Blog premiat

RadioTasha

vineri, 17 decembrie 2010

Salve Imola!!

Salva Italia!!....Salve Imola....salve cari amici miei!!!!.....Am spus asta cu o saptamana in urma,cand tocmai am ajuns in peninsula,unde trebuie sa va marturisesc ca ma simt extraordinar de bine....atat de bine incat prea putin timp imi mai ramane  sa intru pe net,desi as fi avut atatea de povestit!azi insa am incercat sa ma strecor in timp sa pun citeva cuvinte pe blog pentru ca satisfactie mea este la cote maxime,in sufletul meu este un amalgam de trairi:trairi intense,sperante,asteptari care pe zi ce trece iau drumul implinirilor,"pomisorul "din sufletul meu are fructele parguite si ofera cele mai dulci momente pe care le-am simtit candva.
Am asteptat mereu ca odata,undeva,candva,intr-o anume dimensiune sa apara omul sufletului meu....omul care sa ma faca sa vad raiul fericirii,sa ma duca pe cararile pe care poate candva am mai umblat ,dar,care s-au sters in timp...care parca le uitasem,rataceam ca intr-un labirint....acum el ma tine de mana si totul este luminos si totul este atat de simplu!..desi,atat de complicat!!!ma intreb insa daca noua oamenilor ne-ar place sa fie totul prea simplu?...nu!!! categoric nu! orice lucru obtinut usor,e pastrat pe masura ,astfel incat prefer   sa am doza de dificultate care poate insemna la o adica ingredientul care ma tine pe pozitie,ma face sa lupt pentru fiecare zi minunata,ma motiveaza,ma impinge de la spate..
Nu vreau sa ma intind prea mult azi,vreau doar sa va doresc impliniri si satisfactii la cote maxime!!! sa fiti iubiti si sa iubiti pe masura!....sa va bucurati de tot si toate si nimic sa nu va intunece sufletele....lasati sufletele voastre sa voiajeze acolo unde se simt bine,deschideti-va ferestrele....lumina si caldura  dragostei sa va invadeze,sa va asedieze inimile!

miercuri, 8 decembrie 2010

Sufletul meu pereche!

Sunt  fericita!!!!...sau cum oare cum as putea eu  sa ma declar in acest moment,cand simt ca imi lipsea atat de putin  si totusi atat de mult ....  cat mi-a trebuit sa ajung acolo,sa realizez ca e foarte simplu sa fii fericit!!! mult mai simplu decat am crezut pana acum...m-am schimbat eu?... s-a schimbat universul meu? a aparut  ceva nou in sufletul meu? chiar e greu de spus! sau poate ma tem eu de cuvinte? ma tem ca ele sa nu rupa vraja care m-a cuprins?????????
Si totusi...ahhhhh! de cate ori mi-am repetat aceste doua cuvinte"si totusi....iubirea"(vorba lui Paunescu),mi le-am  spus de fiecare data cand am simtit ca parca nu am luat-o pe drumul bun,simteam parca ca ma ratacesc,ca nu e drumul meu...ca ma abat cu buna stiinta ,ca-mi fac rau cu mana mea...ca drumul ales nu-i deloc drept,lin...ca va trebui sa infrunt  niste  reguli,reguli impuse de societatea in care traim...si totusi,mi-am zis din nou,daca nu risc nu voi castiga....si voi risca! voi risca totul...ca la urma urmei, viata e unica! si nu traim ca broastele de Galapagos - 177 de ani...sa pot sa mai astept sa se limpezeasca apele,ma las dusa de val...ce-o fi ,o fi,ce mi-e dat se va intampla!!!!!
Tot dadeam eu  peste tot cu sufletul pereche,nu stiu de ce ma obseda  acest gand,ma obseda inca de cand a murit sotul meu...pentru ca atunci am incercat sa-mi explic de ce?...de ce mi se intampla mie  totul...de ce el s-a dus mult prea devreme Dincolo....desi era mai tanar decat mine,putea sa ma lase pe mine intai....si in ciuda varstei ,asa cum am scris in descrierea mea la deschiderea blogului,simteam ca voi gasi odata si odata acel suflet...adica sufletul meu pereche!Citisem multe despre sufletul pereche si orice studiu citit parca imi aducea noi convingeri ca   exista suflete pereche,ca exista oameni care se cauta,oameni care nu se simt impliniti decat in momentul cand se intampla fuziunea....cand se reintalnesc,pentru ca poate intr-o alta lume ei au inceput niste proiecte impreuna pe care din varii motive n-au ajuns sa le finalizeze...Obosisem de atata cautare,mi-am zis,"clar nu-l gasesc in viata asta...poate intr-o alta viata..." Si totusi!!! simteam ,simteam ca-i pe aproape,aveam asa niste presimtiri,niste presimtiri ca va aparea taman,vorba ardeleanului ,cand ma voi astepta mai putin,da!!!!azi cand scriu aceste randuri....am convingerea ca mi-am gasit perechea astrala,ca  poate aici pe pamant nu ne va fi dat sa fim mult timp  impreuna...dar vom ramane pe vesnicie  impreuna,pentru ca : gandim la fel,simtim la fel,si sunt multe, prea multe coincidente.....:)
Tot ce pot sa spun acum e ca nu-mi doresc nimic altceva,nimic mai mult,mi-e bine,mi-e extraordinar de bine,chiar daca ne despart sute de kilometri,chiar daca intre noi sunt o multime de frontiere,NU CONTEAZA!!!!Stiu ca fiecare zi  inseamna pentru mine o binecuvantare,astept telefonul lui,astept sa-i aud vocea,astept sa-l intalnesc pe YM.....astept,astept!si ce dulci sunt clipele acelea chiar daca dor, chiar daca  o clipa inseamna un an in acel moment,e fantastic!
Azi m-a surprins placut,neinchipuit de placut,am fost extaziata,a sunat postasul,sau mai bine zis postasitza,ca avem o femeie  pe post de curier,si ce credeti?? mi-a spus ca am un plic prin prioripost trimis....ma intrebam  de unde o fi????????????si ce  contine plicul? l-am analizat,era  captusit cu o panza de nylon care am simtit ca protejeaza ceva delicat.....m-am uitat de unde vine....cand am vazut orasul,m-am rosit de placere...dar n-am avut rabdarea sa las postasitza sa iasa din incapere si l-am deschis in fata ei! ...l-am deschis cu o viteza uluitoare,si s-a deschis usor...fara efort prea mare....ce credeti ca era in plic????????
Nah! ca nu va spun acum... e SECRET!!!....dar va las sa ghiciti!!! cel care ghiceste are o dedicatie oferita cu mare dragoste din partea mea  la radio-ul  unde am emisiune mea:"Cutiuta cu iluzii "adica la:


http://radioenigmaromania.xplor.ro:8000/listen.pls

Va imbratisez si va doresc o seara cu aripi de ingeri,asa cum este a mea ,adica minunata!!!!!

Edit later:
Pentru ca imi doresc sa dedic tuturor bloggerilor care-mi vor citi articolul o melodie,vin cu un mic indiciu, secretul e pe pagina...hahaha!!! acum suna cam asa:" manastire intr-un picior,ghici ciuperca ce-i!" :))

duminică, 5 decembrie 2010

Vine sau nu vine mosu'?....

Eu pot sa ma declar  convinsa ca el vine,el vine daca crezi in El,daca n-a murit inca copilul din tine,daca mai crezi ca fiecare zi poate sa-ti fie o zi in care pot sa apara in viata ta lucruri minunate,daca mai crezi ca oferind iubirea ta semenilor vei primi cu siguranta  poate mult mai mult decat  crezi...
Imi amintesc de perioada copilariei,cat ma straduiam sa fiu cuminte sa n-o supar pe mama,stiind ca el mosu' ma monitorizeaza si  imi tine  socoteala nazbatiile mele pe care uneori mama le penaliza...poate mai apoi,am procedat si eu la fel cu fetele mele...au crezut in  magia sarbatorilor,au crezut in bucuria intalnirii cu Mos Nicolae si Mos Craciun...pana cand  el a venit cu masina(dar imbracat cu mantia-i rosie si cu barba sura... ;)   ) fetele au vazut de la geam asta...ceva din legenda s-a risipit,in acel moment au avut un moment de neincredere,mi-au reprosat ca le-am pacalit...a fost un moment de  dificultate pentru mine pentru ca trebuia sa gasesc urgent  o explicatie...ei ,bine! am dres-o cumva ...le-am explicat ca de fapt mosu',mosu' cel adevarat e tare departe...tocmai in nordul globului pamantesc,unde sunt zapezi mari,mari...si numai renii il pot aduce...si uite asa trebuie sa aiba ajutoare peste tot,in toate tarile...ca lumea-i intinsa si el a a imbatrinit deja....nu poate fi prezent peste tot,iar ajutoarele lui au lista lui,lista cu dorintele copiilor cuminti...dar daca totusi acei copii se dovedesc a fi buni cativa ani la rand...el face un efort si apare personal...:))
Nu stiu cat m-au crezut si cat nu m-au crezut,n-au mai cerut sa dezvolt ideea,s-au bucurat insa in fiecare an de prezenta lui...
Eu una mai pot sa adaug ceva....cred ca Mos Craciun este in fiecare dintre noi,ca important este cu cata jovialitate intampinam aceste zile si cata lumina exista in inimile noastre,cata iubire si cata credinta ...
Craciunita mea a fost Camelia Andrei,prietena mea din Italia,care din nou m-a surprins cu o mare  bucurie...m-a sunat si mi-a spus"Olga stai pe scaun?..." ii raspund :"nu,dar pot s-o fac...uite ma asez!" si ea continua:" a sosit mosu' la tine...de azi cu  surpriza dar cu adevart joi cand te va lua din partea casei tale si te va aduce in fata casei mele..."...ce era sa zic????????am ramas interzisa ca de obicei...ea continua:"ce zici...?"..."waw!!! nu pot sa cred!!!! Doamne femeie,esti minunata!! ma surprinzi de fiecare data,m-am  blocat...nu mai stiu ce sa zic...."ei si discutia a mai continuat...la urma ma intreaba  ce-o sa faci dupa ce inchizi discutia cu mine?....hehehehe!!! ce credeti c-am facut?...am sarit in sus de bucurie! asta am facut....si am zis: Doamne ... iti multumesc!!!!
Cat de bun esti cu mine,mereu imi scoti oameni buni in cale ,mereu imi arati ce inseamna bucuria vietii,mereu ma faci  sa SIMT ca viata  e minunata!!! :)

miercuri, 1 decembrie 2010

Ganduri bune pentru tine romane!...la multi ani!

Nu pot sa nu intru azi pe blog, in aceasta frumoasa zi a noastra ,a noastra a romanilor de pretutindeni sa doresc din inima multa sanatate,sa fim mai buni si sa privim inainte cu incredere si cu credinta ,pentru ca asa drumul nostru va fi presarat cu impliniri..La multi ani romane ,oriunde ai fi!!!
Tot azi mai vreau sa va anunt ca de maine ma apuc din nou de radio,ma veti gasi de maine de la ora 18  la Radio Enigma Romania,accesand linck-ul acesta :
http://radioenigmaromania.nu-ip.ro/

Maine va fi ziua in care ma voi cunoaste cu ascultatorii,pe unii ii am de la vechiul radio unde am lucrat,dar voi avea parte si de  altii noi ,ca atare vreau sa stiu ce-si doresc ,ce asteptari au de la mine...cred ca urmatoarea tema a emisiunii ce va urma sa fie cred lunea viitoare va fi  - iubirea imposibila!
Iubire imposibila...suna din capul locului aiurea..."si totusi...iubirea" vorba lui Paunescu se intampla,se intampla sa te indragostesti de cineva cu toate ca stii din capul locului ca nu vei ajunge la un happy end!
Iubirea e cel mai frumos dar pe care D-zeu ni l-a lasat pe pamant,dar uite,ca uneori iubirea vine asa pe nepusa masa,cand te astepti mai putin si cand n-o invoci...vine,vine si n-ai cum sa spui NU inimii...sau daca iti reprimi  ce simti,subconstientul vegheaza si te ia la intrebari,te impinge de la spate ,iti da aripi prin fiecare discutie,intalnire pe care o ai cu cel/cea de care te simti atras/a...
As vrea sa va intreb daca ati cunoscut acest sentiment,daca ati simtit ca vi se deschide o usa asa dintr-o data ,o usa prin care patrunde multa lumina in sufletul tau,ai senzatia aceea de deja vu,cineva care te duce in raiul viselor tale,dar nu poti pleca mai departe,pentru ca e  ca in vis,o naluca,nu poti face pasi... pentru ca va despart atatea granite ...si,,iti vine  sa spui:"Doamne,nu ma parasi,nu-mi lua iubirea...!!"stii bine cat de nefericit/a erai inainte dar simti ca te nefericesti cu fiecare clipa care trece mergand mai departe..pentru ca da! este o nefericire sa te indragostesti de cineva si sa nu poti merge mai departe cu el/ea pe acelasi drum...chiar daca rezonezi perfect cu gandurile lui,cu nazuintele lui ,cu tot ce simti ca inseamna acea persoana....ii citesti gandurile,ti le citeste...iti vine sa spui cat de mult inseamna el /ea pentru tine dar nu poti face acest lucru, ti se pare ciudat sa hranesti o fantoma,cu cele mai frumoase ganduri ale tale,pentru ca ea nu poate fi numita altfel,ramane o  dulce iluzie si atat.
Tuturor ni se pare normala o relatie dintre un el si o ea in care el are cu ceva mai multi ani decat ea..ba chiar exista situatii in care barbatul este mult mai in varsta decat femeia...Marea majoritate insa gaseste absolut scandaloasa o relatie dintre o ea si un el in care ea are mai multi ani decat el...Voi ce parere aveti ?...Mie mi se pare doar o problema legata de mentalitati adanc inradacinate si totusi  ....
Ridica diferenta de varsta probleme reale, sau la mijloc sunt doar prejudecatile unei societati prea traditionaliste? Fiecare dintre noi cauta partenerul potrivit din cat mai multe puncte de vedere (afectiv, al comunicativitatii, sexual, social).
Uneori, atunci cand il intalnim, totul pare perfect, cu o exceptie: e mult mai in varsta sau mult prea tanar pentru noi...ce-i de facut?nu e vina nimanui ca timpul trece peste noi cu o viteza uimitoare,nu e de vina nimeni ca unii se nasc mai devreme si altii mai tarziu... si totusi...imaginatia noastra  atinge sublima poezie a iubirii.

Eu astept parerile voastre,poate unii ati trecut prin astfel de incercari,poate unii le stiti doar din auzite...pe mine si ascultatorii mei sunt sigura ca ne va interesa tot ce-mi veti scrie,iar  eu voi citi la radio fiecare gand al vostru...