Blog premiat

RadioTasha

duminică, 28 decembrie 2014

A mai trecut un an...


     Cu bune cu rele am ajuns la sfarsitul anului...daca stau sa ma gandesc a fost un an cu realizari dar  trebuie sa recunosc ca am avut parte si de esecuri...am avut parte si de lucruri urate, dar am gasit mereu puterea sa merg mai departe si tocmai de aceea facand acum o retrospectiva  spun ca am aduceri  aminte demne de pastrat, zambetele, vorbele frumoase, intamplarile de neuitat  vor dainui peste ani...
    Rasfoiam articolele din anii trecuti  si cum de fiecare data scriu ce simt, am acele momente de sinceritate ajung sa cred ca nu mai conteaza ce mi-au facut altii, conteaza doar ce am facut eu..daca am reusit sa invat ceva din trecut, altminteri ma intorc de unde am plecat si asta inseamna categoric -involutie!
    Poate gresesc si eu ca nu sunt suficient de buna in intuirea dorintelor celor dragi mie si nu reusesc sa ma pliez pe impliniri complete, e greu sa te desprinzi de prejudecati, pentru unii chiar imposibil!dar un lucru mi-e clar  - mi-e dor sa-i fie cuiva dor de mine!
    Am fost deziluzionata in acest an de oameni care se autointitulau - prieteni si-mi declarau  devotament si iubire vesnica, oameni pe care i-am indepartat elegant sau poate cu surle si trimbite ca asa si-au cerut-o..si apoi tonul face muzica...n-am vrut sa fiu parte discordanta dar nici nu suport presiunea asta negativa psihologica, care imi inoculeaza ideea ca ori eu sunt deficitara, ori ei...asa ca duca-se!
   A fost un an cu multe plimbari, vacante in care am cunoscut oameni frumosi, interesanti, cu care am legat prietenii, sper ca ele sa se pastreze in timp, le doresc tuturor pace si intelegere, vreau sa vad oamenii zambind, vreau sa am vesti bune de la ei si mult optimism asta ne ajuta sa mergem mai departe! Doresc tuturor un an cu sanatate si sa ne tina D-zeu mintile in cap sa n-o luam pe aratura...un an excelent si plin de mai bine!
     La multi ani!!

luni, 22 decembrie 2014

Bagajul sentimentelor adunate in 2014

Inca un sfarsit de an...
Inca un an in care am invatat ca pot sa ma ridic  si sa continui drumul cu fruntea sus!
Inca un an in care am reusit sa numar prietenii care m-au ajutat sa o iau de la capat, nu-s multi  dar nici putini iar cei care sunt.. sunt de valoare! conteaza enorm pentru mine!
Inca un an in care in viata mea au aparut oameni noi, cu care am impartit imbratisari, incurajari, urari dar si lacrimi unele de bucurie, altele...de suparare, una peste alta mi-au aratat ca viata este plina de imprevizibil...
Inca un an in care am invatat ca oamenii te trateaza asa cum le permiti tu sa te trateze...
Inca un an in care am invatat ca daca vrei sa tii pe cineva aproape trebuie sa-i acorzi libertate.. cine te place te cauta!
Inca un an in care am invatat ca nu distantele geografice sunt cele mai mari... distanta dintre oameni se masoara de la inima la inima, pe unii i-am simtit extrem de aproape chiar daca ne desparteau sute de km...
Inca un an in care am simtit ca din fiecare experienta am invatat ceva chiar daca poate am pierdut timp..
Inca un an in care am invatat ca trebuie sa ma impac cu trecutul, dar sa nu-l las sa-mi conduca prezentul...
Inca un an in care poate imi doream sa spun "te iubesc" si sa pot sa simt asta cu adevarat, sa simt sa mi-e atat de dor de acea persoana incat  sa iau  avionul si sa zbor spre el oriunde s-ar afla!
Inca un an plin de binecuvantari (...si chiar nu au fost putine...) de oameni speciali, cu unii am stat mai mult de vorba , cu altii mai putin, usi deschise, oameni frumosi care mi-au adus liniste in suflet;
Inca un an in care chiar daca am simtit ca fac putina risipa de sentimente, ca nu au meritat chiar toti  parte din sensibilitatea sufletului meu, ca puteam sa fiu putin mai zgarcita, (dar poate nu la fel de implinita sufleteste)...m-au facut sa cred ca daca pot cere  acum la sfarsit de an mosului  ceva - sa-mi dea mai multa dragoste de oferit, respect si apreciere.
Inca un an care trece si pot spune  ca ma simt bogata, un  OM bogat  cu prieteni dar poate si cu dusmani, cu alte cuvinte, am  avut de toate, nu mi-a  lipsit nimic! har Lui!
   Astept anul care vine cu sentimentul ca va fi unul implinitor, la fel de incarcat emotional, cu vise implinite!  un an cu multa sanatate si  intelepciune!

Edit later:
.... Inca un an in care n-am reusit sa ajung la Moscova...apropos de valiza uriasa  din imagine...

marți, 16 decembrie 2014

Ganduri rasturnate

   
    Se  spune ca un gand bun genereaza alte ganduri bune, un zambet aduce la randul lui  alte zambete, ca atare de ce nu am zambi de dimineata?..sigur nu intotdeauna ai cea mai frumoasa dimineata din lume, dar o poti face vesela cu un gand bun spre cei dragi,  mai cu seama ca afli la un moment dat ca cercul celor dragi se miceste ...moartea nu iarta pe nimeni, nu tine cont de varsta sau alte circumstante, vine... ia si pleaca!
     La mine diminetile de Marti nu sunt   cele mai strasnice, ba dimpotriva as spune ca sunt aiurea, acum cand noapte e pe sfarsite, incerc sa adun puteri sa intampin cele 3 ceasuri rele.
      Gandurile ce le scriu acum sunt umezite de lacrimi, e ca si cum as incerca sa trec o apa dupa ce m-am inecat,... viata e dura, iar acum in preajma sarbatorile de iarna, simt mai mult ca niciodata lipsa celor care acum sunt ingeri  mei. Viata insa inseamna INAINTE, niciodata INAPOI, ramai cu taceri care inunda cuvintele...
     Ce fac acum de fapt? simplu! ma scutur de tristete, imi oxigenez mintea, ma eliberez,  incerc sa dau un alt curs filmului meu personal, nimeni si nimic nu poate fi indispensabil, inchid capitole din viata ca sa pot sa gust din dulceata prezentului, e o indatorire personala sa inveti sa te desprinzi de lucrurile care isi afecteaza sanatatea mintala dar si sufleteasca(bolile trupesti pornesc de la cele sufletesti...!!!)  si incerc sa merg mai departe in liniste!
    Sa aveti o zi de Marti frumoasa si curajul de a fi fericiti!ganditi-va la o usa noua care va poate duce pe un drum neasteptat de frumos!  Drum bun!
    

joi, 11 decembrie 2014

Infuzii sentimentale


    Se spune ca pentru a fi sanatos e bine sa te eliberezi de toate trairile pe deplin, cu alte cuvinte sa nu pastrezi resentimente, sa nu-ti incarci mintea cu ganduri negative, dar, ma intreb oare e bine sa le etalezi sau sa le reprimi pe cele care te fac sa simti ca traiesti, ca esti iubita, sa simti ca rostul tau e sa aduci in sufletul cuiva alinare, mangaiere, chiar daca e la mii de kilometri de tine, chiar daca posibilitatea sa-l intalnesti in realitate e minima...cat de mare e riscul?...citisem ceva inainte de a pune intrebarea si pentru ca am gasit raspuns deja prin ceea cea scris Jacques Salome o sa dau copy paste la citat:
“Sigur ca viata e plina de riscuri,
Cum ar fi aventura de a indrazni,
Descoperirea lui “a face” si minunea lui de a trai.
A rade inseamna sa risti sa pari nebun
A plange inseamna sa risti sa pari sentimental
Sa arati sau sa incepi sa faci ceva
inseamna sa risti sa vezi cum se proiecteaza asupra ta imagini negative, judecati de valoare, critici.
Sa-i cauti pe ceilalti inseamna sa te expui asteptarilor, dorintelor sau fricilor care vor ameninta linistea ta.
Sa deschizi o relatie inseamna sa mergi in intimpinarea unei posibile deceptii.
Sa-ti dezvalui sentimentele sau sa exprimi ceea ce resimti inseamna sa risti sa-ti dezvalui adevarata natura.
Sa iubesti inseamna sa risti sa nu fii iubit in schimb.
Sa fii afectuos inseamna sa risti sa declansezi un atasament.
Sa traiesti inseamna sa risti sa mori.
Sa speri inseamna sa risti sa disperi.
Sa incerci inseamna sa risti sa ratezi.
Dar daca nu risc nimic, risc sa fiu nimic, risc sa nu exist.
Daca nu exist, nu pot sa invat adevaratul sens al sentimentelor, posibilitatea unei impartasiri, creativitatea poetica, muzicala sau artistic stimulata de iubire, sublimarile si deplasarile generate de ceea ce nu e iubire.
Daca risc raman liber sa fiu si sa merg astfel catre mai multul fiintei mele.”

” Viata este plina de riscuri” - JACQUES SALOME

Am trimis lumina sufletului meu spre acea persoana, sper sa nu existe alt risc in afara de cel mai placut adica sa fie fericit! ..si mai sper sa fie o infuzie de optimism sentimental care sa-i deschida calea  spre multumire sufleteasca si dragoste de viata!..prin ochii mei lumea e buna si frumoasa, daca sufletul lui va receptiona aceste unde, voi imbraca haina nobila a implinirilor spirituale si voi declara misiunea mea indeplinita!

marți, 9 decembrie 2014

Melancolie....


     Am momente in care sunt cuprinsa de o melancolie fara temei, atunci devin sensibila ca un obiect de Murano( zic Murano ca ma aflu in Italia acum...si ma simt exact ca  acea laguna numita Murano..) imi trec prin cap ganduri de ganduri, unul si cel mai prezent azi este de ce oare nu pot intelege comportamentul unor oameni?de ce ma desparte un zid de nepatruns , poate sunt eu mai nerealista, poate imi doresc mai  mult decat se poate, poate ce-mi doresc e imposibil....nu stiu? si tocmai de aceea ma bantuie o tristete terorizanta!
    Azi mi-am adus aminte de toate iubirile mele trecatoare...sau mai putin trecatoare, mi-am adus aminte de bratele intinse de departe sau poate mai de aproape care m-au tinut intr-un dans plin de emotii, unii m-au iubit cu mintea, altii cu inima, cert este un lucru - eu i-am iubit si i-am pastrat in suflet pe toti cei care mi-au oferit caldura sufleteasca chiar daca dupa un timp ei s-au transformat in stanci sau in aisberguri  desprinse din calotele glaciale...infuentand "clima"sufletului meu, mai ales ca  unele iubiri au pornit din amicitii care imi taiau respiratia, le simteam aproape, erau aerul meu...
   Tot azi sunt fericita dar si nefericita ca pot sa ma declar fericita (ciudat jos de cuvinte...nu?! )chiar daca nu ma mai simt iubita cum eram odinioara...sa fie oare asta sursa melancoliei mele?acest gand ascuns, dar dezvaluit azi?
    Alegem sa iubim dupa ce instinctual apropiem pe cineva ...pe cineva care simtim ca ne da puterea sa mergem mai departe, pentru mine iubirea este ca un dans, e nevoie de doi, doar asa simt muzica cum ma invaluie si simt ca universul e al meu, iubirea este o alegere, iar eu sunt o indragostita eterna, imi iubesc si dusmanul, pentru ca nu pot sa urasc pe nimeni, iubindu-l ii dau o lectie si chiar daca simt ca e un compromis, e pentru sufletul meu care ramane impacat...impacat ca pot sa iert si pot sa uit!
    Azi am ales sa scriu franturi din sufletul meu si nu conteaza daca unii vor spune ca ma expun, ce daca? sunt bucati din existenta mea, adica au la baza ceva real ...si-am simtit o foame de scris, acum mi-am potolit-o si simt parca un parfum de schimbare....dar ma intreb ce sa fac cu atata iubire pe care o am cand  nimeni nu se invredniceste s-o ravneasca?

duminică, 7 decembrie 2014

Ce faci cand simti ca pierzi tot ce ai mai bun si mai frumos in viata????

  
Greu de gasit raspunsuri cand te afli in situatii limita, cand esti atat de confuz/a incat te simti ca un peste pe uscat si apa este doar in visul tau...am trait sentimentul si nu mi-e deloc straina starea, acum asist neputuncioasa la drama unei familii care este deznadajduita pentru ca o boala crunta a lovit o tanara de 27 de ani, o tanara  plina de vise, o tanara care iubeste viata, natura, muzica si tot ce e frumos pe lumea asta....
     Azi am incercat sa vorbim cu El, sa-l rugam sa fie alaturi de tanara doamna care  simte cum pe timp ce trece organismul ei este tot mai slabit...dar, am inteles un lucru...am inteles ca vocea Lui o poti auzi numai atunci cand e liniste in sufletul tau.Greu sa poti fi linistit atunci cand te apuca disperarea si totul e confuz in mintea ta...dar, planul Divin in calatoria noastra pe pamant e stiut numai de El, nu ne-a spus niciodata ca ne va fi bine aici pe pamant, dar ne da puterea de a merge mai departe in cele mai crunte momente din viata noastra, exista o promisiune insa in biblie"Aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, pentru ca El  Insusi ingrijeste de voi!"si asta facem acum ne strigam disperarea si-l imploram sa ne auda....
     Asteptarea vindecarii intr-un astfel de caz este cumplita pentru ca e plina de incertitudini, dar speranta in minunile dumnezeiesti nu moare, fie ca bunul Dumnezeu sa intareasca sufletele celor greu incercati si intelepciunea de a trece cu bine peste acest moment extrem de dur din viata lor.
    Pruncul nascut in Betleem si a carui nastere o vom sarbatori  peste cateva zile sa isi reverse  binecuvantarile Sale asupra  acestei familii extrem de indurerata... este rugamintea mea cu lacrimi in ochi adusa Lui.
   Incerc sa gasim  solutii pe care poate individual e mult mai greu sa le gasim, in ideea ca mai multi ochi si mai multe urechi, mai multe rugaminti spre El o vor ajuta pe acesta tanara sa treaca cu  bine peste aceasta crunta incercare...Doamne ajuta! Trimit gandul meu bun si aripi de inger care sa o ocroteasca si s-o faca sanatoasa!


miercuri, 3 decembrie 2014

Strang amintiri in pumni...




  Mai zilele trecute s-a gasit "una" sa loveasca in mine cu cele mai legale arme - cuvintele, ..dar! nu tot ce e legal e si acceptat de lumea in care traim, carevasazica, am o satisfactie nemarginita, imi incarca pur si simplu resursele si ma simt mai puternica , mai increzatoare in fortele proprii ...de ce spun asta? pentru ca razbunarea e un pacat, mai bine pui scutul indiferentei si-ti aperi asa integritatea!
   Am intalnit in viata mea oameni carora le-am trantit usa, dar au intrat pe fereastra sau poate s-au folosit de resursele mele ca sa ma faca sa redeschid usa, am deschis-o cu riscul dezamagirii, am cedat poate prea usor cand am fost ranita, dar decat sa ma simt vinovata si sa raman  inchisa in propria mea casa, am lasat sa simta si acei oameni ce am simtit eu...si viata ma surprinde pe zi ce trece!
    Unii se hranesc cu orgolii, eu una mai bine ma infometez decat sa fac asa ceva,  ma impac mereu cu trecutul, pentru ca daca as proceda altfel m-ar costa nopti nedormite, depresii si singuratate, tovarasi de drum am speranta si gandul ca eu sunt singura care trebuie sa ma ascult si sa ma inteleg pentru ca eu ma cunosc cel mai bine, imi lipsesc si mie multe, imi lipseste un barbat cu care sa pot sa simt ca mai pot sa ma fac iubita, si ca inca pot sa mai iubesc!
   Nu vreau oameni care sa ma acuze mereu - ti-ai facut-o cu mana ta...pai daca tu nu ai pus mana cum era sa fac altfel? in viata ne este dat sa intalnim multi oameni, pe unii ii pastram in inima pe altii in mintea noastra, eu strang azi cativa pumni de amintiri...de oameni frumosi pe care i-am pastrat in inima mea si pe care o sa-i am cat timp voi trai!
   Lasati viata sa va conduca, hai sa ma uitam de indicatoare , de pericole pentru ca e trist sa ajungi sa dansezi pe un cantec lipsit de ritm, fara mesaj ...gol si anost...raman la fel de increzatoare, chiar daca am fost tradata de atatea ori...n-am timp sa ma opresc, sa ma strofoc sa analizez oameni, greseli, momente, la ce mi-ar folosi?
   Te imbratisez lume frumoasa si iti doresc o infinitatea de lucruri frumoase!