Blog premiat

luni, 29 octombrie 2012

Acasa, dar cu gandul departe!

       Am revenit ieri in tara, dar, inca mai am in minte casa Cameliei," povestile "pe care le  spuneam in fiecare zi, buna dispozitie care nu ne parasea nici macar atunci cand simteam noi ca D-zeu e plecat "la cumparaturi", hehehe.... stiam ca nu-i departe, e doar la magazinul de dupa colt, si asteptam  cu rabdare  sa ne bucure  in scurt timp cu darurile Lui...
      Daca ieri nu ne-am gasit locul nici ea nici eu...azi am ras pe saturate pe messenger...i-am tocat marunt, marunt pe barbatii din viata noastra...in final am ajuns la o concluzie, ca doar atat ne-a mai ramas, ca rasul e singura naostra salvare, sa radem, sa radem ...iar pe ei sa-i lasam sa se...rada!:)))
    Acum sa nu ma intelegeti gresit, nici una nici alta nu visam eternitati...nu! Doamne fereste! doar ca ducem dorul perioadelor echilibrate din viata noastra, ne luam insa perfuzia cu speranta zilnic... ea, nu se risca, deci nu castiga...iar eu sunt ardeleanca potolita si  rabdatoare, si am un pacat,sau poate 7 pacate  ...;) ma complac uneori in rutina, mi-e frica de decizii radicale, insa ieri, mi-am pus o intrebare"ce-ar fi daca?....as mai schimba foaia?"...mda! dar cum sunt  plina de imperfectiuni,  cam greu sa pun in aplicare  gandul! ;)
    Ne mascam asadar tristetile, le parfumam din cand in cand...cu iz de voie de nevoie, sau cum sa numesc  izul asta bata-l vina care ne da ghiont sa mergem mai departe...amandoua  suntem convinse ca  in momentul in care ne-am intalni la orizontul unei posibile relatii de lunga durata, ar trebui sa suportam anumite modificari de caracter, pentru ca toti iti spun la inceput"imi placi asa cum esti!" dar, se transforma ca si cameleonii, iar cei/cele care nu se schimba sfarsesc prin a ramane singuri/e ...dar trebuie sa fii mult prea puternic sa nu ai nevoie de validarea celor din jur, sau ma rog,  unii considera ca sunt perfecti si traiesc cu incapatanarea ca asa e cel mai bine pentru ei!...sunt la limita de sus a inflexibilitatii si  orice tentativa  de schimbare  venita  din partea celor din jur, e de prisos!
    Mai zilele trecute cineva imi spunea"fii tu insati!"...neah! ca mi se pare o ipocrizie...sau chiar o imprudenta!...de ce? pentru ca drumul catre tine te duce la singuratate! platesti scump acest drum, si nu stiu daca se merita...dar apropos de meritat, voi vorbi intr-un alt articol despre asta... ceea ce pot spune acum e ca toate iubirile mele au fost memorate, celebrate in memoria mea si adesea ramasite din ele au interferat cu prezentul, nu s-au incomodat...dimpotriva, au gasit un loc de agrement ...in fine, suntem ciudate noi femeile si iubirile noastre!


Edit later:
Colajul cu poze e facut de Mara Toader, l-a afisat azi pe peretele meu de pe Facebook... ii multumesc mult!



  

joi, 25 octombrie 2012

Exista tinerete fara batranete?

     Ai varsta pe care o simti, spune o vorba din batrani, iar eu nu pot decat sa subscriu...si tocmai imi veni in minte o intrebare, cand se termina oare tineretea si cine ne spune acest lucru? cand incepe batranetea si cine stabileste acest lucru?....de ce intreb asta? pentru ca am  citit sondaje facute de specialisti in care raspunsurile celor intervievati sunt diferite...so?
   Hai sa vedem ce se spune despre sondajele intre europeni...ca deh! aici ne incadram:
"Un sondaj printre europeni a aratat ca marea majoritatea a acestora cred ca tineretea se sfarseste la 35 de ani, iar batranetea incepe de la 58 de ani. Intre cele doua se afla asa-zisa varsta mijlocie.
Insa parerile sunt diferite, in functie de varsta celor intervievati, relateaza The Telegraph. Astfel, tinerii cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani sunt de parere ca tineretea se sfarseste la 28 de ani, iar batranetea incepe odata cu 54 de ani. "
    Mda...deci, ce sa intelegem? cand devii batrin?....si am sa spun ce cred eu...devii batran cand refuzi sa mai lupti, cand nu mai ai niciun tel in viata, cand te lasi in voia sortii...Si, spre nemultumirea mea am vazut" batrani "la varsta tineretii...tineri care nu au respectul fata de bani, care inca nu stiu ce inseamna  lupta pentru supravietuire, asteapta  de la parinti sponsorizari...(am un caz concret chiar intre prietenii mei, un tanar de 24 de ani care nu munceste, asteapta banii babacului si o tine doar in distractii)ii sfideaza pur si simplu, considerand ca totul li se cuvine...acesti tineri mai tarziu nu vor reusi sa ia viata in piept, la prima lovitura vor claca...pentru ca dorinta, visul de-a realiza mereu ceva, te tine tanar...mereu am avut un target , mereu mi-am dorit ceva, admir oamenii care fac asta  este dovada lor de tinerete!!!
   Vorbem mai daunazi cu o buna prietena, e la rascruce de drumuri, arata fabulos, dar ii este frica sa-si ia viata la palme,  sau macar sa aiba indrazneala sa-i dea o tifla... sa arate ca inca e tanara(cum  de altfel arata, desi e trecuta de 50 de ani...)sa-si puna visul in realitate...sa se bucure de tot ce viata i-ar putea darui, daca ar avea mai mult curaj...cu alte cuvinte sta in banca ei nu cumva sa aiba surpriza unei esuari....dar, daca ti-e frica de apa, nu mananci peste!
   Nu stiu cum sunt altii, vorba lui Creanga...dar cand ma gandesc la mine...apoi, dragilor, eu nu vreau sa trec prin viata ca rata prin apa, fara sa se lege nimic de mine...nu se lipeste...nah!!! ca ma lipesc eu...si tot nu ma las!;)
   Celor care le este frica ca vor deveni "invizibile" cu trecerea anilor, le spun ceva...frumusetea sufletului nu se pierde niciodata, ea ne da stralucirea, interiorul nostru frumos da culoare si frumos  infatisarii noastre , ne personalizeaza si ne face atragatori orice varsta am avea!
   Atasez mai jos un alt model de tinerete fara batrinete, prietena mea Camelia Andrei, arata nemaiponenit...nu-i asa!?

 Nu pot sa spun decat cum obisnuiesc sa zica fracezii: chapeau!!!!

Edit later:
articolul a fost inspirat  dupa un comentariu facut pe facebook de distinsa mea prietena Mara Toader care spunea asa la poza de mai sus:
"Sa facem din varsta a treia un cer
in care visele sunt si nu mor..."
Bravo Mara! frumos spus!Sa-ti vezi mereu visul cu ochii, cum spunea marele Alecsandri!
  

luni, 15 octombrie 2012

Vand samanta de fericire!

     Prin hoinarelile mele pe net...am zabovit azi  pe un blog, si citeam  cum ca cineva cauta samanta de fericire...wow! mi-am zis...ce afacere buna! ar sta lumea la rand, s-ar faci cozi ca pe vremea ceausista...ca,deh! ia spuneti-mi cine s-ar da la o parte de la asa ceva..?
   Eu torn bucati din sufletul meu, cu generozitate, dovada ca la mine fericirea se maninca pe paine...adica dau nas cu ea zilnic...hehehe!! o sa spuneti" fericito!!!" ...si chiar sunt!
   Eu imi exibez starile , in valuri -  valuri de parca  sufletul mi-ar bubui de atata fericire, nu o ascund ca la o adica, daca o tin numai pentru mine, m-as simti  egoista...si chiar nu sunt! dar...,hai, sa o spun si pe cea dreapta am si eu momentele mele de  cadere, e drept, nu ma tin mult, ca firea mea optimista nu le permite, sau pur si simplu cum spunea odinioara  M. Sorescu, pe care eu il ador, " n-am timp ..."pentru  asa ceva, ...sa fiu trista, sa urasc...sa ma risipesc in astfel de trairi, nu! nici vorba!
  Nu sunt vanitoasa, ofer atat cat ma face pe mine sa ma simt bine...daca  nu se intorc sentimentele cu aceeasi intensitate, tot bine...stiu insa un lucru, oamenii care ma cunosc cu adevarat, ma pretuiesc asa cum sunt..pacatoasa, nepacatoasa, sau "bunaciune" cum imi spune Camelia...incerc sa-mi spal pacatele cu lacrimile mele si cu iubirea de semeni, nu plang insa des...hm!! sa inteleg ca n-am prea multe pacate? :))...da! dar il am pe 7 pacate,partenerul meu de radio... si cand iubesti pe cineva il vezi cel mai cel dintre toti!!!! si uite,tocmai  am mai amintit un  motiv de fericire!!!
   Ei si acum lasand gluma la o parte, trebuie sa recunosc ca aici in Italia, ma simt ca o regina, prietena mea Camelia nu precupeteste niciun efort sa ma faca sa ma simt asa...pe de alta parte  una din  coordonatele care ma fac fericita sunt calatoriile, datorita ei am vazut jumatate din Italia...astfel incat pot striga in gura mare:
   - Oameni buni ,sunt fericita! Am fericire cu caru' ...!!!!cine mai doreste, cine mai pofteste....!:)))))


Edit later:
Poza este cu prietena mea Camelia, in plimbarile noastre cu masina...e "caldutza" ...facuta duminica, adica ieri...

joi, 11 octombrie 2012

Ferestre spre imaginatie

     Inutil sa spun ca pentru mine  fiecare zi incepe cu muzica....si totusi o repet, am dimineti cand ma trezesc cu o melodie in gand si ma  apuca chiar dorul de fredonat, noroc ca n-am multa lume prin preajma...iar cei care ma stiu, ma iau asa cum sunt, adica la pachet, ma penalizeaza cu un zambet,  si probabil isi spun in gandul lor" n-ar fi mai bine sa nu te "produci"... "ei , si? daca pe mine ma binedispune, de ce nu?
    Cand sunt acasa deschid radioul si ascult Magic FM, un radio care iti rasfata sufletul cu muzica de calitate, aici in Italia, ascult un post agreat de prietena mea -Radio Monte Carlo- "muzica di grande classe"cum spune jingle-ul din  cand in cand...si o sa spuneti , mda..si ce-i cu asta? pai tocmai aici voiam sa ajung, muzica iti deschide ferestre spre imaginatie, poti in compania unei muzici bune sa ai trairi depline, te poate purta pe taramuri de vis, dar poate sa te tina prizonier in templul  iubirii, iti confera un rasfat deosebit. Ascultand o anumita piesa  iti vine in minte perioada cand ai auzit-o pentru prima data, si daca persoana care te-a insotit atunci era  speciala pentru tine....ramai interzisa  pentru cateva momente....asa cum mi s-a intamplat mie cand am auzit piesa  de mai jos....
http://www.youtube.com/watch?v=JmfOzFzYumo&feature=fvst

 

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Un gand matinal de toamna

   
           Cum spuneam intr-un articol  mai vechi, nu sunt  indragostita de acest anotimp, desi el inseamna bogatie, rod asteptat de multi  dintre noi, nu ma  opresc asupra lui cu detalii, pentru ca nu-mi place...  si ca sa  va conving ca e asa,  adica ca  ignor, in acest anotimp ma consum in hoinareli si plimbari in tara si peste hotare...vreau sa-i dau pur si simplu " o tifla" toamnei, sa-i arat ca eu sunt libera si neingradita si nu stau cu manile intinse spre apus ci dimpotriva  le  indrept spre  fiecare rasarit, rasaritul  soarelui de toamna,... ati  urmarit intr-o dimineata  in timp ce va sorbeati cafelutza  culorile rasaritului? va spun eu... sunt magnifice!
          Toamna vine cu ploi, dar  eu am sa dau foc ploii cum spune Adele....
Weekend binecuvantat tuturor! (sper sa fie si al meu, pentru ca maine la aceasta ora voi fi in drum spre Italia ...)




luni, 1 octombrie 2012

Un singur suflet in mai multe trupuri....

       In urma precedentului articol am ajuns la un moment dat sa-mi pun o intrebare, daca nu cumva am cazut intr-o panta gresita, daca nu cumva am  pus interesul meu personal in fata interesului echipei  Radio Papucel, de ce spun asta? pentru ca am inceput acest radio in doi, 7 pacate ca admin si eu ca moderator, a fost totul ok... dar stiti cum e si cu stolul de pasari, cand" gasca "din fruntea V -ului oboseste, dupa ce a creat bresa de aer, stolul de pasari se deplaseaza mai rapid, am facut asadar o echipa,.... cu echipa , cu ajutorul ei am reusit sa facem, un radio indragit de multa lume.Ideea cu"teamwork",poate am preluat-o si eu de la aceste pasari....in utimul timp, au ramas 7 pacate, Emilia, Picaso si Florentina pe radio, pana la intoarcerea mea din vacanta, lor tin sa le multumesc mult pentru tot ce au facut, asa cum am scris si intr-un comentariu la articolul precedent, sunt oameni deosebiti, cu spirit de echipa, de la care am avut de invatat(ce inseamna spirit de echipa) asa cum am scris,  SI SPUS PE RADIO DE MULTE ORI, mai ales de la 7 pacate, care de fiecare data cand cineva ataca un moderator era in stare sa-i "rupa gatu' ", nu mai spun de apararea pe care am simtit-o si eu cand unii au gasit ceva de spus la adresa mea...ba, mai mult, daca am acuzat uneori momente in care am simtit ca sufla vantul pe aleea iubirii, raza de soare, a aparut dupa scurt timp, si starea mea interioara se imbogatea cu un mare confort, ... simtitor, care nu stiu cum sa va spun, dar imi era suficient pentru a infrunta orice alta pala de vant....din orice directie ar fi venit el...cu alte cuvinte , ma simteam protejata! Una peste alta echipa noastra s-a integrat armonios, am stiut sa ne inlocuim unii pe altii, ba mai mult sa oferim umarul de urgenta cand unul din noi a simtit nevoia... eu personal cred in oameni,  pentru ca daca nu ai incredere omori din start posibilitatatea de a face o echipa, aici am avut mult de invatat de la 7 pacate, caruia ii datorez  mult....el fiind  si in viata reala  conducator de grup, el,mi-a deschis ochii daca pot sa spun asa de cate ori am gresit, pentru ca da, nu sunt  perfecta si nici nu am tendinta sa fiu vreodata...
    Ceea ce ne-a unit pe toti, a fost pasiunea cu care am oferit  din preaplinul nostru voie buna celor care asculta acest radio, as vrea sa inteleaga toti care ne asculta acest lucru, fiecare o face la modul in care stie, si incearca, credeti-ma sa-si perfectioneze stilul, asa cum fac si eu,... mereu in cautare de ceva nou care sa  surprinda placut pe cei care ne urmaresc...avem cu totii un tel comun, imi amintesc ca  una dintre colege(EMILIA), spunea mereu, sufletul acestui radio este Olga, eu insa mereu am completat-o , spunind ca inima lui este 7 pacate, si cum niciun organism  uman, nu poate functiona fara inima, nici acest radio nu poate functiona fara 7 PACATE!SA FIE CLAR!
   Si acum vreau sa inchei multumind pacatosului pentru fatza noua a blogului meu, made 7 pacate,  sa-i dea Cel de sus, numai bine si bucurii si satisfactii depline....si daca tot a schimbat fatza blogului, vreau sa va spun ca va face multe alte schimbari si in ale radioului, schimbari care sper sa fie primite cu flori din partea ascultatorilor, cu fantezia lui care este debordanta si spiritul lui creativ, mereu in competitie....promit (pentru ca am mare incredere in el si posibilitatile lui intelectuale) sa ajungem un radio invidiat de alte posturi de radio online....radioul va avea un singur suflet in mai multe trupuri!Inutil sa mai adaug ca deviza  radioului care va renaste in curand va fi"toti pentru unu' ...si unu' pentru toti"!