Suflet ratacit

               Daca cineva m-ar intreba acum ce-mi doresc...mi-ar fi greu sa raspund,....de ce spun asta ? pentru ca ajungi la un moment in viata cand nu-ti mai doresti nimic...vrei pur si simplu sa uiti de tot si toate,vrei doar pace sufleteasca,calm si liniste...ATAT!
     Reverberatia sufletului meu nu mai rezoneaza,nu mai e in armonie cu nimic,sufletul meu se simte gol si e o tacere asurzitoare,o tacere care imi sparge timpanul...dorintele pe care le-am avut le-am inecat in iluzii,prea multe iluzii,iar acum transformarile din interiorul meu ma sperie...ma intreb insa ceva,la ce bun sa ridici munti de sacrificiu,cand  ele nu sunt apreciate de nimeni????? ...imi raspund tot eu...pentru ca aceste sacrificii poate m-au" inflorit",m-au inflorit pe moment,m-au facut sa simt ca traiesc si simteam ca parca toti ingerii de pe pamant au fost alaturi de mine...va spuneam in articolele anterioare ca ingerii mei nu sunt doar in ceruri,i-am intalnit si aici pe pamant...acum insa,parca m-au parasit toti...e o liniste care ma copleseste,ma las prada ei...poate linistea asta prevesteste ceva...poate e linistea dinaintea furtunii...o sa trag obloanele sufletului,o sa le inchid o vreme...vor ramane asa ferecate,pana cand? nimeni nu poate sti...doar El! Poate cineva va mai reusi sa bata  in timp ...poate va reusi sa ma determine sa le  deschid...incet,incet  si cine stie? poate  soarele va mai luci  si-n sufletul meu....
   Nu-mi plang de mila...nu! vreau doar sa exprim ce simt acum...vreau sa fiu impacata cu mine(desi e cam greu...)...impacata  cu cel care m-a facut sa simt ca traiesc cu adevarat... si poate Elena Gheorghe poate sa exprime mai bine in cantul ei ...ceea ce as fi vrut sa spun si nu am putut...las link-ul mai jos:
http://www.youtube.com/watch?v=otVKWil25Xg

Eu cu mine...

Nu te mai chem,nu te mai astept ,nu te mai vreau!

     Azi am reusit sa ma lipsesc de mirosul amintirilor care ma imbratisau si al caror vesmant ma tineau aproape de tine,cel pe care l-am crezut sufletul meu pereche...am trait cu frica stationarii temporale poate prea mult timp...azi,timpul mi-a aratat ca nu trece degeaba,trece cu folos....dorul din sufletul meu ti l-am pus pe palme prea mult timp....razele de seninatate care imi incalzeau sufletul,raze care pentru mine inseamnau mult,insemnau puterea de-a merge in fiecare zi mai departe cu zambete ...acum ,razele  acelea au devenit  nocive,acum mi-au ars sufletul...linistea care  mi-o aduceai  inainte,a fost transformata in neliniste,ma agatam de zambetele tale,de bucuria care mi-o aduceau ,precum un copil de fusta mamei sale...tandretea cu care imi  dadeai mana s-a transformat in agresiune,mi-a lovit sufletul....
   Vor trece zile,vor trece ani si vei simti poate prea tarziu ce-a insemnat pentru tine,pentru mine ,intalnirea  noastra,pentru ca asa cum bine stim...nimic nu-i intamplator in viata! Ai sa intelegi ca o femeie este capabila de multe sacrificii pentru a-si pastra fericirea,dragostea si bucuria,ai sa intelegi ca noi femeile stim sa zambim si atunci cand ne vine sa tipam,radem cand suntem nervoase,plangem cand suntem fericite...tu le-ai numit toate acestea copilarii,ma bucur ca mai pot fi copil,ma bucur ca  sufletul meu poate sa simta bucuria vietii....ma bucur ca mai pot sa ma vindec sufleteste cu o imbratisare si un sarut...ma bucur de tot!eu stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima suferinda...si ma mai bucur de ceva...ma bucur ca D-zeu nu ne da oamenii pe ii vrem ci pe cei care ne ajuta sa devenim mai puternice,chiar daca ei  in cele din urma ne parasesc,ne ranesc,ne-au fost de folos!.....
Ii multumesc Lui si-ti multumesc tie!
Si pentru ca tot mi-ai oferit un CD in dar cu Directia5  ,eu acum iti ofer o singura melodie din acel CD ,o melodie care spune totul...iti multumesc pentru toti trandafirii,pentru toata iubirea ta...pentru TOT!
http://youtu.be/IBzCtQGkIq4

Iubiri tacute...

   Imi tac iubirea....cred ca s-au terminat cuvintele si orice s-ar mai fi putut spune,acum e de prisos...pun zavor  durerii si trairilor ,le exilez intr-un colt al inimii si cheia o arunc departe...a fost o cheie  fermecata care a deschis  candva un drum nou ,un drum pe care imi doream sa merg ,un drum pe care ma simteam  sigura,calcam cu incredere,acum se pare ca platesc pentru fiecare clipa traita la cote maxime...dar poate ca asa e mai bine,toate lucrurile trebuie sa aiba un sfarsit...hm!!! dar e  un sfarsit fara sfarsit....suna aiurea...dar asta e...si apoi,ma intreb retoric cand e prea tarziu sa mai iubesti sau cand e prea devreme sa se termine o iubire?
   Dar, sufletul meu...sufletul meu refuza hotarirea,el vrea sa moara iubind...chiar daca,iubirea il face una cu pamantul,il face bucatele,bucatele,nu se inchina...degeaba ii spune inima ca nu mai vrea finalul dinaintea unui nou inceput...Oooo!!!da...dar nu poti sa tii cu dintii de nicio iubire,zborul ...zborul s-a terminat,ai aterizat fortat...dar, nu fii trist suflete,e placuta si aterizarea...te face sa-ti amintesti cat de frumos a fost acolo sus printre stele....a fost...a trecut totul,acum gata! tragi suflete,pentru ca asa ti-a fost dat sa tragi,daca n-ai ascultat de cei care ti-au spus sa  iti indrepti  iubirea spre alte zari...dar,tu ai vrut sa traiesti fiecare clipa,sa iubesti,sa  speri...si ai iubit...ai iubit si ai fost purtat pe culmi de trairi incredibile,le-ai savurat cu neindemanarea omului ce nu stie sa se bucure(asa cum ti s-a spus...)dar ai framantat de dor de viata...acum esti lovit de cenusiul certitudinii,nu te jeli suflete,este un timp pentru toate,un timp in care trebuie sa primesti,un timp in care trebuie sa dai,un timp cand ti se da si un timp cand ti se ia...ce ti-e si cu egalitatea asta!pfai!!!nu te intreaba nimeni daca poti primi sau poti da...sau daca ti se poate lua totul...
Avea atata dreptate Eminescu in versurile lui:
"Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama."
..orice zbatere e in zadar...sau poate avalansa sentimentelor te-a secat de vlaga....si totusi e frumos sa iubesti...sa iubesti dar sa nu doresti nimic altceva decat ca cel  iubit sa fie fericit!sa daruiesti si prin daruire sa-ti umpli sufletul de fericire,pentru ca,ce poate fi mai frumos decat sa daruiesti?sa daruiesti iubire...dar,nu ai cum sa daruiesti,decat atunci cand ai prea mult,din preaplinul tau poti darui cu generozitate...offf,dar,esti OM  si nu poti face asta la nesfarsit....adica sa iubesti fericirea lui si doar atat,e o dulce iluzie...si da !!!...suflete...tu esti plin de iluzii...mai da de pomana si altora...cutiuta ta  se revarsa...
Dar,sa se reverse...sa ia fiecare iluzia care i se potriveste!mai roza...mai colorata,asa cum crede fiecare...ele ,iluziile te lumineaza pe moment ,iti dau puterea de-a lua viata la brat si a merge mai departe.... dar nu uitati sa va puneti si intrebarea - quo vadis?...altfel ajungeti sa rataciti drumul ca si mine...

Vorbele necugetate pot ucide?

 Zilele acestea am avut o stare  cam greu de depasit,tocmai pentru ca mi-am dat seama ca am gresit fata de cineva drag mie...am fost pur si simplu necugetata,se spune ca multi au murit de ascutisul sabiei dar foarte multi au murit din cauza ascutisului limbii,in primul rand pentru ca e mai grea  perioada cand vorbesti cu tine insati,si-ti faci procese de cuget,si e greu sa te auzi tu pe tine insati,e grea judecata,uneori chiar insuportabila...de ce spun asta? pentru ca actiunile cele mai reusite sau mai nereusite din viata sunt rezultatul a celor vorbite cu tine insati...
    Sigur ca interactionam cu cei din jur gratie cuvintelor...alese cu grija au un efect grozav si nu odata vedem cu reusim sa luminam fata celor dragi noua...dar,avem si reversul cand vedem ca o vorba scapata la intamplare distruge,vorbele te ridica,dar tot ele te coboara...vorbele sunt ca si pietrele,odata aruncate nu se mai intorc...dor,acum imi vine in minte melodia celor de la 3 SUD EST-  VORBE CARE DOR




E greu sa gasesti un echilibru,e greu sa gasesti cuvinte potrivite...e mare arta sa poti stapani cuvintele...
Prin intermediul cuvintelor putem determina pe cineva sa rada sau sa planga,sa viseze sau sa sufere,putem aduce unei persoane momente de fericire sau de disperare.
   Reactia pe care au produs-o cuvintele noastre se intoarce la noi adesea sub o forma multiplicata si nu intamplator se spune"ceea ce semeni...aia culegi"...pentru ca ceea ce oferim se intoarce inapoi la noi,limbajul este pionul principal,esential,care poate sa ne schimbe chiar si destinul....si cand te gandesti ca traim vremuri triste,poate doar cuvintele celor din jurul nostru,cuvintele celor dragi,pot transmite vibratii bune,cuvintele calde,cuvintele frumoase pot fi calea noastra spre fericire si reusita in viata pentru ca ele ne edifica sufletul si mintea.

N-am scris intamplator acest articol,vreau sa-mi cer iertare pentru o propozitie necugetata,o propozitie care a atins sufletul cuiva drag mie...a fost o totala lipsa de delicatete,vorbe care au produs dezastru in sufletul cuiva,dar care apoi s-au intors impotriva mea,m-au durut pe mine mai mult decat pe cel caruia i le-am adresat,pentru ca subconstientul nostru vegheaza...si declanseaza un mecanism greu de stapanit.
   Daca ati trecut prin experiente asemanatoare ,daca asa cum se spune in popor,a vorbit gura fara voi?as vrea sa aflu parerea voastra...si mai cu seama sa-mi spuneti cum ati depasit acel impact,eu inca nu l-am depasit si caut o cale prin care sa pot repara greseala....stiu ca sunt rea,ca sunt prapastioasa uneori,stiu toate acestea si tocmai pentru ca stiu ma doare...

Tandrete la cote maxime

    Vorbeam  zilele trecute cu o prietena,legat de tandrete,ea imi spunea ca aceasta atitudine se pare ca a cam disparut,barbatii au uitat sa fie tandri,dar ma intreb   ceva ,oare doar ei au uitat?  aceasta atitudine nu ar trebui sa existe de ambele parti? consider ca tandretea se manifesta prin adoratie si veneratie reciproca,mi se pare ca e un ritual al iubirii,suntem tandri cand daruim o floare iubitei,cand o tinem de mana,cand  o privim in ochi si ni se pare ca in ochii ei vedem intreaga lume...
    In cuplurile indragostite tandretea este la ea acasa...prin gesturile si cuvintele lor reusesc sa simta cu adevarat ca traiesc pentru ca a fi tandru e sinonim cu a iubi viata,cuvintele pot alina sufletul,te pot face sa plutesti in aer,sa levitezi pur si simplu!
    Oricat de puternici am incerca sa parem,avem momentele noastre de emotivitate,cand fara tandrete  simtim ca ne prabusim...eu una,recunosc am momentele mele de slabiciune cand simt nevoia sa fiu luata in brate,mangaiata si alintata,nu ma simt stanjenita ca reusesc in acele momente sa vars cateva lacrimi...sunt lacrimi care poate vin ca o multumire ca el m-a simtit,ca el e alaturi de mine ..,tandretea pentru mine este un adevarat medicament.
  Legat de tandrete citisem ceva foarte frumos spus de William Shakespeare"Natura   e tandra cu iubirea si pentru asta,cel ce iubeste lasa ce-i mai de pret din sine insusi persoanei iubite"

  Ati simtit acest sentiment ,ati simtit ca el va inalta,va face mai frumosi in iubire?mai generosi?
Cred ca cei care nu au cunoscut vreodata duiosia, delicatetea, o batalie pierduta sau o despartire, care sunt incapabili sa simta o simpatie, chiar si provizoriu, pentru ei insisi, nu stiu cu adevarat ce inseamna tandretea,fuziunea afectiva...
Priviti cu atentie imaginea de mai sus si amintiti-va ce ati simtit atunci cand iubitul v-a prins fata in mainile lui si in ochii lui ati vazut toata iubirea care o nutreste ...e greu poate sa va explicati,e o senzatie difuza,pe care fiecare o percepe diferit...eu va doresc sa aveti clipe magice,clipe de adevarate trairi,clipe in care sa simtiti ca D-zeu va tine pe brate si sunteti o rasfatata !

Tradarea

    Cineva imi  spunea in legatura cu tradarea prietenilor : daca te tradeaza o data e vina lui, daca te tradeaza si-a doua oara e vina ta, nu trebuia sa-ti mai fie prieten....cat adevar spunea!
    Ma simt extrem de vinovata....ma gandesc la faptul  ca poate el va pierde o prietena,eu pierd ...dar,...ce pierd de fapt?un nimic....poate n-a fost nimic,si m-am iluzionat din nou,nu cer nimanui sa-mi promita ceva,asta pentru ca viata e imprevizibila si cand promisiunea data nu e respectata ajungi la dezabuzari...dar poate am cerut altceva,mult mai putin,daca nici putinul acela nu a putut fi oferit,ma gandesc daca i-as fi cerut sa faca sacrificii ce s-ar fi intamplat?
    Despre acel putin ar fi multe de spus adica,mai precis ai momente in viata cand vrei sa simti ca cineva reuseste sa-ti aline sufletul,poate sufletul tau atins din diferite motive,sufera,.....astepti o "compresa" o vorba care sa te linisteasca,si daca ea nu apare,te intrebi daca nu cumva ai crezut prea mult in acel prieten,daca nu cumva i-ai acordat prea mult credit....
    Poate s-au adunat prea multe"gauri" asta apropos de povestioara din ciclul primar care se numea"Cuiul"...cand un tata s-a hotarat sa bata  un cui la fiecare greseala a fiului sau ,la un moment dat se umpluse usa cu cuie.Tatal cade pe patul de moarte,fiul sau vrea sa faca cate-o fapta buna si la fiecare fapta buna sa scoata un cui din usa...ajunge in final sa faca suficiente fapte bune incat sa scoata toate cuiele,fericit se duce la tatal sau si-i spune:
    -tata, nu mai e niciun cui in usa! 
     Tatal sau raspunde:
    -DAR GAURILE????
Ma intreb acum, fac bine daca spun prietenului meu,la revedere si adio,sau mai astept urmatoarele"cuie"?
Voi ce parere aveti?Si nu ma refer aici la tradarea in dragoste ci la tradarea aceea intre prieteni pur si simplu,cand stii ca ai incredintat un secret  cuiva si el a fost" rasuflat"....
E greu sa respectam prietenii,dar poate as avea o rugaminte la voi toti - respectati-va opiniile si dorintele si nu va lasati calcati atata in picioare! viata-i scurta! nu poti schimba oamenii oricat ai vrea! cu siguranta fericirea o  veti gasi doar cu o persoana care are si respecta aceleasi valori ca si tine!
     De la mal de mare,gandurile mele sa va aline sufletele,sa aveti parte de un sfarsit de saptamana implinitor!

ALEXANDRU ARŞINEL - Inimă, copil hai-hui
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Initiativa stupida

    Ieri ,am primit un e-mail care m-a pus pe ganduri,mi-a demonstrat inca o data prin continutul lui ca unii sunt atacati pur si simplu de cancerul democratiei,lor,le trec prin cap idei care nu  ajuta deloc progresului,ba dimpotriva   parca vor sa ne intoarcem pe undeva in epoca de piatra,sa ne intelegem prin gesturi si putine vorbe...ne-am saturat fratilor de asa ceva! am fost destul marginalizati pe vremea ceausista,acum consider ca  vederile noastre trebuie sa fie mai largi...

   Despre ce este vorba mai concret? despre initiativa total aiurea,aberanta chiar, a lui Socaciu de a dubla filmele,documentarele si toate productiile straine in limba romana ....cum vi se pare,dragii mei? cum l-ati vedea pe pe un mare actor american vorbind romaneste,cand poate chiar asta e farmecul lui- vocea inconfundabila!

    Sa nu mai vorbim de faptul ca sute de romani au invatat limba engleza datorita filmelor  americane,mai ales copii care sunt extrem de receptivi,se vrea  dublarea filmelor,carevasazica,asta ar insemna exact ce spune  Mona Borrull ,autoarea e-mailului:

    "că încurajează lenea intelectuală, demonstrează lipsă totală de consideraţie pentru cei cu deficienţe de auz şi obtuzitate pentru pasionaţii de fenomenul cinematografic, care consideră că jumătate din calitatea interpretării unui actor constă în vocea lui unică. Nimeni nu poate dubla un actor şi menţine calitatea jocului acestuia. O spun nu doar spectatorii, ci şi marii noştri actori români, regizori şi alte personalităţi din industrie." 

    Iti dau dreptate,draga Mona,e o palma adresata publicului si vorba ta subtitrarea a functionat excelent,traducerile sunt foarte bune,nu vad de ce s-ar recurge la aceasta aberanta masura?

     Voi lasa link-ul  pentru cei care vor sa subscrie la petitia online"Nu filmelor dublate in limba romana"...va rog luati atitudine,e dreptul nostru sa ne spunem parerea,acesta este link-ul:

http://www.petitieonline.ro/petitie/nu_filmelor_dublate-p32991052.html

 

Vacanta la mal de mare...

      Marea a fost pentru mine de cand ma stiu una dintre locatiile preferate pentru a-mi petrece concediul,de data asta,a aparut oportunitatea cand nici nu ma asteptam,n-am stat pe ganduri,cu toate ca am aflat de bilet abia luni a doua zi de Paste,cand era inchis peste tot,iar biletul era cu incepere din data de 27 aprilie....
     Am pornit carevasazica in data de 27 aprilie si am ajuns tocmai a doua zi dupa masa la Mangalia,lung mai e drumul asta! dar plin de peripetii!...peripetii care m-au distrat pe de o parte...pentru ca eu iau de fiecare data partea buna a lucrurilor,uit de cele neplacute...
     Pentru ca era inainte de 1 Mai,loc la vagon de dormit nici vorba,doar dupa insistente,mi s-a spus sa revin la ora 14,cand din locurile de protocol s-ar putea sa fie ceva liber,zis si facut! revine fiica-mea la ora 14 si primeste intradevar un loc la vagon de dormit ,dar doar din Oradea...ups!!! cand am auzit ca trebuie sa cobor din tren sa  urc in vagonul care se atasa in Oradea,mi s-a facut negru in fata ochilor,mai ales ca eu am ales sa mut dulapul cu mine,am ales trolerul cel mai mare din casa...in fine,m-am orientat,ca deh! sunt fata descurcareata! am rugat un domn din compartimentul vecin sa faca un pustiu de bine sa ma ajute la caratul trolerului in vagonul de dormit....
      Dar pana sa ma mut,a urcat in tren din Carei si a intrat in compartimentul meu o doamna care pleca spre Cluj,se uita la mine si-mi zice" 32?....pai e locul meu..."....zic"ok...ma mut cu un loc mai incolo",desi,eram convinsa ca locul meu era la vagon.cl.1 locul 32...verific inca o data biletul,scria clar 32....dar nu comentez prea multe mai ales ca nah! in Oradea urma sa cobor,verifica si doamna inca o data biletul si exaclama:
    -Vai! va rog sa ma scuzati,am locul 31...va rog sa ocupati locul  dv. cu scuzele de rigoare!".....
    -Stati linistita,doamna,cobor in Oradea,urc la vagon de dormit,si fiind locuri libere in compartiment nu vad de ce trebuia sa se intample acest incident...oricum(ii spun eu deja putin iritata,)daca calatoream mai departe aici, nu ma ridicam,consideram ca e locul primului venit chiar daca s-ar fi produs o eroare la eliberarea biletelor....
    Tipa,rusinata,incerca sa ma indulceasca,si uite asa din vorba in vorba,am aflat ca avem si cunostinte comune,ba chiar sa ne para rau cand ne-am despartit in Oradea...lucru care din nou m-a facut sa cred ca sintagma"in tot raul exista si un bine"se adevereste!
     Ajung in final la vagonul de dormit,intreb insotitorul de tren daca mai am pe cineva in compartiment,imi spune ca din Cluj va urca o doamna...din Oradea  imi caut cartea de citit si ma intind,leganatul trenului si oboseala acumulata in timpul zilei,(am alergat sa-mi pregatesc totul intr-o singura zi)...atipesc...ma trezeste un damf de parfum scump,urca o cucoana foarte eleganta,cu o voce" pretioasa"imi spune ca vrea sa stea pe laptop,daca nu ma deranjeaza lumina,ii spun ca la cat de obosita sunt,pot sa dorm si cu lumina aprinsa....suna telefonul,era un forumist (de pe un forum unde eu haladuiesc din cand in cand)care ma intreaba ce fac?ii spun ca sunt in tren spre Bucuresti(tipul era chiar din Bucuresti)...zice"la ce ora ajungi?"ii spun dimineata la 7,35..".omul bucuros,imi spune:" ok!la 8,30 sunt in gara!"...atunci era cam ora 19...ce-o fi fost in capul lui habar n-am..cert este ca la 20,30 ma suna..".pai,unde esti?n-a ajuns trenul inca?"...zic:" cum sa ajunga,eu am spus maine dimineata! nu in seara asta...! :)) "
     Rad de una singura,el, ma rog rusinat,imi spune ca de fericire ca putem bea impreuna o cafea,n-a inteles exact ce i-am spus....s-a intors acasa si m-a sunat ca a doua zi avea o filmare,nu putea lipsi...zic:lasa  ca odata gasim si momentul sa bem cafeaua in Gara de Nord,ca, la cat sunt eu de plimbareata,vor mai fi ocazii!
      Ajung in Bucuresti,un frig de dis-de-dimineata...nu-mi venea sa cobor din tren...ca deh! venisem de la o temperatura de 23 de grade ,asa cum era la Satu Mare cand am pornit...noroc ca mi-am luat un sacou cu mine...altfel pana ar fi sosit trenul de Constanta,as fi indurat un frig ca lumea!...ajung in Constanta,incepe sa ploua...eu vezi bine coafata,nevoie mare...:)) fara umbrela!...noroc ca din nou in trenul Rapid de Bucuresti- Constanta,gasisem pe cineva care s-a oferit sa ma conduca pana la microbusul de Mangalia...am ajuns cu bine la hotel,am dus si o munca de lamurire cu receptionera,ca-mi doresc o camera la single,chiar daca platesc diferenta...rezolv totul,.... ajung in final in camera....in fata am moschea,slujba de dimineata,amiaza si seara razbate pana la mine la etajul 3...o sa ajung sa ma rog si eu lui Allah...sa-mi fie sederea la mare de bun augur...:)
    Si pentru ca azi e 1 Mai,multi am ramas cu obiceiurile comuniste,un gratar,ceva mici si niste beri cred ca va vor binedispune pe toti,astfel incat nu pot decat sa va urez o zi execelenta,o zi insorita,ca aici la mal de mare,din pacate,nu e soare!:(