Blog premiat

RadioTasha

marți, 29 decembrie 2015

Singuratate in doi

   

        Am scris multe articole despre singuratate, dar pana acum nu am abordat acest tip de singuratate pentru ca, har Lui nu mi-a fost dat s-o traiesc, insa, pentru ca o colega de radio a propus sa discutam in emisia mea despre acest lucru, o sa incerc sa aflu ce spun si specialistii dar si oarecum din ceea ce am vazut ca le este dat sa traiasca unor prieteni de-ai mei.
       O spun din capul locului ca nu  judec pe nimeni, fiecare este liber sa traiasca cum doreste, dar consider ca este cel mai trist mod de viata, sa fii cu cineva si totusi sa te simti singur!Unii o accepta de dragul copiilor( asa sustin ei...!!! ) altii se complac dupa cum vad pentru ca o despartire ar implica o impartire de bunuri si se pare ca pentru ei e mai importanta partea pecuniara decat cea sentimentala, si atunci se resemneaza, isi presara viata cu un amantlac  si merg mai departe, jenant, dar adevarat!
      Nu cred ca as putea sa ma trezesc dimineata si sa simt ca sotul ma priveste ca pe o mobila, fara interes, nu cred ca pot trai fara acei fluturasi in stomac, atunci  cand flacara pasiunii se stinge,  cand m-as simti demotivata as alege cu siguranta divortul, sigur asta tine de caracterul fiecaruia, dar cu siguranta e dificil sa traiesti cu cineva doar ca sa-ti joci rolul parental,  in detrimentul rolului de partener de cuplu.
      Am intalnit multi barbati nefericiti care si-au motivat oarecum pastrarea casatoriei de dragul copiilor, nu stiu daca e o strategie, sa te dai victima cu gandul ca gasesti alinare intr-o extraconjugala, dar nu pun la indoiala faptul ca daca ajungi acolo inseamna ca intimitatea ta e strangulata si usor te indrepti spre o ruptura definitiva si apoi mai bine o singuratate asumata decat otravitoarea singuratate in doi!
      Sper sa nu fiu condamnata de barbati cand voi spune ca sunt ingrati si uita totusi niste lucruri importante, uita faptul ca femeia are mai multe roluri in viata, de sotie, mama si mai apoi bunica,  coplesita de atatea roluri asumate poate  pierde teren in fata partenerului care nu apreciaza dedicarea ei, herghelia de hormoni urla in dragutii de ei si-i indeamna spre alte orizonturi, ea se preface ca nu vede...si uite asa...s-a instalat distanta intre cei doi....insa le-as aminti o vorba din popor, vaca buna se vinde din grajd, si cand femeia isi pune "artileria grea"in functiune...sa va tineti dragi  barbati, pentru ca nevoia de tandrete si afectiune o poate indemna pe drumul ratacirii...si mai bine faceti nitica ordine in dezordine, gestionati mai bine situatia si dati-va sansa reinventarii, sa curga cu declaratii - combustibil care sa reaprinda flacara care v-a  adus impreuna!

duminică, 27 decembrie 2015

Plimbare printre amintiri



        Ma plimb printre florile amare ale singuratatii si ma intorc  cu gandul la amintirile mele dragi...ma simt golita pe dinauntru, am sufletul pustiu si cand ma gandesc cat de plin de dragoste era pana nu demult  ma apuca o tristete iremediabila...
      Stiu, o sa spuneti, nu te plange ai atatia oameni dragi aproape, asa e...nu pot nega, am fetele care ma iubesc  mult, am prietenii care ma respecta si carora le sunt draga, dar in suflet am o mare de durere, care creste tot mai mult cu lacrimile mele, destinul mi-a luat din viata pe cel drag si amintirea lui ma seaca pe zi ce trece tot mai mult...
      Sarbatorile de iarna nu vor mai fi niciodata la fel de frumoase...oriunde as fi si orice as face....amintirea lui  m-a ingenunchiat azi din nou, ma rog sa-i fie bine acolo sus, Dumnezeu stiu ca are multe lucruri de facut,  dar el ingerul meu vreau  sa ma ajute, sa ma ajute sa pot sa fiu la fel ca inainte...de aceea imi deschid azi sufletul, sa ma auda...
     Nu vreau sa stabilesc obiective pentru noul an care bate la usa...tot ce-mi doresc e dezvoltarea mea spirituala, pace interioara si bine in familia mea, noptile sfinte sa-mi aduca energiile cu care sa pot merge mai departe...armonie psihica si fizica si  sa nu-mi pierd nimic din valorile mele personale!
     Sper ca fortele destinului sa ma duca pe un drum bun...oricum stiu ca ce mi-e dat in frunte mi-e pus, si nu vreau  sa incremenesc in asteptari false, o sa-mi dau "bice" pe spate si o sa razbesc, pentru ca TREBUIE si pentru ca VREAU!

miercuri, 23 decembrie 2015

Bilant 2015

 


     Inca putin si ne apropiem de cumpana anilor, e vremea socotelilor, a bilanturilor si bineinteles a multumirilor indreptate spre El, n-am cum sa nu spun ca a fost un an binecuvantat de El, pentru ca mi-am numarat prietenii care mi-au ramas alaturi(..si chiar nu au fost putini!)  in acest an si care mi-au demonstrat ca prietenie inseamna sinceritate totala, inseamna relatia calda si placuta care ne da increderea si puterea sa putem depasi momentele dificile din viata.
    Multumesc familiei mele care imi ofera multa dragoste, multa sensibilitate si ma ajuta sa ies triumfatoare din orice situatie, oricat de grea ar fi ea...am doua fete minunate, doua fete care fac cat 10, daca tatal lor de acolo de sus le vede, sunt convinsa ca e foarte multumit ca m-a lasat pe maini bune.
     Multumesc colegilor de radio, le multumesc ca au ramas alaturi de mine , le multumesc pentru dedicare si implicarea lor in ale radioului, le multumesc pentru  incurajari, pentru bucurii, pentru lacrimi, pentru tot, cu ei am reusit sa ma cunosc mai bine, sa stiu cat si cum pot sa ma  manifest si la bine si la rau!
     Multumesc prietenilor de pe Facebook, anul 2015 a fost un an al testarilor, unii au trecut proba de foc, daca e s-o numesc asa, pe altii insa nu i-am putut absolvi si din pacate le-am spus la revedere, oricum sunt fericita ca cei care au ramas sunt speciali si decat risipa de oameni, mai bine putini si buni!
      Fiecare sfarsit precede un inceput, voi privi in viitor cu bucurie si cu sentimentul imbucurator ca El a fost bun cu mine, nu mi-a luat nimic din ce mi-e drag, ba dimpotriva...a mai adaugat ceva pe ici pe colo...pentru anul care vine  nu mai fac planuri, nu !! vreau sa traiesc momentul, vreau sa am curajul si doza de nebunie cu care sa ma bucur de toate oportunitatile vietii, fiecare zi incepe cu o promisiune, cu un zambet, cu o dorinta, vreau sa pot, vreau sa le implinesc.
       E vremea cand trebuie sa daruim fara sa asteptam nimic inapoi, e vremea sa ne umplem sufletul de voie buna, e vremea sa ne dorim o lume mai buna, ...si cum sa ne dorim asta daca nu va incepe totul de la noi?..sa nu ne raportam la bani cand e vorba de ceva frumos, frumosul e in noi, hai sa-l scoatem la lumina, hai sa fim noi frumosii lumii, sa nu uitam in graba noastra sa ne bucuram cu adevarat de viata, din furnicutele grabite si irascibile sa fim macar din cand in cand fluturi care zboara, zboara si se aseaza pentru polenizare, pe florile frumoase ale naturii, de altfel si noi oamenii suntem florile Lui, oameni  dornici sa exploreze comorile vietii!
      Va imbratisez dragi prieteni virtuali, sarbatorile sa va gaseasca voiosi si plini de ganduri bune, sanatate si iubire!! Craciun cu pace!
   

marți, 22 decembrie 2015

Pasaport spre mai bine...

   

Gandindu-ma la o discutie pe care am avut-o aseara pe skype cu cativa dintre colegii mei de radio, stau acum si fac in mintea mea un loc de mai bine, intorc lucrurile si pe fata si pe dos si ma intreb unde mama zmeului 'or fi caracteristicile acelea care ne fac umani? cele care ne diferentiaza de necuvantatoare? Cand vom intelege cu totii ca Dumnezeu ne-a lasat pe pamant din iubire si pentru iubire...de ce trebuie sa distrugem un lucru frumos?  sau hai sa intreb altfel - cine ne da acest drept?
     Ajungem sa ne temem sa mai vorbim unii cu altii sa nu se rastalmaceasca vorbele, sa nu primeasca o alta conotatie, ca unii abia asteapta ocazia....sau chiar  o cauta cu lumanarea, ziua amiaza mare...ne schimbam mai abitir decat vremea, ba suntem cu soare in suflet, ba traznim si viscolim!furtuni peste furtuni, in loc sa preferam senin in suflet si sa ramanem statornici albastrului...sa ne bucuram de ganduri inaltatoare care ne trimit spre lumina....m-am cam saturat sa traiesc intr-o lume in care oamenii uita sa mai fie oameni, uita sa ofera o mangaiere, o vorba buna, un zambet, ....toti avem momente dificile in viata,  important e sa  stim sa le depasim si nu sa ne lasam prada lor...filosofia rationalista spune ca "Omul este un animal ganditor", haideti atunci sa demonstram acest lucru, fara pasiuni inutile care ne duc spre nicaieri...fara razboaie psihologice, fara "otrava" verbala, potoliti-va nervii cu pastile daca altfel nu e chip...mintea noastra e un front deschis, usor putem fi atacati, arma mea e cuvantul de bine, luati-l si voi, nu uitati acea vorba din  strabuni, "semeni vant, culegi furtuna", sa semanan mai multa iubire si respect, ar fi pasaportul nostru spre mai bine si nu uitati avem o singura viata, s-o traim frumos, hai sa fim renii moshului, hai sa fim cei care duc lumea spre mai bine, hai sa fim pasaportul spre mai bine a celor care ne asculta la Radio Tasha!!!

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Diminetile mele-s albastre

   

      Vorba cantecului Stelei Enache, diminetile mele sunt senine, fara griji si fara ganduri si asta din motive lesne de inteles, sunt in Italia de doua zile si ma simt ca la mine acasa....am aceeasi caldura, ba mai mult   chiar  si climatul e pe masura, am avut parte de doua zile calde si insorite.
      Stau sa ma gandesc cum ar fi sa fac un top al diminetilor frumoase de la Imola, oare pe care asa aseza-o in cap de lista? sigur mi-ar fi foarte greu, am avut insa aici la Imola cateva dimineti memorabile, n-am sa le uit niciodata, ele au stralucit atat de puternic, incat  au un loc anume in istoria mea personala, ele au fost si vor ramane diminetile - diminetilor mele!
       Stau si ascult Mariah Carey - All I Want For Christmas Is You... si-mi creez usor starea  avuta atunci, amintirea acelor dimineati, dimineti cu soare in suflet, dimineti  in care am  simtit ca sunt cu adevarat iubita!

miercuri, 16 decembrie 2015

Doctore, rautatea e contagioasa?

   


      Interogatiile  mi-au asediat mintea in ultima vreme,... erau legate de alergatura vietii mele, pentru ca da! in ultima vreme am tot incercat sa "fug"...sa fug cumva de mine insami , de sensul vietii mele pana la urma pentru ca mi-e greu sa definesc o anume cale... si pentru ca m-au intrebat mai multi prieteni in privat de ce fac asta, incerc sa raspund pe blog...
     Carevasazica, nascuta ideea articolului din conversatiile cu prietenii mei virtuali, incerc sa raspund cu sinceritate la intrebarile puse, ....fug pentru ca sunt omul care nu prea e obisnuit sa dea rateuri atunci cand isi propune ceva, fug pentru ca daca as ramane, ar trebui sa inventez niste scuze, sa ma mint pe mine,  sincer vorbind ar fi doar niste minciuni frumoase si cam atat, un fel de cantecel de adormit sufletul meu si poate al celui in cauza...si atunci mai bine caut sensuri noi vietii mele, vad locuri noi, oameni noi,  decat sa tes navoade de cuvinte pentru  mine, pentru tine ..de la tine spre mine  si tot asa!Nu stiu cum e mai bine? sa fim fluizi si ganditori?...sau sa stam ghemuiti si sa ne plangem in pumni?sa ne sfartecam inimile in durere in loc sa gasim  acea "nitroglicerina"  care ar face sa exploadeze sufletul de bucurie?Poate eu sunt o tipa atipica cum spun mereu, o tipa care poate cauta o lume care nu mai exista, o lume care se pierde pe zi ce trece, travaliul vietii ne-a schimbat pe multi, ne-a schimbat in rau din pacate si frica mi-e sa nu ma molipsesc la un moment dat si eu...de aceea, azi ma iau de brat  si plec cu mine departe!!!...(.apropos de asta, voua nu va vine uneori sa faceti acelasi lucru? ) insa,nu inchei fara sa  pun si eu o intrebare inocenta:
      - Doctore, rautatea e contagioasa?

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Ganduri printre randuri....

 

     Toate socotelile la sfarsit de an imi ies cu plus...lectiile  pe care viata mi le-a dat si in acest an m-au facut mai puternica si mai sigura pe mine, am ramas tot singura, pentru ca asa am considerat ca e cel mai bine pentru mine, nu mai vreau sa ma gandesc daca asta a adus prejudicii emotionale cuiva, pentru ca ideea e asa, daca vezi la cineva lucruri care nu-ti plac de la inceputul relatiei, slabe sanse sunt ca ele sa se schimbe pe parcurs...si nici nu mai am pretentia ca asa fi in stare sa invat pe cineva cum sa fie sau sa nu fie! Vorbe frumoase vin din toate partile, dar putini sunt cei care chiar cred ce spun...important mi se pare altceva - faptele sa sustina afirmatiile,... altfel sunt pur si simplu "gargara" pentru o gura pacatoasa.
      Emotiile sentimentale nu si-au facut de cap anul acesta, au stat frumos in banca lor, o fi bine, o fi rau..nu stiu? cert este ca cineva imi spunea asa - o tipa care nu gusta alcool e plictisitoare, una care il gusta prea des, e de evitat!!!.... cam asa si cu starile astea...poate e mai bine sa fii printre ele...
      La sfarsit de an vreau sa rup"forfota" din viata mea, poate sunt eu o tipa mai complexa, mai ciudata si imi doresc acum sa fiu mai mult singura, astfel incat o sa plec sa-mi fac sarbatorile de iarna intr-o alta tara, departe de tot si de toate!dar una peste alta a fost si asta o perioada bunicica a sufletului meu in care am sperat, am visat si am iubit!nu inchei insa articolul inainte de a va spune sa aveti grija de "paradisul" vostru, incercati sa traiti in lumea reala, cea virtuala e pacalicioasa si aduce  uneori multe suferinte!
        Nu uitati ceva - Iubirea este seva vietii, beti cu lacomie din ea!!
      

joi, 10 decembrie 2015

De la sperante la impliniri

 
    Spunea o prietena de-a mea ca implinirile intarziate nu sunt rugaciuni  neascultate, nu, categoric nu!!dorintele se implinesc doar atunci cand ele TREBUIE sa se implineasca, dovada faptul ca zilele trecute am avut parte de momente speciale, am intalnit persoane dragi mie,  pe unele nu le-am vazut de ceva ani iar pe celelalte  mi-a fost dat sa le cunosc acum.
      Mi-am dorit mereu sa cunosc oameni frumosi, oameni cu urcusuri si coborasuri, oameni cu deceptii  si realizari, oameni care au stiut sa ia frumosul din viata si sa lase in urma  partea intunecata a lucrurilor, oameni curajosi, oameni puternici care s-au zbatut sa realizeze in viata ceva si au reusit....pentru ca au visat, au  dorit, au sperat, au invins!!!ma inchin in fata lor!
      Un astfel de OM este Speranta din Timisoara, n-am permisiunea sa vorbesc mai multe despre ea pot sa spun doar ca este o persoana speciala care acum are o istorie frumoasa in spate, visele ei legate de familie, profesie si bani au devenit realitate in timp datorita perseverentei, dragostei de viata, de arta si tot ce inseamna munca, n-a stat cu ochii spre cer implorind  divinitatea  sa o ajute, scanteia mica a sperantei s-a ridicat pe zi ce trece  transformand in flacara vie  idealurile ei in viata!
     Credeam ca doar cei din zodia Taur ( ...precum subsemnata) pornesc in arena vietii cu atat curaj si isi dau si ultima suflare pentru implinirea dorintelor, dar uite ca m-am inselat, se pare ca si Varsatorii sunt idealisti si pot trece de la disperarea cea mai crunta la inflacarare si optimism contagios, dar cu blandete si tact pentru ca raporturile lor cu cei din jur sunt amicale si deschise, devotamentul lor este evident, ceea ce face sa fie respectati si indragiti  usor de semeni.
      Speranta, draga mea, am admirat la tine determinarea, credeam ca esti o fire boema ( ...ca majoritatea artistilor!!! ), dar mi-ai dovedit ca esti extrem de organizata in tot ce intreprinzi, de-o sensibilitate rara, cu un gust rafinat pentru tot ce inseamna frumos! A fost o onoare sa te cunosc, sa te am in preajma mea cateva zile, sper sa ne mai bucuram de astfel de zile  si in viitor si sper ca visul tau cu croaziera  sa se implineasca cat mai curand...nu uita ca a visa inseamna a dori, a putea si a crede!! Exorbitantul sentiment de implinire a visului tau sa aiba aripi de zbor, spre a-ti lua seva si aroma tamaduitoare a unei vieti implinite!
      Ia cu tine si un dram din  nebunia vietii... ia "poantele"....iti vor colora destinul!! iti multumesc ca mi-ai dat posibilitatea sa te  intalnesc, sa te cunosc mai bine si sa te admir si mai mult draga mea Hope!
   

marți, 1 decembrie 2015

La drum catre Speranta

   

      Ma simt binecuvantata si recunoscatoare Lui ca mi-a scos in cale Speranta, peste o zi o sa intalnesc Speranta si la propriu si la figurat, pentru ca tocmai voi pleca spre Timisoara unde aceasta doamna cu  acest nume ma asteapta!
     Flacara sperantei a ars mereu in sufletul meu, sunt o fire optimista...si chiar daca o mai pierdeam din cand in cand o cautam cu disperare pana o gaseam, speranta e un soi de depozit pentru zile negre, dar evident fara dobanda...dobanda o ai prin iubirea semenilor, celor dragi tie, pentru ca fara credinta, iubire si speranta am merge  in bajbaiala...ne-am rataci pe  drumul vietii!
      Se spune ca e bine sa traim cu credinta si sa murim cu speranta...de altfel asa se intampla cand n-o mai gasim, cadem usor, dar sigur in infern!
       Speranta imi da putere sa trec cu bine fiecare hop din cotidian, ma bucur ca toti oamenii dragi sufletului meu sunt bine, ma bucur ca am liniste si pace interioara, ma bucur ca ma simt iubita si ma bucur ca pot raspunde cu brio tuturor provocarilor vietii!
        Stiu si  sper ca linistea de acum prevesteste fericire, nu-mi mai plang iluziile pierdute, ele raman istorie....si stiti de ce? pe mine ma defineste iubirea, sunt asa cum am scris in descrierea mea - pasarea Pheonix si ma duce acum gandul la trupa timisoareana Pheonix cu textul lor bine ticluit:

     "Fie sa renasca numai cel ce har
       Arde de-a renaste, curatit prin jar,
       Din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum"
     
Flacara sperantei sa n-o lasati sa se stinga niciodata!..chiar daca ea isi pierde cativa stropi din intensitate, vin altii sa le ia locul!ea face parte din nou din natura noastra...important este altceva sa intelegem asta in timp util!!!
          Azi este Ziua Nationala a Romaniei, nu pot incheia articolul legat de speranta fara sa spun   ca avem o tara frumoasa, iar noi suntem frumosii ei, asadar - La multi ani Romania!! La multi ani romani, PASTRATI-VA SPERANTA!