Blog premiat

RadioTasha

luni, 27 februarie 2012

Dar primavaratic




    Un  dar de primavara , l-as numi eu (primavara este in mintea mea asociata cu iubirea) si, pentru ca vine de la o persoana draga mie, l-am numit asa... o doamna pe care am cunoscut-o in lumea magica a netului si care de fiecare data ma uimeste cu  darurile ei de suflet...cel de mai  jos este una din dovezile   unei prietenii virtuale  care sper sa dureze mult de acum incolo...Este vorba despre aceasta fiinta minunata, pe care o respect si o admir! Multumesc Marioara pentru clipul daruit, multumesc pentru gandurile bune si pentru prietenia care ne leaga! Las  mai jos numele tau  pentru ca  cei care ma citesc sa te adauge  la lista lor de prieteni de pe facebook..asadar, clik pe nume si o descoperiti pe :
                                            Marioara Toader

duminică, 26 februarie 2012

Putin despre pasiune

     Asa cum ati vazut in descrierea mea sunt o persoana care face totul cu pasiune, de altfel  fara  pasiune nici nu stiu daca poate iesi ceva ca lumea, pentru ca pasiunea este sentimentul pe care il incerci atunci cand faci ceva ce iti place, chiar daca esti judecata, neinteleasa, nu-ti prea pasa... pentru ca tu nu faci lucruri  pe care  esti obligata sa le faci, ci dimpotriva...esti libera si mandra de alegerile tale,pasiunea are chiar si o farama  de nebunie care iti ofera posibilitatea sa traiesti sentimente  fara sa te simti vinovata de ceva.
     Spre exemplu pasiunea pentru o anumita arta sau un anume lucru, poate fi judecata si neinteleasa de cei din jur  care poate au o alta suita de valori, tu insa aperi  alegerea facuta de tine, pentru ca alegerile facute cu inima  isi au sorgintea in acest termen numit"pasiune", ea este exact  instinctul prim in a face alegeri, alegerea pe care o facem noi cu noi insine, este cea mai buna. Pasiunea exista in fiecare si se manifesta macar o fractiune de secunda din viata, traieste atatia ani cat  omu'  care o lasa sa se  manifeste!Ea nu simte nevoia explicatiilor si lamuririlor pentru sine si cei din jur...cand se ajunge acolo...a disparut,  asa cum bine spunea Octavian Paler:
     "O pasiune n-are nevoie de motivari.Ea nu cere neaparat sa fie inteleasa si explicabila.Dimpotriva , incepe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfarsind abia cand simte din nou nevoia de lamuriri"
       Asadar pasiunea are acest privilegiu de a nu putea fi judecata, si,  aici ar fi bine sa  amintesc pasiunea in dragoste, drumul pe care alegi sa mergi la un moment dat este ciudat, dar se intampla pur si simplu, nu ne propunem sa facem o pasiune pentru o anumita persoana in defavoarea alteia...si nu ne cautam explicatii, asa cum nici  iubirea nu se explica,  pentru ca nu poti  da explicatii pentru dorintele inimii tale. Poti da explicatii insa pentru faptele tale , sentimentele insa nu le poti controla, ele sunt vicioase, impunatoare, si nu le poti devia...sunt propriile lor stapane.
       Pasiunea apare atunci cand  dorintele sufletului tau, sunt rostite sau poate  doar simtite  de persoana care are aceleasi dorinte ca tine, apropos de mitul  androginului, se spune ca undeva in lume fiecare are sufletul pereche, cand il gaseste se intampla acea potrivire perfecta careia nu-i lipseste nimic, atunci pasiunea devine si mai mare iar factorii exteriori nu prea mai au puterea de-a rupe  legatura, pentru ca cei doi gandesc aproape la fel, certurile sunt neinsemnate si foarte rare e ca un puzzle, care odata imbinat nimic nu-l mai dezbina!

       Cineva spunea asa"Cand sufletul atinge fericirea absoluta, pasiunea devine o sticluta cu esenta nesecata".
             Subscriu!!

vineri, 24 februarie 2012

Rusinea


    Ieri, unul dintre ascultatori mi-a sugerat sa  vorbim in emisiunea mea despre rusine, daca ne-a incercat acest sentiment candva, cum  si de ce s- a produs si ce am simitit in acel moment?
    As putea incepe prin a spune ca mie personal mi-e rusine uneori de lipsa de rusine a unor oameni, si cand spun asta ma refer exact  la tupeul cu care unii confectioneaza la greu  denigrari, le pun  si floricele din acelea spirituale (minciunele), pe care pur si simplu nu prea pricep cum le nascocesc, cum pot improviza in mintea lor atatea  bazaconii?...n-as putea sa fac asa ceva...niciodata, si nici nu as incerca macar, o spun cu mana pe inima, ca incerc sa -i inteleg , dar, daca nu reusesc ii iau asa cum sunt...si nu le spun"rusinica, rusinica..." e treaba lor si daca asa se simt bine  sa-si duca "binele" spre rusinea altora(ca a lor nu exista)  mai departe...ia un fir de par din palma daca poti, vorba sotului meu, D-zeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace!
     Am avut momente cand pur si simplu mi-as fi dorit sa se crape pamantul si sa ma inghita...m-a incercat si pe mine, acest sentiment si nu  o data...dar ce inseamna rusinea de fapt?sa cautam definitia din DEX  :
    RUŞÍNE s.f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greşeală. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără ruşine = fără jenă, cu obrăznicie. ♢ Expr. A muri de ruşine sau a-i plesni cuiva obrazul de ruşine, se spune când cineva se simte foarte ruşinat. N-ai (sau n-are) ruşine sau nu-ţi (sau nu-i, nu le etc.) e ruşine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simţ, obraznic, nesimţit, neruşinat. 2. Rezervă, modestie, reţinere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocară, batjocură, ofensă. ♢ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de ruşine sau a face cuiva ruşine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situaţie penibilă. 4. Motiv de a se simţi ruşinat; necinste, dezonoare, umilinţă. ♢ Expr. A păţi (o sau vreo) ruşine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. (E) ruşine sau (e) mai mare ruşinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, ruşinos. A fi ruşinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se ruşinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (Pop.) Denumire a organului genital la om şi la animale. ♢ Compus: ruşinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic
    Ei, bine, unul dintre persoanele publice Cristian Tudor Popescu ,  cunoscut prin faptul ca este un gazetar incisiv spunea ca, citez" "Ruşinea este un sentiment indus de atmosfera din jur" si se  raporta la general spunand ca "este un sentiment indus social. Când imensa majoritate a oamenilor din jurul tău nu obişnuiesc să-şi facă nevoile pe stradă, e posibil să-ţi fie ruşine s-o faci tu".
     Hmm!! dar ce te faci cu cei  pe care ii"scapa"? o fac la drumul mare, pe unde apuca, si, apoi mai au talentul sa-l si zgandare putin rahatul  sa "imbalsameze" atmosfera din jurul lor? greu de spus... dar te pui cu gustu' omului?...nahhhhhhhhh, lasa, ba, ca merge asa...vorba  celor de la Marfar....
      Rusinea la mine  vine cand exista acea contradictie  intre principiile mele de viata si faptele mele, n-as putea spre exemplu sa maninc seminte pe strada (cred ca mi-ar crapa obrazul de rusine daca as incerca),n-as putea sa scuip guma pe jos, cum vad ades ca o fac altii si ajungi sa  aduni pe talpile incaltarilor tale  lipiciul lor...dar, vreau sa pun o intrebare, te poti considera slab si influentabil daca te lasi condus de opinia celor din jurul tau?iti pare rau  si ti-e rusine  de  ce faci doar dupa felul in care esti aplaudat sau huiduit de lume?
       N-as putea sa denigrez o persoana care mi-a fost alaturi in drumul vietii  mele, chiar daca s-a intamplat sa fie perioada  mai scurta, pentru ca  indirect as lovi in mine, nu intamplator  zicala"cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti..."aaa!! nu sunt perfecta, repet, si o voi repeta cat va fi cazul...dar, am bunul simt , retinerea sa nu-l fac om de nimic pe cel care  a insemnat cat de cat ceva in acel rastimp pentru mine....mi-as bate eu obrazul si mi-as face procese de cuget ,dar poate toate acestea se induc in primii ani de viata, ni se trage de la educatia pe care  parintii  ne-o dau in cei 7 ani de acasa!
       Oare nu vine rusinea si de la neincrederea in noi? n-ar fi mai bine sa ne raportam la ceea ce credem NOI?..oamenii din jur ne vor intotdeauna binele? nooooo!! si vor incerca sa ne impiedice progresul uneori chiar prin vorbe descurajante, asadar, daca ne producem, daca devenim penibili, e ca  bunul simt, ne mai joaca feste, ne simtim ofensati, dar  atunci cand ocara celor din jur  depaseste pragul de sus cum reactionam?  cum se spala dezonoarea? aplicam legea talionului?
      Ati facut  gesturi de care v-ati rusinat imediat  dupa? ce ai simtit cand altii au facut acest lucru vis-a-vis de voi?
       Marturisesc ca pe mine m-a incercat o mare stare de dezabuzare, in astfel de cazuri.. mi-a fost rusine de nerusinarea  unora!

joi, 23 februarie 2012

De ce gresim?

    "Daca cineva nu a gresit niciodata,  inseamna ca nu a  incercat sa fac nimic nou", spunea marele fizician Albert Einstein, asta presupune ca orice experinta noua te poate expune riscului de-a gresi...dar de ce gresim de fapt? asta e intrebarea? din prea multa graba? ...este graba unul din motive?...poate nu intamplator si proverbul"graba strica treaba", si hai sa recunosc ca aici eu  uneori excelez, si ma refer stric la tastatul mesajelor pe internet, asta mai ales de cand fac radio online, tastez in mare viteza, si ori adaug cate-o litera in plus, ori mai pierd cate unaa...mda...!!!si unde pui ca ma rusinez in secunda 2 dupa ce zaresc scrisul...noroc ca ascultatorii cu care interactionez realizeaza ca  viteza  bat-o   vina imi  joaca feste....
    Ehei, dar si treaba cu lenea, este un vector important,  lenea care  nu intamplator e numita "mare cucoana" e una din vina greselilor, asta pentru ca  ne este lene  de multe ori sa ne pregatim , sa ne documentam, sa planificam lucrurile cum trebuie, si uite asa...GRESIM!!...si dec aici pornesc regrete, pentru ca realizam ca am comis lucruri pe care le puteam  evita, daca  eram pregatiti asa cum se cuvine...
    Frica, este un alt motiv, de ce spun asta? pentru ca alegem sa facem altfel lucrurile de cum ne-am dori, din  cauza fricii, frica ne impinge sa procedam intr-un anume fel si tot din cauza ei nu vedem lucrurile in adevarata lor fata!...insa, stiti cum se spune"in tot raul este si un bine", si ajungem uneori chiar sa ne felicitam pentru  greseala mai mult sau mai putin voita...ma rog, asta in cazuri mai rare, dar se intampla!Mi s-a intamplat si mie sa gresesc si sa ajung sa cred ca de fapt a fost pasul cel mai  bun, pentru ca mi-a adus beneficii  de ordin  spiritual ba chiar pecuniar! dar...una peste alta, prostiile,cum le numim noi uneori greselile comise, sunt cele care au poate cea mai mare incarcatura  sentimentala, devin experientele noastre de viata, imi amintesc ca sotul meu D-zeu sa-l ierte avea o vorba"Oamenii normali invata din propriile greseli, oamenii destepti invata din greselile altora "..eu ma consider  un om normal si  trebuie sa recunosc ca mi se intampla chiar si  sa recidivez...asta oare  n-o insemna  altceva?  voi ce spuneti?
     Dar hai sa  le categorisim, exista greseli de iertat si greseli de neiertat? greseli mari si greseli mici?
     Ma intreb insa cine hotaraste daca e de iertat sau de neiertat?...fiecare in parte...bun!!! deci, ce ne facem cand ajungem la o greseala pe care o cumitem si este de neiertat, pentru ca stiti ca se mai spune si ca"a gresi e omeneste" sau, "numai cine nu  munceste nu greseste"...daca greseala e regretata de cel in cauza, oare nu e bine sa o trecem cu vederea?il "taxam" pe loc? etichetam  persoana respectiva fara sa realizam ca poate ea sufera si este dezamagita ca n-ai reusit sa-i intelegi greseala, poate ea astepta indurare...iar tu esti intransigent si  spui NU, si poate abia ai asteptat sa greseasca sa-ti arati superioritatea, sa-l "strangi cu usa" si sa-i spui - GATA!!
    Gustul superioritatii altora in fata  slabiciunilor tale, pe care le-ai avut  in fata  acelor persoane ramane unul amar...dar te ajuta sa cunosti oamenii mai bine.Personal cand am gresit, m-am cait, dar nici  cainta n-am transformat-o intr-o penitenta, am incercat sa  fac o instrospectie sa vad de ce am gresit...si sa pot gasi o cale  de reabilitare in fata celui care am gresit...voi cum procedati?Astept pareri, astept commenturile  voastre care  vor fi citite in timpul emisiunii"Cutiuta cu iluzii", de maine  intre orele 10-13, pe care o puteti auzi accesand urmatorul link:
RADIO PAPUCEL&PUPACEL

Dor de primvara

      
                                *  clik pe imagine pentru a mari, spre a putea vedea, ghioceii si
                        brandusele din gradina Castelului Peles, fotografiati cu  4 primaveri  in urma



Azi m-a apucat un dor de primavara, este anotimpul meu preferat, stiu ca multi il  asteapta, dar,  pentru mine  chiar daca inseamna o primavara in plus, si parca dupa 50 de ani te uiti cam cu jind la timpul care trece,  inseamna totusi multa schimbarea in bine,....inseamna  regenerarea naturii si parca nu-mi mai repugna  trecerea timpului....
         Daca ar fi dupa mine, as lasa sa fie primavara, primavara si dorul de primavara....m-ar indemna sa mai spun iar si iar primavara...oamenii parca sunt mai fericiti primavara , seninul cerului parca le confera o stare de mare bine, soarele care  incalzeste aerul primavaratec, ii face pe oameni mai zambitori,  ii vezi pe strada zambind uneori fara motiv,  simt pur si simplu  nevoia de exteriorizare,  lumea iese in parcuri, mirosul  verdelui  crud din  natura, le da o stare   de bine , oamenii sunt mai expansivi, copii mai galagiosi, neastamparati, pentru ca , asa mi se pare mie ca trebuie sa se comporte cei sanatosi...si parca  neastamparul lor te indeamna si pe tine la  o viata noua...
        O  viata noua, si cand spun asta ma refer si la iubire, ea e perceputa mai acut primavara, uneori devi imponderabil, simti ca plutesti, traiesti intr-o alta dimensiune, te simti intr-un mare fel.... si daca  am in minte  primavara, ma gandesc si la cineva  anume, apropos...imi amintesc un cantec a lui Aurelian Andreescu,  in care era un vers"tu esti primavara sufletului meu"...v-ati asemuit iubitul, iubita cu o primavara?
      Hmmm!! eu da...am primavara in suflet, m-as bucura s-o aveti  si voi...cu ea in suflet poate sa fie si gerul lui Boboteaza, parca nu e chiar de speriat...pentru ca, gandul, la el/ea...te incalzeste, nu-i asa?!
       Nu stiu  ce primavara va fi... a asteptarilor, a indoielilor, a implinirilor...a trairilor navalnice, a pacii sufletesti, poate necesara sufletului meu zbuciumat, a linistii?  ...a regasirii bucuriei vietii, a rostului, a drumului bun...as vrea sa fie  o primavara a impacarii, a calmului  dupa nesfarsitele furtuni....
       As vrea sa fie primavara sufletului vostru...sau mai bine spus sufletul sa va fie o vesnica primavara , cu nori  plini de iubire, cu ploi calde  care sa spele tristetea din sufletul vostru !!!



duminică, 19 februarie 2012

Ce inseamna de fapt prietenia?

   Vorbim zilnic despre prietenie, folosim cu  generozitate acest cuvant chiar si pe site-urile de socializare, ti se cere prietenia cu x,y..si  probabil  multi dintre noi nu stim cum ar trebui definit acest cuvant, luat asa, la sensul lui adevarat pentru ca tot mai des auzi spunindu-se"nu cred in prietenie adevarata", ba mai mult  avea dreptate o bloggerita care spunea ca  multi nu credem in ea, pentru ca  nu am intalnit-o, nu stim cum  arata, pe ce se bazeaza ea....poate avea dreptate, pentru ca multi dintre noi avem prieteni,dar ei stau in jurul nostru doar asa din interes...am gasit o definitie aforistica in " Dictionarul Diavolului" de Ambrose Bierce...ea suna asa:
     "Prietenia.O ambarcatiune suficient de mare pentru a duce doi cand este vreme buna, dar numai unul cand este vreme rea". Avem tendinta de-ai  numi prieteni pe acei oameni prietenosi, de treaba , de ajutor, poate nu e gresit  s-o facem dar, putini dintre ei sunt speciali, adevarati.Citisem undeva ca un om are cel putin 200-250 de lucruri comune cu orice alt om, poate de aici si apropierea care ne face uneori  sa-i numim mult prea repede prieteni pe unii oameni din viata noastra.
       Ce inseamna pentru mine prietenia?...ceva dincolo de  timp, distanta, de cuvinte, de opinii, aparente...am multi prieteni, pe unii ii intalnesc  mai des pentru ca simt nevoie de confort,  bucurie, imi dau o stare de pace, de bine, ma apreciaza, ii apreciez, ma admira, ii admir...nu se conditioneaza un sentiment de altul dar se intregesc.
      Unii dintre ei, si-au manifestat  prietenia prin gesturi mari, vezi aici prietenia cu  draga mea CAMELIA  ANDREI, despre care am vorbit in multe  din articolele  mele, altii si-au manifestat-o doar prin cuvinte,cu unii am opinii diametral opuse, cu majoritatea insa am opinii comune, apropiate, asta nu inseamna ca nu pot ramane prietena cu ei...ei nu incearca sa-mi schimbe gandirea, precum nici eu nu  fac asa ceva..ii iau asa cum sunt, inima mea ii iubeste asa!...adevarul meu nu poate fi si adevarul lor...el poate fi si de o parte  si de alta...
      Nu le port pica daca ei au reusit acolo unde eu n-am reusit, a fost sansa lor, nu-i invidiez, dimpotriva, ma bucur pentru reusitele lor, nu ma cred superioara nici celor care nu au reusitele mele, mizez  mereu pe completare....multi oameni se perinda in viata noastra, putini insa devin o constanta-n  sufletul nostru, sau o sansa sa devina, la fel cum si reciproca este valabila.
     Nu mi-am numarat prietenii, nu stiu exact cati am, pentru ca poate  vis-a-vis de unii am avut si eu momente de slabiciune, am gresit, sau poate au gresit si ei , nu mi-am pus insa niciodata problema razbunarii  vis-a-vis de  cei  care m-au facut sa sufar,  pentru ca prietenii nu sunt oameni perfecti, asa cum nici eu nu sunt perfecta! Unii si-au recunoscut greseala, asa cum am facut si eu...altii  mai putin, dar una peste alta, eu spun asa, un singur prieten  de-am avea , alaturi de noi, altul decat D-zeu, eu zic ca ne putem declara bogati, nu numarul lor conteaza...ci faptul ca ei exista si-i simti  alaturi, simti prietenia lor, te asculta si-i asculti, te respecta si-i respecti...pot sa spun  ca urmare, ca ofer si primesc, iubesc si sunt iubita, sunt lucruri care ne fac viata mai frumoasa. Nu putem rezona cu toata lumea dar macar cu cei  buni, utili, frumosi din viata  noastra merita sa ne manifestam ca atare adica sa fim  frumosi, speciali, sa nu-i abandonam cand noua sau lor nu  le merg lucrurile asa cum ar trebui!
   Si pentru ca eu am ingerul meu pe pamant - Camelia Andrei, pentru ea, special  acest clip, vocea acestui tanar talentat- Declan Galbraith  ma  sensibilizeaza mult...





joi, 16 februarie 2012

Ganduri alese, multumiri, satisfactii....


        In urma emisiunii de azi, am avut un sentiment de mare bine, nu pot sa-l las ascuns, nu pot sa nu-l astern  aici, mai  cu seama ca e unul de multumire, multumire sufleteasca , dar mai ales de recunostinta pentru cei care  mi-au fost alaturi in ultimul timp...vreau sa multumesc pentru ce am, dar poate si pentru ceea ce inca nu am, dar sunt sigura ca voi avea in curand pentru ca atunci cand iti  doresti cu adevarat ceva, se intampla...multumesc asadar Lui pentru ceea ce am facut, dar si pentru ce nu am facut, pot privi si in trecut, recunoscatoare, pentru ca el mi-a adus ceea ce am acum, nimic nu este intamplator,  trecutul  m-a adus unde sunt acum si sunt fericita, chiar daca au existat zig-zag-ri pana aici!
       Multumesc pentru ca am oameni dragi alaturi, multumesc pentru iubire, chiar daca am  pornit stangace si neincrezatoare pe acest drum, poate drumul n-a fost pavat cu mozaicuri colorate, poate a fost mult alb si negru, dar  asa am simtit  mai usor oamenii  care mi-au fost  cu adevarat prieteni, si nu cei care  din vorbe mi-au spus multe , dar din fapte....mi-au dovedit contrariul, m-au lovit cum nici in visele cele mai urate nu  se putea... si asta pentru ca eu i-am crezut  de incredere, i-am consultat in momentele  in care poate asteptam solutii de  la ei...spre a putea depasi hop-rile vietii...le multumesc si lor pentru zambetele si lacrimile care acum se pare ca le invoca...si  ma acuza, cum ca nu le-as fi stiut aprecia cum meritau....pentru toate tristetile si bucuriile care le-am impartit impreuna, pentru tot, pentru absolut tot, insa,  ii rog ceva pe cei din urma, sa  nu le mai pese de mine, ci sa ma lase"in puii mei" cum spunea  una din asa zilele persoane care , vezi bine imi intindea bratele largi si eu n-am stiut sa multumesc pentru asta...
     Totul acum este mai frumos decat eu as fi putut planifica, am inteles insa ceva...ca nu totul se poate planifica in viata, neprevazutul are farmecul lui, mai ales pentru visatorii ca mine, care pot sa-l savureze in tacere,  cu sufletul si  cu mintea...multumesc omului care a fost langa mine in ultima perioada, si pe care  am inceput sa-l pretuiesc si sa-l respect,  sa-l iubesc , nimeni altul decat partenerul meu de radio, Alin, multumesc lui Miki, lui Dorin si Marioarei Toader, Horia, Biadore, colegii mei de  radio,  multumesc celor de la care am invatat ca viata este iubire, zambetele sunt gratis, imbratisarile si vorbele bune la fel... am primit cu caru'  din toate....astfel incat  nici cel mai urat gest pe care l-ar face cineva acum vis-a-vis de mine nu m-ar mai putea atinge,  le-as spune doar ca  zilele pe care Cel de sus ni le da sunt ocazii de a dovedi ca azi putem fi mai buni decat ieri, iar maine mai buni decat azi!...iar daca as putea le-as da din  fericirile mele macar un pic, ca sa simta cat sunt de pretioase...le ofer insa ceva bun la timp de  ger...de raceala,  o carafa cu  vin imbunatit cu aroma de lamaie si  scortisoara, savurati-l ...!si, sa auzim numai de bine!


luni, 13 februarie 2012

Ce oferim in dar de ziua indragostitilor?

     O intrebare care mi s-a pus azi in timpul emisiunii," ce pot sa-i ofer iubitului meu, de Valentine's day, spre a-l putea surprinde placut?..." a fost o intrebare la care eu incerc sa raspund in acest articol, si evident las sa vina completari din partea cititorilor mei, spre a fi citite diseara de la ora 18-20,  in emisiunea"CUTIUTA CU ILUZII"...
     Chiar daca este o sarbatoare de imprumut  pot sa spun ca asta inseamna flori, sentimente frumoase, si mult romantism si atunci chiar nu pot fi impotriva ei, da...!!!poate fi o zi obisnuita pentru cei care au putin noroc in dragoste si care isi rasfata zilnic partenerul /a  cu  iubire  si  mangaieri ales, care stiu sa gingaseasca pe cel/cea draga cu lucruri  marunte in esenta dar mari  la o adica daca stai sa gandesti ca se ofera din drag cu drag!
     Sigur, veti veni acum cu un raspuns mai rece...e criza...de unde bani??? hmmm!! nu totul se rezuma la bani...ci doar la imaginatia noastra, la fantezia noastra la care adaugam multa, multa dragoste, este ingredientul cel mai important, iar daca exista si pasiune...totul e perfect!! sunt atatea posibilitati cu efect garantat in astfel de situatii, cata placere iti poate oferi spre exemplu  un masaj cand te intorci de la serviciu epuizat  si parca simti ca esti sleit de puteri?...un masaj senzual cred ca face minuni!!!...daca ii fredonezi si o melodie de dragoste, cred ca poate fi bonusul cel  mai  potrivit...
    Aaa!! nu este alaturi de tine? e la departare? pai o felicitare online ar fi foarte indicata, fa-i o dedicatie la un post de radio...Radio Papucel  o aduce cat ai  bate din  palme...la un simplu clik suntem ai tai:
http://radiopapucel.caster.fm/
    Daca   partenerul sau iubitul tau...e aproape, e mult mai simplu...ce spui de un mic dejun la pat?...care este urmat de un rasfat  pe tot cursul zilei...iar seara sa fie una romantica...cu lumanari parfumate,  iar dupa  toate acestea o sampanie, in timp ce urmaresti un film de dragoste,  momente in care tu sa-i mai soptesti la ureche...ca-l iubesti!...poti sa-i lasi un post it si  in baie  la oglinda, ba poti chiar sa scrii cu rujul tau , mare, si vizibil "te iubesc!"....daca crezi ca nu-ti ia prea mult timp...surprinde-l cu o  felicitare  hande made, daca ai talent  poti chiar sa-i ofer un desen....abordeaza  o tinuta  vestimentara care  crezi  ca-l poate impresiona, barbatii sunt atenti la astfel de efecte...fa chiar niste instantanee sexy si trimite-le prin e-mail, vor constitui o surpriza placuta!...lucruri care nu costa...dar, daca tot le faci... fa-le din suflet, sa simta daruirea ta, efectul este garantat!
     Daca e vorba de ceva material, am vazut ca se vand foarte bine pernele rosii sub forma de inimioara  pe care sunt inscriptionate declaratii de dragoste, cani personalizate,  lucruri pe care le poate intrebuinta zilnic, si care isi vor aminti de tine... am vazut ca sunt in trend  si puzzle-urile personalizate care recompun poza in care apari tu si jumatatea ta...le poti comanda  aici.
     Si pentru ca 14 februarie este asteptat de multe  persoane, eu doresc sa fie  o zi cu multa iubire si rasfat...si daca se poate sa se prelungeasca pe tot parcursul anului...sa nu uitam sa oferim iubire celor dragi, viata este scurta si e pacat sa o risipim fara iubire...iubiti, lasati-va iubiti la randul vostru, bucurati-va la maxim  de viata!!!
      Pentru fetele care nu au un partener real,  caut sa  aduc unul virtual care sa le ofere daruri pentru aceasta zi, trandafiri rosii si o inimioara rosie !
      

Sursa imagine:http://www.agenda.ro/news/news/27404/mesaje-si-declaratii-de-dragoste-de-valentines-day-pentru-neinspirati.html

sâmbătă, 11 februarie 2012

Ce culoare are fericirea?




    Ma gandeam azi ca eu pot sa dau o culoare fericirii mele...ea este  blue ciel, senina ca si cerul de azi, cer de pe care se revarsa razele de soare, cu generozitate, incercand sa  indulceasca frigul de afara, pentru ca miroase a ger, a ger cumplit...!!! insa in sufletul meu e  multa  caldura, caldura pe care ma bucur ca au simtit-o si ascultatorii mei care se pare ca au multumit  prin votul lor pe pagina  radioului nostru, al meu si a lui 7 pacate , azi am atins cifra de 340 de voturi...lucru care mi se pare extraordinar dupa numai 10 zile de existenta in eter...multumesc asadar aici tuturor celor care  ne sunt aproape si care cred in noi, in  acest radio, care nu are un nume sofisticat, impozant, este  un nume care  s-a vrut a fi unul de divertisment, care sa va  aduca relaxare prin emisiunile care  le veti asculta, dar si prin faptul ca aici cu adevarat cea/l din fata microfonului este vocea gandurilor voastre, nu este cenzurat...este LIBER!!!
     Sigur si  voi aveti o optiune, o categorisire a culorii fericirii,  vedeti fericirea intr-o anume culoare, o  alegeti dupa starea voastra  din acel moment, poate ea este variabila, de la moment la moment.....si poate avem rare aceste momente in care putem sa spunem...da, sunt fericit/a!! ...eu cred insa ca ar trebui sa facem  un pact cu viata, sa ne bucuram de ceea ce primim in fiecare zi, de lucrurile marunte pe care le oferim celor dragi, pentru ca sincer eu ma bucur mai mult cand pot sa ofer, dacat atunci cand primesc, implinirea este mult mai mare....
      Si ca sa va convingeti de acest lucru...va indem sa dati clik pe site-ul radioului nostru, spre a va oferi ce stiu eu mai bine....iubire, respect pentru aproapele meu... aici ne salutam,  conversam, ne intrebam, ne provocam si totusi nu facem balci, cum s-a spus despre noi... ne delectam, socializam, opinam si ne incapatanam sa nu luam totul de-a gata. ...muncim pentru rezultate, ne implicam zilnic in munca de radio, partenerul meu de radio zilnic aduce cate-o imbunatatire  site-ului si  implicit desfasurarii in bune conditii a celor din fata microfonului, o facem asadar  cu multa  pasiune!
      Si  pentru ca bagajul muzical este la alegerea voastra...oferim gratis , si din tot sufletul,  fara a cauta sponsori cum fac alte radiouri online.....usa va fi mereu deschisa pentru cei  doritori de  muzica BUNA  pe gustul fiecaruia, pentru ca gusturile difera....fiecare stie ce e bun pentru el/ea ....!! Cand suntem obositi, ascultam muzica si ne relaxam, cand suntem fericiti si avem acea stare de euforie, ascultam muzica, ascultam deci  in orice fel de situatie .. asta ne-a facut sa credem ca muzica este cel mai bun "tratament" pentru orice fel de afectiune a sufletului...pupacioasa radioului va asteapta CU DRAG !!
      Accesati asadar spre ascultare acest link:http://radiopapucel.caster.fm/

  

 

joi, 9 februarie 2012

Despre femeia adevarata...


   Pentru ca azi in emisiunea de dimineata am vorbit despre barbatul adevarat, am primit  provocarea din partea ascultatorilor mei, Victor din Buzau, dar si Vasile Cretu din America care , mi-au spus...de ce doar barbatul adevarat...? de ce nu si femeia adevarata..?.si , zic eu ca aveau dreptate, de ce sa nu  dezbatem si aceasta tema...o femeie adevarata?..oare cum o fi ea?
  Aici parca ma simt mai in largul meu...pentru ca fac si eu parte din ele, si da...nu ma acauzati de lipsa de modestie, consider ca  adevarata inseamna sa fii stapana propriului tau destin, sa fii tu insati, sa stii ca viata asta e o lupta, sa tii capul sus mereu chiar daca altii te  lovesc cum prind momentul,  sa te iubesti si sa te respecti, ca  apoi la randul tau sa fii respectata.
    Sigur, aici veti spune poate ca  deh...am si eu defectele mele...de acord cu voi...le am si  chiar le recunosc, dar...ma accept ! nu voi face nicio schimbare  niciodata, pentru ca importanti pentru mine sunt cei care ma accepta asa cum sunt, cu defecte si calitati, nu sunt complexata de felul cum arat, poate ar trebui sa am mai multa ambitie in privinta kg. sa mai dau cateva jos...hehehe!! dar voi gasi o solutie si pentru acest  sa zic asa neajuns care uneori ma face sa ma uit cu jind, dar mai ales cu admiratie spre  doamnele care se pot abtine de  la  poftele  culinare...la mine insa bucataria e un hoby, si mai greu voi reusi...dar,de ce sa ajung eu sa  ma compar cu altele?...poate chiar aici e farmecul meu...vedeti cum reusesc sa ma  conving?:))
     Nu ma compar cu nimeni, tocmai pentru ca in viziunea mea, asa trebuie sa fie o femeie adevarata, o femeie cum spuneam, care se respecta , ingrijita, are propriul  sau caracter, unic, stie sa se comporte in societate, nu este influentata,  poate fi chiar rebela la o adica, traieste liber...si nu accepta sa o" modeleze" altii dupa cum vor muschii lor...nu adopa smecheriile si prefacatoriile pentru a obtine foloase , daca vrea sa obtina un lucru, ruseste sigura sa-l  atinga prin fortele ei proprii, nu-si cauta "slujitori"...daca  insa  ajutoarele vin dezinteresat, pentru ca mai sunt si astfel de cazuri, consider ca ar fi fraiera sa nu le accepte!
     O femeie adevarata nu  este o fitzoasa...o mimoza, care  vai!!! cum o atingi se simte  ofensata, si lasa impresia unei"madone"..ahhh!!! cat urasc genu' asta de femeie, cu masca, care  incearca sa para ce nu este... dar, daca stai  o cunosti mai bine, ai parte de o mare dezamagire...
     Eu cred ca o femeie buna, va fi mereu deschisa cu cei din jur, nu va dori sa-si afiseze superioritatea, pentru ca e lesne de inteles, daca o are, se vede de la distanta,  isi ajuta si isi respecta aproapele, face totul cu sufletul, cu pasiune , iar pasiunea se simte...pentru ca fara asta nimic nu iese ca lumea!...ea stie sa ierte  atunci cand e cazul,  poate nu va uita....desi se spune ca iertarea fara uitare e nula...ea nu va fi niciodata sclavul nimanui!!! si stiti de ce? pentru ca doreste sa fie respectata , pentru  ca  face munca cu responsabilitate si incredere in fortele proprii , merge  perfect cu statutul  femeii adevarate, iar cei din jur ii vor respecta deciziile si dorintele...femeia stapana pe destinul ei  va urmari calea dreptatii,  chiar daca e mai grea...ea vrea respect, apreciere si iubire!...isi doreste  cu ardoare fericirea si  asteapta barbatul  menit s-o faca fericita!...daca nu-l va gasi, va merge  mai departe, nu-si va plange necazurile  la orice pas... dar dragilor, este doar o parere, astept parerile voastre, completarile menite sa intregeasca tabloul femeii adevarate.
    Raspunsurile vor fi citite in cadrul emisiunii din aceasta seara de la ora 19.00,  la radio-ul  care  desi este in"papucei",  doar o saptamana deschis are audienta neasteptat de mare... clik aici pentru a ne auzi:





Edit later:
In imagine o am pe prietena mea din Italia, CAMELIA ANDREI, o femeie adevarata!! libera, rebela, fara masca, interesanta la orice moment, unica!!! am tot respectul  pentru ea!!!

luni, 6 februarie 2012

Rautatile tin de foame?

     De-o vreme incoace, se intampla ceva....criza asta o fi de vina, zic eu..da' cine stie...? poate  vor fi si alte motive... i-o lovit foamea pe mai multi, si pentru ca nu gasesc o cale mai demna de-a iesi din criza se hranesc cu rautati...,ma intreb insa cum nu fac naibii , indigestii? cum nu le  apar semne pe fata pe care sa scrie clar"rautate"...hmmm!!!halesc rautati  la greu!!...ba, mai mult... chiar plioscaie la greu...sa-i  auda si altii.
..deja si aerul din jurul lor a devenit nociv...exact ca si mizearbila viata a unui vierme, care se taraie fara speranta, fara niciun fel de  aspiratii spre ce este frumos in viata, nu prea inteleg ca existenta fizica , ar trebui sa-i motiveze putin  mai mult spre existenta spirituala...sunt atatea lucruri frumoase pe care am putea sa le impartasim cu cei din jurul nostru, dar...ne complacem la a ne ponegri unii pe altii...de vina o fi viata lor jalnica...se pare ca nu li se intampla nimic frumos in viata , si atunci evident ca invidiaza viata altora...
    Satisfactiile lor vin doar  atunci cand sunt bagati in seama si se extaziaza la greu, fac chiar si rime..pentru ca sunt  o seama chiar  oameni de asa zisa "cultura" de care cultura??? va las pe voi sa  spuneti...eu ma gandeam la cea  coprologica...dar, s-ar putea ca voi sa -i dati alt  nume, mai simpatic, eventual!...eu vreau sa le dau un citat celebru"un om inteligent nu se plictiseste niciodata"...nu sunt demni de mila acesti oameni, dimpotriva trebuiesc evitati...sunt toxici!!!
  Reiterez intrebarea retorica, de ce unii se hranesc cu rautate... cu cat  nesat o "infuleca" si arunca apoi in dreapta si-n stanga vorbe care  sigur numai cinste nu le fac...dar, mai conteaza? mai conteaza cand  vrei sa fii rau , mijloacele prin care  te manifesti? categoric nu! in ultimul timp am avut parte de astfel  de" mostre", ele vad ca , se continua, si ma intreb, atat timp cat avem posibilitatea de-a trai fara ura si invidie  si intr-un echilibru normal cu cei din jur...de ce alegem sa fim rai?
  Imi aduc aminte ca cineva mi-a spus ca rautatea este o proba a credintei, hmmm!!! ciudat...nu-i asa?...as zice mai degraba, ca rautate te face mai slab, iti da o stare de invaliditate, cam asa as crede eu, te desfigureaza in timp, te indeparteaza in timp de oamenii din jurul tau, pentru ca cine doreste sa-ti fie alaturi cand tu ai accese permanente de ura, rautate si invidie?...
    Raspunsurile voastre le voi citi  intr-o  proxima emisiune de radio , o veti putea asculta accesand  link-ul  radioului:
    http://radiopapucel.caster.fm/listen.pls


    Imagine de mai sus este o lucrare la care eu tin, pentru ca   a fost pictata  de fiica-mea, am atasat-o  asa, la gandul ca poate, poate, poate, alung din ochii celor rai -  mizeriile!

vineri, 3 februarie 2012

Radio Papucel & Pupacel

    Nostim, nu?...ei,  bine, cam asa il voi  vedea eu acest radio de azi incolo:
  Eu,  pupaciosa NR 1, cea care ofera pupiceii ,  si partenerul meu de radio care livreaza papuceii relaxanti,aici:
        www.lastmobile.ro
      Pupiceii mei au adus nemultumirea unei  foste colege de radio care mi-a spus chiar in timpul unei conferinte avute la acel radio,  cam asa: "Olga, de ce trebuie sa   saluti tu  ascultatorii cu -  te pup si te imbratisez -  si,  imi sugera chipurile sa reformulez , sa spun  in felul in care o facea un alt coleg adica"va imbratisez cu sufletul" ...mda...ca sa vezi ce grija avea ea..nu mai bine  ar fi preocupat-o gandul sa aiba mai multi ascultatori  la emisiunea ei?......pai, frate, as mai fi eu Olga daca l-as copia pe acel coleg?....NU, categoric!...fiecare dintre noi avem modalitatea  diferita de a ne apropia de publicul ascultator, eu asa simt...asa spun, inca nu s-a plans niciun ascultator cum ca pupiceii  si imbratisarile mele, ar fi  paguboase,  ar fi  inoportune, ar fi fost de prisos  ...dimpotriva, mi s-a raspuns de fiecare data cu emoticoane care in mod convingator dovedeau ca au ajuns exact  la locul potrivit....asa eram intampinata in emisiunea si asa ieseam din emisiune.
     Merg mai departe, si, vreau  s-o lamuresc mai bine cum e  cu pupatul, de unde mi se trage...numele meu de fata era Motriuc, cam multe consoane in el pentru o copila de 2-3 anisoari, astfel incat,  atunci cand mi se cerea sa spun cum ma numesc spuneam" ma cheama Dutza Papup", Dutza de la Olguta, care la fel imi cam incurca limba...:)).... cert este ca lumea, se amuza copios, pentru ca imi povestea mama ca eram intrebata mereu"te mai pupi mult fetitzo?"....
    Dar, haideti sa trec la lucrurile mai importante legate de radio-ul care tocmai a pornit pe 1 februarie 2012, si care deja este recunoscut pe Google la numai doua zile...dovada numarul mare de accesari...pentru a usura accesul ascultatorilor, partenerul meu de radio a venit cu o imagine care sper sa  ajute celor care imi cer  indicatii in timpul emisiunilor mele...


                                              clik pe imagine spre a putea fi marita!
   Asadar, intrand pe pagina de radio pentru a salva listen.pls dati  va rog click pe acele casti, de sub dreptunghiul maro, iar daca radioul este pe placul vostru, va mai rugam ceva, votati-ne, printr-un clik la inimioara neagra de sus , deci Click & Clik...  :)




Mi-a placut mult faptul ca una dintre fostele mele colege de radio -  Patricia, mi-a spus asa cand a primit mass-ul cu emisiunea mea" Papucel..ce  dragut!  cuvantul ma duce deja la relaxare..."perfect, Pescarusule ratacit, pentru ca acesta este nick-ul tau... ai inteles  la fix....exact asta dorim si noi, relaxare...
    si pentru ca noul logo al radioului a si aparut il atasez chiar acum , el este foarte edificator:


     Auditie placuta!

joi, 2 februarie 2012

Primele bucurii la noul radio...

    Azi in urma primei mele emisii la Radio Papucel, am  inteles ca nu rezonanta  numelui radioului conteaza..ci omul in sine, adica cel din fata microfonului, asta mi-au dovedit-o cei care au ales sa faca parte din lista  noastra de radio"Papucel"...asa cum spun..dar din imaginile postate pe facebook de catre prietenii grupului nostru de radio am inteles ca ei ma vad deja pe"tocuri"...hmmm!! mi-a placut  pantoful  Georgetei Teodora, plin de trandafiri, trandafiri care mi-au  luminat  sufletul... voi atasa imaginea aici spre a va convinge ca, Geta, a prevazut radioului nostru un viitor pe tocuri...


    Multumesc si Elizei, prietena mea din Roman, care ma urmeaza, oriunde as fi...ea mi-a scris pe facebook asa:
Eliza Stefanescu Esti o minune de om ,faci totul asa cum iti dicteaza sufletul ,sunt alaturi de tine si-ti doresc cele mai frumoase rezultate,succes ,draga Olga !
Cat de bine ma cunoaste Eliza, asa este...nu pot face decat cu sufletul ceea ce fac...daca cineva incearca  sa-mi  innoreze sufletul , ma opresc...pentru ca fara pasiune eu consider ca nu poate iesi nimic ca lumea... azi, un fost coleg mi-a marturisit  ca-l incearca aceeasi  stare, stiu ca ma citeste, stiu ca mi-a fost aproape prin felul de-a gandi, ii sugerez sa nu continue acolo... are atatea oferte in alta parte, merita sa se iroseasca oare? nu!! categoric nu!!  du-te unde esti apreciat si unde faci cu drag  si pasiune ce faci !!!!
    Si pentru ca am primit si flori in timpul emisiunii, le atasez pe blog pentru ascultatoarele mele, ele vin de la Georgeta, careia ii multumesc inca o data!...mesajul ei suna asa:
    
Trandafiri pentru Olga!
Trandafiri pentru voi, prieteni dragi!
♥ ♥ ♥
 
  Am mai primit urari frumoase si de la  o ascultatoare cu o voce minunata  Mariana Dumitru...
 
MULT NOROC POSTULUI DE RADIO "PAPUCEL"

 Nu uitati asadar... va  astept diseara la 19.oo la Radio Papucel...http://radiopapucel.caster.fm/listen.pls

Iarna cu bucurii si impliniri

     Unul din  single-ul   celor de la  Voltaj va putea fi auzit azi si la emisiunea mea"Cutiuta cu iluzii",care si-a mutat de data asta locsorul pe un radio personal, mai precis la  Radio Papucel, adresa lui este :
      http://radiopapucel.caster.fm/listen.pls
....aici  te  vei simti exact ca la tine acasa,  adica in papucei, degajat, liber..relaxat, adica, intreg, necenzurat!... si  poti simti ca totul  in jurul tau participa la bucuria ta...Poti sa dai chiar papucii, cui vrei....daca te enerveaza, noi te ajutam.....cine suntem noi  defapt?...cei care oferim  posibilitatea  daca te simti bine cu noi,  sa poti da papucii si la propriu  nu doar  la figurat...;)  printr-un simplu click la :
www.lastmobile.ro




De ce am ales melodia?? mi se potriveste al naibii de bine! as mai vrea inca 2000 de ani...in care sa fiu certata, iubita si iertata... de ce..de cine? hehehe!!  greu de spus...iar n-ai sa ma crezi, cum spun cei de la Voltaj..." si totusi exista iubire", vorba lui  Paunescu...
 Auditie placuta!!