unii vor sa ma dea gata cu texte de pe Google,  dar cand aprofundezi subiectul vezi ca se pierd, deh!!! nu toate "omizile "ajung fluturi, dar una peste alta viata  merge mai departe, fericirea n-o gasim in vitrina, nu se ofera la cutie, legata cu o panglica mare rosie, ca daca ar fi asa, ai vedea pe toate strazile cutii cu panglici rosii iar stapanii magazinelor ar fi miliardari...nu!! asa ceva nu gasesti la cutiuta, gasesti in lucruri simple, precum o imbratisare, un zambet cald, momente perfecte si persoane speciale.
     Ideea e ca atunci cand oamenii intalnesc pe cineva special se opresc din mers, incarca "cutiuta "cu bucurii, petrec o vreme impreuna, iar cand unul din cei doi pleaca cutiuta ramane goala, continua drumul in cautarea unei alte cutiute... si drumul merge tot asa pana ajung la o rascruce cand trebuie sa imparta cutiuta cu cineva...atunci nu vor mai privi in urma niciunu; pentru ca regretele nu-si au rostul...au gasit sufletul pereche iar cutiutele goale nu mai folosesc la nimic.     Asta poate e scopul vietii sa fim fericiti, insa fericirea mea e simpla, nu-mi doresc lucruri imense de la viata pentru ca stiu ca esentele tari se tin in sticlute mici.
      In final vreau sa spun ca vreau sa ma ierte toti cei carora le-am oferit mai mult decat le-a fost permis sa primeasca. toti cei carora le-am aratat mai mult decat au vrut sa vada. toti cei care au auzit mai mult decat voiau sa auda dar totusi   intreb, cine sa va mai inteleaga? m-ati lasat sa va las si acum vreti sa va iau? dar, asa e in viata pierzi si castigi, insa un lucru  e important sa nu te pierzi pe tine.
    Oamenii vin si pleaca dar cei care sunt meniti sa ramana in viata ta - Vor ramane!

duminică, 17 iulie 2016

Suma viciilor ramane o constanta

 
     Incerc sa demolez ideea cu toate ca  auzi mereu spunindu-se asta, chiar daca  efectul viciilor poate fi mai degraba cumulativ, cu toate ca nu ne nastem cu vicii, le dobandim pe parcurs din cauza slabiciunilor noastre, absentei vointei si a ratiunii, nu spun ca imi doresc o lume de sfinti, Doamne fereste!! cred ca ar fi plictisitor, dar parca tare-tare ne ducem pe o cale gresita!
    Vorbeam aseara cu un amic la telefon si-mi spunea stii vorba aia zisa de Creanga? "Stiu ca sunt prost, dar cand ma uit in jur prind curaj"..deci concurenta e mare frate!! efectul de turma, nu ne lasam mai prejos...chiar daca e rau, ce vedem la vecin sau la un prieten,  furam ca sa nu fim mai prejos... eu as zice altfel, nu ma duce in ispita ca gasesc drumul si  singur/a!!si apoi  mai e ceva..pe masura ce imbatrinesti te evita ispitele vorba lui Winston  Churchill, stia el ce stia ca doar a fost prim ministru...
   Ei!! dar ce te faci cand de fapt unii sustin ca aceste tentatii te fac fericit? renunti la fericire?..ideea e alta !! singura cale de a scapa de ispita este sa-i cedezi, ca altfel sufletul  tanjeste, e ca si treaba cu fructul interzis...nu poti sa duci in pivnita un betiv care s-a lasat de bautura si sa ai pretentia ca nu-l ispiteste parfumul alcoolului...si uite asa gasesti pe toate drumurile oameni care tanjesc dupa alcool, dupa femei, dupa droguri si cate  alte rele pe lumea asta...veti spune pai? femeia e un rau necesar!!! da!! de acord... rau cu noi, dar mai rau fara noi....insa unii vor peste poate si de aici si scandaluri si  ca urmare apar nedreptati de tot felul se acumuleaza frustrari, nemultumiri, probleme emotionale, oamenii devin tot mai vulnerabili, iar cand nu te simti confortabil cu tine insati,  ajungi ca vaca aia dupa post, dai iama in lucerna!
     Pot sa spun ca eu ma pot considera cu adevarat o privilegiata, m-am apropiat mereu de oameni valorosi, i-am cautat toata viata si m-am bucurat de iubirea lor, de respectul lor, de consideratia reciproca.Universul e ca o oglinda, daca zambesti iti zambeste si el, exista o ordine in toate, nimic nu e intamplator, si vreau sa spun ceva in final, ceva de care ar trebui sa tina cont multa lume  -daruiesti iubire ti se intoarce inzecit...insa, cand semeni vant, aduni furtuna!aruncati la pubela negativul din voi, nu-l lasati sa va domine, in timp se poate amplifica, vedeti partea luminoasa a vietii si viciile va vor parasi.



vineri, 8 iulie 2016

Hotel Santana Neoklinik Moneasa - Mirajul sanatatii si logevitatii

    Nu este  un secret ca fiecare dintre noi cauta sa-si sporeasca numarul anilor prin diverse metode, dar sa nu uitam ceva, cu bani poti cumpara mancare dar nu si pofta, poti cumpara medicamente dar nu si sanatate, dar cine vrea medicamente?eu cu siguranta fug de ele,   prefer caile cele  mai putin invazive,  aleg o  posibilitate cat se poate de eficienta si o fac de cativa ani incoace, vreau sa traiesc ca-n basmul lui Ispirescu,  sa ma bucur de tinerete fara batrinete, invingand fortele raului  printr-o metoda la indemana noastra, trebuie doar sa  constientizam ca  "relele"care ne pandesc de la o varsta pot fi indepartate prin diverse terapii, una pe care eu o sustin si in urma careia ma bucur de  o stare de sanatate foarte buna  este OZONOTERAPIA .
    Ozonoterapia trateaza si previne foarte multe boli, previne chiar imbatrinirea precoce, imbunatateste substantial calitatea vietii, diminuand consumul de medicamente, nemaivorbind de faptul ca este un agent cosmetic excelent care actioneaza atat in exterior cat si in interior.
    Costul unei sedinte nu mi se pare exagerat tinind cont de faptul ca sanatatea este cea mai importanta dorinta pentru fiecare dintre noi, este darul  cel mai frumos dar si cel mai bogat pe care natura stie sa il faca, trebuie pazita insa  ca pe o comoara,  sanatatea fiind dulcea stare a  umanitatii,... dar, cand o pierdem  incercam sa ne dam peste cap, ne luptam ca zmeii din poveste sa  gasim  diverse metode, remedii, putini stiu insa ca ozonoterapia realizeaza neutralizarea toxinelor acumulate de-a lungul timpului,  le indeparteaza cu succes, o metoda nemedicamentoasa, care oxideaza aproape toate chimicalele facute de om...vindeca o serie de boli pentru care nici fabricile de medicamente nu scot leacul potrivit.
    Asemuiesc bolile cu acele ghionoaie din basme, care-ti  ataca trupul si compar personalul de aici cu zanele  si fetii frumosi din basme, o am si pe "Cosanzeana" aici in persoana Dorinei Coman, un specialist in ale ozonoterapiei de care patronii acestui hotel pot fi mandri, profesionalismul de care da dovada e la cote inalte,  ei reprezinta forta binelui....traiesc un basm frumos aici la poalele Muntilor Apuseni, e simplu de gasit, e usor de vindecat orice boala prin terapia cu ozon, si cum ca in orice basm binele invinge raul, ma intorc mereu eliberata  de orice sindrom dureros....mai usoara si parca simt ca dupa fiecare  sedere aici prind aripi, zbor!!!Dar, de fiecare data nu vin cu mana goala aici, vin  cu prieteni, de data aceasta cu Lili si Michael din Germania.