Blog premiat

marți, 19 mai 2015

Libertatea singuratatii

   

       Azi am vrut sa ma pierd putin,... si va intreb,  nu ati avut niciodata aceasta dorinta? sa te pierzi pe tine de tine..poate am  avut si o doza de egoism cand mi-am dorit asta...dar am vrut sa simt ce simte cineva drag atunci cand vrea sa te piarda?o sa spuneti -  e aberant ce spui...!!! ba nu e deloc...pentru ca unii pretind doar  ca ne iubesc... dar, de fapt ei au nevoie de iubire...apoi se detaseaza pentru ca se simt  cu "bateriile" incarcate si nici ca le mai pasa de creditul tau...
     Fiecare dintre noi merita tot ce-i mai bun, nu condamn pe nimeni, eu aleg insa singuratatea libertatii sau ma rog,  libertatea singuratatii, cum vreti voi sa o intelegeti...care nici nu ma bucura dar nici nu ma intristeaza, ba uneori imi face si un dram de bine, auzind povestile prietenelor mele care si-au vandut libertatea pe vorbe si cam atat!
    Uneori imi vine sa cred ca viata nu e dreapta, sunt sanse pe care nu le mai primim niciodata daca nu stim sa profitam de ele atunci cand ne apar in cale si totusi...poate are dreptate Ovidiu Scridon cand spune:
                         -  Am oferit
                          probabil prea putin
                         din ce-nseamna
                         " a da" -
               
    Hmmm!! asa o fi? dar la asta o sa ma gandesc maine... vorba lui Scarlet O'Hara ..va las in compania lui  OVIDIU SCRIDON - Mi-e dor
   
         

luni, 18 mai 2015

Fluctuatiile vietii

       

          Mi-am pierdut din consecventa, am inceput sa am si eu stari  fluctuante, cred ca ma molipsesc usor de la ascultatorii mei de la    Radio Tasha, uneori caut zgomot, alteori ma refugiez in liniste, o fi avand si sinele meu nevoie de respiro si uite asa fiecare zi vine cu noi lectii, cu noi intrebari care imi macina existenta, dar la o adica cum ar fi viata noastra fara framantari?
     Bag seama ca majoritatea oamenilor traiesc in convingerile pe care si le-au facut de mici si de care nu se pot debarasa fara sa realizeze ca isi reduc potentialul si poate chiar si viata! inconstientul nostru lucreaza trebuie doar sa-i dam avant din cand in cand! Unora cred ca le este teama, le dau  eu antidotul - increderea e baza! increderea in reusita noastra si 50% la suta e ca si rezolvat!
     Oamenii puternici sunt in stare sa supravietuiasca tuturor incercarilor grele ale vietii, va spune asta subsemnata care nici macar nu si-a inchipuit cat de puternica poate fi la o adica!mi-am controlat mecanismul gandirii si  furtunile din viata mea au fost depasite cu brio, cum?? am reactionat cu calm si-am facut tot ce mi-a stat in putinta sa transform prezentul intr-un viitor  mai bun.
     Alegerea ne apartine trebuie doar sa stim de la inceput daca vrem sa fim victima sau invingator...mintea ta e cel mai bun consilier, gandirea controleaza totul!
      Drum bun in viata si mult curaj!

vineri, 15 mai 2015

Primavara sufletului meu

     

     Parfum, adiere de vant...aduceri aminte...toate miresmele florilor  primavaratece mi-au zambit in aceasta primavara, m-au facut sa ma simt speciala, mi-au parfumat bucati din suflet,  mirosul de iarba verde, vantul cald si cerul albastru au fost deliciul meu!
      Nu uitati un lucru, florile nu infloresc doar pentru anumite persoane, ele infloresc si raspandesc parfumul pentru cei care il simt si il apreciaza, asa si cu iubirea, ea este parfumul sufletului nostru! Infloriti asadar pentru cei dragi voua, primeniti-va sufletul si  veti simti  frumusetea vietii!
     Azi ma las purtata de mireseme si am deschis larg ferestrele sufletului meu, sa-mi parfumeze si gandurile pe care le imprumut de la Coelho" Dragostea este o fiinta salbatica.Cand incercam sa o inchidem, ne inrobeste.Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura!"
     "Tulburati-va" sufletul cu fiorul iubirii, ea ne reinoieste  sufletul in fiecare primavara!

miercuri, 13 mai 2015

Incercarile vietii

 

    Viata noastra este mult mai dura decat ne inchipuim noi...suntem foarte des incercati de viata, unele din aceste incercari ne pot da peste cap, ne macina sufletul, ne impovareaza si uitam cateodata si cine suntem si incotro ne ducem!
    Vorbeam  in urma cu cateva minute cu un amic pe internet, viata nu a fost chiar blanda cu el, in pofida faptului ca este un barbat puternic, am simtit ca nu mai are puterea sa guste frumusetea inceputurilor, se complace acum intr-o viata banala si vorba lui - Ce-o vrea Cel de sus!
     Ideea este alta, eu incerc sa-l conving ca sensul incercarilor vietii este reinoirea, ea scutura rugina sufletului...in fiecare suferinta exista si partea frumoasa, cea care ne face mai puternici si poate mai buni!
     Nu poti trai cu regrete si frustrari, pentru ca sunt asasini parsivi care ne omoara incetul cu incetul  un fel de "picatura chinezeasca" care te face pe zi ce trece mai vulnerabil, e ca si cum am trai intr-o camera cu geamurile inchise, unde aerul nu patrunde, eu una trag "draperiile" zilnic, as muri de claustrafobie sa n-o fac! Casa sufletului meu e plina cu ferestre, la fiecare fereastra am oameni frumosi care ma suna, ma contacteaza zilnic pe net sau in realitate, nu ma las coplesita de necazuri (ca deh! am si eu incercarile mele...) alaturi de prietenii mei descopar noi dimensiuni, viata primeste o alta valenta cu fiecare zi care trece, cunosc alaturi de ei, alaturi de El o lume noua, nemaivazuta si astfel fiecare clipa are farmecul ei!
   Inchei spunind asa - nu poate sa se nasca ceva nou fara ca in prealabil sa moara ce este vechi!
   Calcati cu curaj pe taramul viselor voastre si bucurati-va din plin de viata!

luni, 11 mai 2015

Care o fi cea mai mare durere?

   
     Daca stau sa socot am avut parte de multe incercari, mai multe "dureri"in viata si nu  stiu nici acum pe care le-am depasit mai usor...pe cele fizice sau pe cele sufletesti....durere fizica o tratezi cu medicamente ca deh!! la ora actuala medicina e avansata si gasesti leacuri pentru toate(se gaseau si pe vremuri, sa nu uitam cele empirice dadeau rezultate neasteptate uneori si nu erau deloc invazive...), ne dor si pierderile materiale, ne fac sa suferim, dar si astea se pot reface daca suntem sanatosi si nu ne dam batuti, durerile sufletesti insa mi se par cele mai grele, inima cunoaste reguli pe care ratiunea nu le accepta  si uite asa ajungi la un razboi permanent...
     Se razboieste  inima mea cu mintea mea, inima  ma indeamna spre o cale, imi da avant sa-mi urmez visele,  mintea vine cu temerile ei si ma opreste, ma blocheaza!...si nu pot sa creez un echilibru intre ratiune si sentiment, nu exista armonie intre ele....
     Daca e sa ma iau dupa cartile sfinte ar trebui sa inteleg ca sufletul omenesc are in creier puterea rationala iar in  inima puterea simtitoare... iar daca e asa si dau verde puterilor rationale ar trebui sa recunosc ca gandul, mintea mea azi imi dau semne de oboseala si nu mai vor lupte...vor armonie!
     Inteleptul Solomon spunea toate lucrurile frumoase la vremea lor...asadar....exista un timp pentru toate, un loc pentru toate, iar eu cu pasi marunti dar siguri in deschid inima spre o lume necunoscuta, pentru ca poate imi doresc si eu sa tin pe cineva de mana, sa-i spun ca-mi este drag si ca m-am saturat de amagiri ieftine,  sentimente confuze, care ajung sa-ti pustieasca sufletul!
     Durerea mea este alta, cui las singuratatea daca ma hotarasc sa iau pe cineva de mana?a ajuns cineva sa o indrageasca?eu am acceptat-o, am tolerat-o, dar acum vreau s-o intorc in favoarea mea!

joi, 7 mai 2015

Momente perfecte

     

     William Shakespeare spunea prin personajul sau Hamlet"Lumea s-a intors cu fundu-n sus...!Ce Noroc ca am fost pus s-o pun la loc"...hehehe!!nu stia insa cate necazuri ii va aduce viitorul....
     Spunea cineva intr-un comentariu la mine pe blog ca e bine ca ne-a lasat D-zeu uitarea ...de acord! fara ea cred ca ne-ar fi imposibil sa depasim suferintele, durerile peste care trecem, insa uneori e greu sa scapi de trairile pe care le-ai avut alaturi de o persoana, chiar daca alegi sa nu mai mergi pe acelasi drum cu ea....pentru ca sufletele care se daruiesc, nu pot fi ignorate, ramai in speranta ca poate intr-un alt spatiu, intr-o alta lume il vei intalni, te va astepta, sau cine stie? pot avea un destin asemanator si atunci in mod iremediabil totul e pierdut....si nu mai crezi in mitul adroginului. 
      Astepti sa treaca ziua, sa treaca noaptea....sa vina iar ziua...sa-ti aduca o schimbare, sa schimbi pareri cu prietenii sa fii intrebata cum ai dormit, ce-ai visat...ce gatesti, ce ai mai citit, pe unde ai mai umblat, ce-ai vazut,bla, bla, bla...nimicuri cotidiene si atat!
      D-zeu spune mereu in vechea scriptura,"iubiti-va"...insa daca ceea ce visezi nu se gaseste in lumea asta ce poti sa faci? ...ramai neiubita?...ce faci cu iubirea ta?o risipesti? o dai de pomana?Sau cine stie, poate undeva cineva o invoca....dar tu nu-i poti auzi glasul...e prea departe, mult prea departe sa se faca auzit.
     Huhhh!!! ma mai gandesc la un lucru poate de aceea plange universul,( ploua azi la Negresti - Oas) suntem binecuvantati cu ploi, unii poate mai merituosi chiar cu ploi de iubire...ce bine de ei...!!!ce bine ca exista astfel de oameni, daca stai in apropierea lor simti ca furi involuntar putin din caldura lor si te simti perfect pe moment. 
     In pofida tuturor neajunsurilor ma simt perfect...si apoi ajung la o concluzie, viata e facuta din momente perfecte si atat!!
      Maine este ziua mea, sunt convinsa ca voi avea parte de multe momente perfecte, deci capul sus Olga!Viata e frumoasa!

     


      


     


duminică, 3 mai 2015

Dimineti negrestene

     
     Dimineti cu doruri, dimineti cu amintiri, dimineti cu aroma de cafea, dimineti in care simti ca ai vrea sa impachetezi totul si sa duci cu tine, dimineti in care simti parca ca ai o gramada de oportunitati, dimineti in care ai aripi de entuziasm, dimineti care trezesc tot ce-i mai bun in tine...
     Cerul azi nu promite multe, e innorat la Negresti - Oas, dar copilul din mine e fericit imi aduc aminte de perioadele cand nimic din ce-mi propuneam dimineata nu era imposibil de realizat, zilele erau frumoase pentru ca aveam un punct de reper, il aveam pe sotul meu care aprecia tot ce faceam si parca multumirea mea era dublata...
      Mi-e dor de diminetile acelea de dor si patos...mi-e dor de noi!
      E liniste, miroase a ploaie, miroase a trecut, dar si ploaia are rostul ei cu toate ca unoeri vine exact cand nu o astepti, ca de altfel si esecurile ...vin nechemate!...noi mergem mai departe, esecurile trebuie luate drept experiente de viata, important e sa nu facem din asta un obicei!
      Traiesc momentul si ma bucur de el, cam asa functionez in ultimul timp, am momentele mele cu semne de intrebare dar asta nu ma opreste sa spun ca  diminetile sunt momentele preferate ale zilei, momente in care ma mobilizez, momente in care imi spun - se poate si mai bine,  hai sa incerc, nu reusesc tot bine, daca sunt sau nu mai "avuta" in fericiri" depinde numai de mine!
      O duminica implinitoare va doresc, eu las asteptarile deoparte nu vreau sa-mi frece Karma, Zen-ul si Feng shuiul vorba baietilor de la Taxi...