Blog premiat

duminică, 28 februarie 2010

Netul si implicarile sentimentale...

Pornind de la cazul profesoarei de lb. germana despre care scrisesem zilele trecute ca a ajuns gratie credibilitatii sale,sa doarma pe scara scarilor..am sa vorbesc azi in articolul meu despre fata trista a internetului...despre felul cum unii barbati incearca sa-si racoleze victime pe internet..pentru ca trebuie sa recunosc ca am si eu cont pe site-uri de dating,le-am facut la un an dupa moartea sotului meu,din dorinta de a  socializa si de ce nu de a gasi o rezonanta sentimentala.
Asa,si dupa ce ca unii se supraevalueaza in descrierea proprie,au si niste pretentii  de-ti vine sa razi,pur si simplu! dar...tot eu vin si zic ,la urma urmei nu cei care arboreaza astfel de pretentii sunt de criticat ci cele care in disperarea lor le accepta..vor sa scape de singuratate cu orice pret.Uite ,cu asta nu sunt eu de acord!
Sa nu intelegeti insa ca nu am facut si eu rabat la standardul meu,ba da! si inca cum...pentru ca am realizat ca niciodata nu voi mai gasi ce-am avut candva!
Am cunoscut barbati pe internet incepand de la 45 si terminand la 70 ani...n-am vrut sa fac o segregare de varsta,am zis,hai ca asta la 70 de ani o fi cu mintea la cap!dar,n-ai sa vezi!era mai abitir decat un flacaiandru dornic de aventuri erotice pasagere si unde pui ca in profil scria ca este un domn corect,uraste minciuna,si-si doreste sa intalneasca o doamna cu suflet bun cu care sa-si imparta bucuriile si necazurile pina la sfarsitul vietii,nu uita insa sa specifice ca are si o situatie materiala foarte buna la gandul ca poate s-or fi interesand de el si domnite mai tinere.
Pe mine m-a abordat comentand la o poza de-a mea cum ca as fi semanat foarte tare cu Stela Popescu...ca mai apoi sa-mi sugereze in privat sa facem schimb de  id-uri...ok,am facut si schimbul si ce sa vezi? imi spune tipul ca are un apartament in Bucuresti cu 3 camere,o garsoniera  in sectorul 3 sau 4,chiar nu mai stiu,ca sincer nu m-a interesat,plus o casa undeva la tara...zic ok! lasa astea,ca nu de casa si proprietati duc eu lipsa ci de un om cu caracter cu care sa mai schimb o vorba buna...cu care sa pot merge in vacante,ca ma cam saturasem s-o tai de una singura...:(
Ne vedem pe web,si facem si schimb de poze...trimit si eu din ce aveam pe calculator,dar vad ca tipul ma intreaba la un moment dat:
-da' mai sumare n-ai?
-adica cum..?il intreb eu? X-(
- adica sa-ti vad corpul, cica....zise el...
-aoleu!!! n-ai vrea o poza  nud?pacatele mele,la varsta ta sa gandesti asa?sa nu indraznesti sa ma mai abordezi!ti-am dat delete din acest moment!
A incercat tipul apoi sa se scuze...nici poveste! mi s-a facut o sila de nedescris si unde pui ca am zis,hai fie!sa vad cum gandeste si unul cu minte la cap,care minte frate?netul cred ca le-a luat mintile...
Nu stiu daca ne-ar costa mai multa energie sa ne definim corect pe noi insine sau sa incercam sa fim persuasivi, sa-i determinam pe ceilalti sa se evalueze si ei in acord cu unitatile noastre de masura,nu ma mai intereseaza si nici nu mai incerc asta!
Nu-i judec,dar prefer sa ma tin departe,de astfel de specimene!Si sa nu credeti ca am cazut in aceasta "suficienta" pentru ca ma autoevaluez gresit,nu! stiu care este adevarata mea valoare si nu mi-am dorit mai mult decat pot eu sa ofer din partea nimanui...n-am ales niciun palier profesional,n-am vrut ceva special,nu am aberat in pretentii,nu sunt o vanatoare de iluzii,desi blogul meu sugereaza asta...sunt un om cu picioarele pe pamant,care a refuzat sa-si puna cenusa pe cap de pe acuma...atat!n-am pus temei pe insusirile fizice,le-am apreciat cele mentale la un barbat...m-au fascinat tot timpul barbatii care au ceva de spus atunci cand isi deschid gura,nu cei care-ti fura ochii...
Am cunoscut  in realitate 4 barbati dupa moartea sotului meu...doar la unul singur s-a pliat profilul virtual cu cel real,era asa cum spunea ,dar n-a fost sa fie...si nu regret!am vrut sa ne cunoastem si in realitate pentru ca asa cum scriam in blogurile mele de pana in toamna  a prezentat si cred ca pot spune AM prezentat  un mare interes unul fata de altul...dar a fost o relatie imposibila si n-am sa dezvolt ideea....A fost si nu regret!dimpotriva!
Dar,uite ca m-am pierdut in  prea multe randuri legate de partea placut-amagitoare a internetului,am vrut insa sa raspund si unor prietene care m-au intrebat in privat de ce sunt singura si nu caut sa gasesc pe cineva..sper ca le-am lamurit.Pe internet sunt multi cautatori de delicii erotice,daca nu gasesc se declara ghinionisti...aoleu,mai ca-ti vine a le plangi de mila!
Niciunul dintre cei pe care i-am cunoscut nu m-au intrebat ce gen de carti citesc,ce filme urmaresc ,la ce concert am fost ultima oara...care sunt preocuparile mele de zi cu zi,dar cauta o femeie normala,pai ce poate sa insemne normal in conceptia lor?asta nu inteleg eu! poate ma lamuriti voi...:)
Ma iertati daca n-am reusit sa-mi comprim ideile,dar ,asta e unul din neajunsurile mele in ale scrisului,cand ma apuc nu-mi mai vine sa ma opresc...:)
Duminica placuta in continuare!

sâmbătă, 27 februarie 2010

O dupa amiaza "senina" chiar daca afara ploua...

Pe la ora 14 m-am  urcat in masina cu fetele si am pornit-o de acasa,fetele sa faca putina curatenia la apartamentul fiicei mai mici iar pe mine sa ma lase intre timp la cumnata mea la o vorba...Fetele harnicute au terminat de aspirat,sters praf si dereticat,in doua ceasuri,astfel incat au venit dupa mine la cumnata mea...si ce ne-a trecut noua prin cap?ce-ar fi sa dam o fuga pana la tara la soacra-mea,s-o mai bucuram putin ,sa-i aducem zambetul pe fata,pentru ca nu-i prea usor ca mama sa-ti inmormantezi fii...:(
Ne-am dus la un magazin alimentar i-am cumparat niste suc,fructe si ceva dulciuri si la drum!
Cand am ajuns,va dati seama ce bucurie i-am facut...afara ploua,ea statea la caldurica langa teracota,si-si legana gandurile triste...
Dintr-o data i-am inseninat fata:
"o tzucu-va gura voastra,da' bine-ati facut ca ati venit!"
Am incercat sa-i alungam tristetea aducandu-i aminte de vremurile de odinioara...ce paine buna facea ea...cat roata carului si  cum tinea 4 vaci,bucuria mea era sa-mi tavalesc  coltul painii calde scoase din cuptor in grosciorul(smantana) din ulcelele unde punea lapte la prins...imi placea sa-l iau eu direct de acolo...ca mi se facea rau dupa aceea ,ca mancam ca sparta,nu mai conta!!!! putea sa faca toti puii de pe lume in fel si chip mie asta imi placea cel mai mult sa mananc cand ajungeam acolo...:)
Ne-am amintit si cum am dus-o odata pe birmaneza noastra cu noi...soacra facuse tot asa paine in cuptorul ei din bucataria de vara unde infoca cuptorul cu bălii,adica cu tulpinele de la porumb,dupa ce-a scos painea,a lasat neacoperit cuptorul sa se raceasca...birmaneza noastra a simtit caldura si s-a bagat in cuptor...sotul meu ,fetele mele si cu mine am plecat la Tasnad la baile termale de acolo, ca-s la 10 km. de comuna natala a sotului meu... D-zeu sa-l ierte...am lasat pisica in grija ei....bunica intre timp s-a dus in gradina,pe la animale in curte ca tinea pe atunci porci,vaci ,gaste,rate ,gaini ,pui...a uitat de pisica...;))
Cand am revenit de la strand,ia pisica de unde nu-i!soacra a vazut c-a disparut,a tot strigat-o a cautat-o pe sub pat ,peste tot...pisica nicaieri...
Nici prin gand nu i-a trecut ca a pus capacul de la cuptor si  a inchis pisica acolo...sarmana pisica,daca va spun cum a iesit,dupa ce fetele au tras un plans zdravan  si nu stiam cum sa le imbunam atat eu cat si sotul meu...la cateva ore apare neagra de funingine birmaneza noastra,s-a luptat cu hornul cuptorului si a iesit pe acolo...n-a mai contat pentru fete ca-i neagra si nu gri au luat-o au imbratisat-o si evident am incalzit apoi apa si am spalat-o...
Roxana ,si-a amintit ce gust bun avea tocana(mamaliga) porcilor unde soacra-mea mai arunca si cativa cartofi...i-a spus bunicii:
-stii,bunica, avea un gust grozav mamaliga aia care o faceau la porci si cand o lasai la racit  in tinda pe pamant eu culegeam crusta aia,avea un gust nemaipomenit!:))
Am ras,am depanat numai amintiri placute,i-am facut bunicii o bucurie,ca vorba ei...cine stie cat timp o sa-i mai facem...
Pentru la vara i-am promis ceva,ducem faina de la noi...sau cumparam de la taranii de acolo care macina la moara din Tasnad,sa fie la fel ca odinioara,facem foc in cuptor cu tuleii de porumb,framantam noi o covata de aluat si facem ca pe vremuri paine...vaci nu mai tine...da' lapte prins cu groscior cumparam din vecini,si tragem o petrecere intre noi ca odinioara...acum ne-am dus doar eu cu fetele ,cumnata si nora ei...dar la vara mai convocam si alte neamuri sa fim mai multi.
Am atasat o poza cu bunica si fratele mai mic al sotului meu,e alinarea ei,mijlociul era sotul meu,iar cel mare a murit  recent.Cand ma uit la el,imi amintesc de sotul meu semanau perfect!:)
Prima poza este cu birmaneza buclucasa...a acceptat curtea montanului din vecini si mi-a scos niste corcituri de toata frumusetea...:P

vineri, 26 februarie 2010

Lume cu necazuri...


Am ramas impresionata in mod neplacut de gestul unui tanar azi in fata la Kaufland,eram cu caruciorul cu cumparaturile langa portbagaj si cand sa ma indrept spre locul de depozitare ma abordeaza un tanar de varsta fetelor mele,un tip in jur de 30 de ani:
-imi dati mie caruciorul doamna?
Ma uit la el...parea bine imbracat,adica in sensul de curatel,nu parea un baiat al strazii,avea in spate un rucsac...
I-am zis:
-ia-l ,baiete!:(
Mi-am adus aminte ca in Viena si in Italia am intalnit multi romani care iti cereau caruciorul pentru fisa de 1 euro...hm! 1 euro insemna totusi ceva puteai sa-ti cumperi ceva pe acel euro...dar pe 0,5 Ron cat este fisa pentru caruciorul de la Kaufland,ce mama zemeului poti sa faci?si cati oare renunta la carucioare?cati bani face acel tanar intr-o zi?Din ce traieste?:(
Hai,ca acum nu mai poti spune"esti tanar ,du-te si munceste!" pentru ca efectiv se reduc drastic locurile de munca...
Doamne! nedrepte timpuri traim!Sa nu mai aiba tinerii unde lucra?se trimit in somaj evident cei mai noi angajati...si ma intreb daca n-au alte resurse cu ce traiesc?
Ba colac peste pupaza incep sa fure...
Imi povestea fiica-mea ca are un dosar cu un tanar care a furat bani de la tatal vitreg.
Mama lui cu acel tata vitreg s-au cunoscut pe net in urma cu doi ani,toate bune si frumoase,omul s-a comportat frumos cu doamna care de altfel chiar este o doamna,este profesoara de lb. germana(venita dintr-un oras din secuime),vinde acolo apartamentul ei si se muta la Satu Mare,vinde si tipul cu care s-a recasatorit apartamentul si ia unul mai mare,pe care il trece pe numele lui(ce neinspiratadoamna ca a acceptat asa ceva...!).Cand a implinit baiatul varsta de 18 ani tatal vitreg i-a spus:
-esti major,te descurci singur!
Baiatul bulversat de situatie,nu mai invata,nu mai reuseste sa-si dea nici bac-ul si se apuca de furat...
Primii bani ii fura de la tatal vitreg...acesta il da pe mana politiei...incep audierile,vine si mama baiatului,care e dezolata,de cateva nopti doarme pe scari,sotul cel bun s-a transformat intr-un monstru,o bate ,bea zilnic in jur de 1 litru de tuica incat femeia nu mai poate sa se inteleaga cu el.Ieri nu s-a dus nici la lucru,n-a gasit post de profesoara si lucreaza la o multinationala ca si consilier financiar...
Mi s-a facut parul maciuca...
Evident,va ajunge la divort,dar pentru asta ii trebuie bani,femeia n-are pe nimeni aici,baiatul e de negasit...politia l-a retinut pentru 24 ore,(ca n-au voie mai mult )si cu obligatia de a nu parasi orasul...baiatul nu s-a mai prezentat la politie zilnic,asa ca e in urmarire.
O femeie care pur si simplu e distrusa moraliceste,si-a pierdut si baiatul si relatia ei este total compromisa.
Aseara cand mi-a povestit fata cea mare cazul i-am spus:
-ce-ar fi s-o luam la noi sa doarma pana isi rezolva problemele?
S-au uitat amandoua fetele lung la mine...am inteles ca nu sunt de acord.Sincer mi se rupe inima cand aud de astfel de cazuri..fata cea mare mi-a spus:
-gata! nu-ti mai povestesc nimic,eu ma confrunt zilnic cu astfel de cazuri,nu le poti sari in ajutor la toti,poti doar sa-i sfatuiesti ce au de facut.
Anul trecut mi-a mai povestit un caz care m-a impresionat desi...poate ar fi de condamnat...dar...asta in postul urmator...
Si ca sa va inveselesc ,atasez imaginea cu florile virtuale pe care le-am primit azi de la un prieten virtual,le impart cu voi...cate un fir la fiecare...

joi, 25 februarie 2010

Zi de lauda...

UPDATE:
Un dar de la Geanina,a facut un colaj cu toate pozele fiica-mii,ii multumesc mult!
o sarut si o imbratisez! si abia astept s-o imbratisez si la vara de-adevaratelea!>:D<



















Azi am chef de lauda,ma laud azi cu fata mea cea mica,nu puteam s-o las mai prejos decat pe cea mare,le iubesc la fel pe amandoua,nu fac nicio diferenta intre ele...ba acum va trebui sa recunosc ca atunci cand erau mici pe cea mica o mai protejam,vorba fiica-mii mai mare,spuneam:
-du-te tu Roxana cu gunoiul ca Bianca e mai mica...du-te tu puiul mamii la magazin,hai tu si ajuta-ma la asta,sau la aia...
ea imi spunea :
-mai mica cu un an...si tot mica vad ca ramane ...bine,ma duc!
N-o spunea insa cu rautate,dar poate ca mamele au tendinta de a socoti pe cel mai mic mai neajutorat,il dezmiarda mai mult.Poate din aceasta cauza cea mica a fost mai sensibila,cred ca i-am creat eu terenul...nu stiu!
Cea mare si azi este mai categorica,mai ferma si ia decizii mai usor,poate seamana mai mult cu tatal ei,iar cea mica cu mine...
Dar ce spun eu mica? acum e mare deja! este consilier juridic la Consiliul Judetean SM...face al doilea masterat si eu sunt mandra de ea,ca orice mama!
Dar sa dau drumul imaginilor sa vorbeasca...am ales imagini tot de la munte...am ce am azi cu muntele...:)

Si era tot primavara...








Azi am dat o raita prin folderele mele si am incercat sa fac putina ordine ca nu prea gaseam ce cautam uneori,astfel incat am gasit imagini care m-au incantat,la acea vreme cand le-am imortalizat,dar care si acum rasfoindu-le imi aduc in fata ochilor minti amintiri placute.Eram insotita de o persoana draga mie....
Le impartasesc cu voi...

miercuri, 24 februarie 2010

Motive de fericire...


De la doctorul Vasvari am primit o leapsa,ea suna cam asa

10 motive care m-ar putea face fericit!

Hm!!!Eu gasesc usor motive sa fiu fericita,poate pentru ca o gasesc in lucruri marunte...
Spre exemplu,dimineata cand ma trezesc si vad un rasarit de soare,sunt declarata fericita,fericita ca El mi-a dat posibilitatea sa mai vad odata asta,poate n-am vazut acest lucru inainte vreme,dar cred ca nimic nu e intamplator si toate la vremea lor.... am regasit calea spre mine, spre natura si iar spre oameni...poate a fost nevoie de jertfe pentru asta,dar...mai bine mai tarziu decat niciodata!:)
Un proverb spune ca in viata, daca vrei sa fii fericit, sa privesti de sus in jos, si nu invers...poate acum am inceput sa vad si eu asa lumea...sa ma gandesc ca trebuie sa-i multumesc Lui pentru ca ma tine pe brate,acum sunt sanatoasa,am fetele sanatoase si cuminti...si nimic din ce-mi doresc nu mi se pare imposibil,evident sunt rezonabila,ca nu mi-ar folosi la nimic sa visez la cai verzi pe pereti cum mai glumesc eu...sunt totusi pamanteana,stiu cat pot sa ma intind!
Dupa moartea sotului meu am inceput sa calatoresc,mi-am rasfatat sufletul cu locuri minunate,calatoriile mi-au adus linistea sufleteasca,ochii mei au vazut adevarate colturi de rai...
Un alt motiv ar fi blogul meu...o sa radeti poate de mine...dar desi o prietena imi spunea:
-de ce iti versi toare necazurile si frustrarile pe blog?de ce esti atat de sincera?
i-am raspuns:
-aici mi-am gasit seninul zilelor,in vorbele cititorilor mei....conteaza atat de mult!
Cred ca nu m-a inteles,si nici n-o sa ma inteleaga,pentru ca la un moment dat mi-a spus ca acest blog mi-a devenit mai bun prieten decat ea...ca afla de pe blog lucruri pe care ei uit sa i le spun...mda!miraculos netul asta!miraculos acest blog care la un moment dat a fost un jurnal aproape "intim "pentru mine...in pofida faptului ca ma citeau poate uneori pina la 200 de persoane zilnic...era un motiv de fericire,nu?
Aici in blogosfera am gasit samburele bunatatii din oameni mai usor decat in realitate,desi eu sunt o fire care socializeaza usor si in realitate...
Un alt motiv este poate si faptul ca am dobandit un soi de rabdare,de daruire neconditionata fata de prietenii virtuali .
Pragul spre fericirea mea sunt cele doua fete,pe care le iubesc enorm.. mi-as dori sa le stiu maritate,sa le vad cu copii,sa ajung sa fiu bunica...dar am rabdare cum va spuneam si nu fortez lucrurile...toate la vremea lor cum spuneam mai sus!:)
Zambetele lor,micile declaratii de dragoste pe care ni le facem imi umplu inima de fericire.
La sfarsit de saptamana obisnuiesc sa ma duc la casa din Negresti,casa, curtea cu parfum de basm...flori,copaci si verdeata imi umplu sufletul de fericire,apoi animalutele care ma asteapta la poarta... ce sa mai zic? nu pot decat sa-i multumesc Domnului pentru adevarata fericire pe care o simt.
Nu stiu daca m-am incadrat doctore in termenii stabiliti de leapsa...nici nu cred ca as putea ,pentru ca pe mine cum spuneam ma bucura lucruri marunte ...lucruri pe langa care altii poate trec nepasatori...sa va spun un secret! anul trecut in luna aprilie eram in Italia ,la Imola la prietena mea Camelia,am trecut cu masina pe langa o livada de piersici sau caisi,nu stiu exact ce erau...stiu ca era o imensa pata de roz peste verdele ierbii...Camelia mi-a simtit trairea,a oprit BMW -ul ei si pentru ca la radio canta Michael Jackson - Will You Be There,ne-am uitat una la cealalta si am inceput sa plangem de fericire...
Si motive din astea gasesc la tot pasul,pentru ca vreau sa le vad!se gasesc in jurul meu in fiecare zi...:)
Leapsa daca pot s-o numesc asa...merge la toti bloggerii din lista mea...cu mentiunea ca nu e obligatorie ,doar daca vor!

Sursa imagine: de pe net

Poveste sentimentala


In primul rand trebuie sa multumesc Geaninei ca m-a ajutat sa rezolv problema cu postarile pe blog...imi aparuse de dimineata o neplacere,nu puteam scrie nimic in afara de titlul postarii,hmm!!! ce noroc cu prietenii virtuali ca mai apelezi la ei si cum Geanina este specializata in probleme de IT,uite ca n-a trebuit sa-mi arate diplomele,mi-a dovedit prin fapt priceperea ei....nu pot sa spun decat :sa fie iubita pe masura bunatatii sufletului ei mare!
Si pentru ca e miercuri am sa postez o poezie pe care o dedic cuplului Geanina- Cristian:


Nichita Stănescu

Poveste sentimentală


Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

marți, 23 februarie 2010

Cea mai frumoasa zi..

Stateam si ma gandeam adineaori care a fost cea mai frumoasa zi din viata mea,hm!!! greu de ales,pentru ca am avut foarte multe zile frumoase,as fi pus in top ziua cand m-am casatorit)(pentru ca hai,sa recunoastem toate femeile viseaza la ziua cand vor fi mirese),  dar apoi am stat si m-am gandit mai bine,cea mai frumoasa zi a fost totusi cea in care am adus pe lume rodul iubirii mele ,ziua cand am devenit pentru prima oara mamica.Desi toate mamicile stiu ca e o zi in care nu esti lipsita de durerile travaliului,care uneori poate sa se prelungeasca ore intregi...momentul nu poate fi asemuit cu nimic ,este extraordinar sa simti ca ai devenit,ca esti mama.
Sentimentul matern pe care il cultivam de mici jucandu-ne cu papusile in acel moment devine adevarat,este miraculos sa vezi cum papusa careia ii dai viata,copilul devine implicit cea mai importanta realizare, in detrimentul oricarui alt lucru definitivat anterior. Nu stiu cum sa va povestesc,dar la mine instinctul matern s-a nascut odata cu copilul,citisem pe blogul lui Mihai Bendeac ca mama lui fiind prea tanara chiar n-a realizat ce i se intampla si nu e singura,sunt multe mame care abia la cateva zile de la nastere,realizeaza cu adevarat ca mogaldeata mica de langa ele este copilul lor.Prima mea fetita venise pe lume cu o greutate mare,avea 5 kg....o recunoasteam dintre toti copii din salonul bebelusilor,nu trebuia sa ma uit la panglica de la mana,era ca una de doua luni...si era si inalta,ce mai! eu o vedeam ca pe cea mai frumoasa fetita din lume,desi,la kilogramele pe care le avea era atat de bucalata la fata ca abia i se zareau ochisorii,iar piciorusele erau plinute,ca si caltabosii bunicii,sotul meu a stat pe holul spitalului pana am nascut,imi amintesc ca a venit in salon si asistenta i-a adus fetita s-o vada,aveam emotii...dar el cand a vazut-o,mi le-a spulberat pe loc...a spus:
-ptiu,ptiu,sa n-o deochi da' frumoasa mai e!:)
El isi dorea  ca primul copil ca fie baiat,deh! orgolii barbatesti...si imi amintesc ca in drum spre spital ,dupa ce o luasem pe asistenta cu care am dorit eu sa nasc de acasa ,o tot ruga :"Viorica,te rog ,fa cumva sa fie baietel,sa aiba o putzuca cat de cat acolo..." la care Viorica i-a spus"Vasile eu iau comenzi dar din materialul clinetului,asa ca daca iese fata...nu ma condamna prea tare..."si fata a iesit!dar a doua zi la serviciu cand colegii de la politie l-au intrebat ce a nascut nevasta-sa, le-a spus foarte mandru"fetita! dar n-o dau pe 10 baieti!" :)
Fetita a crescut mare si pentru ca el si-ar fi dorit sa aiba un baiat care sa-i urmeze profesia de politist pe care el a profesat-o cu mare drag,fata tatii i-a promis ca va fi politista,a terminat facultatea,masteratul,si a ajuns intradevar politista,asa cum si-a dorit tata,dar, cum si-a dorit si ea...ii place ceea ce face,se implica si este una dintre politistele care nu-si permit sa faca rabat profesional,este ofiter la cercetari penale si la orice ora din zi sau noapte este sunata,nu i se pare greu sa mearga la munca.S-a dedicat profesiei.Sunt mandra de ea!
Am atasat si doua poze cu ea si ultima cu sora ei si bunica din partea tatalui ....erau la nunta verisorului lor.

Ei, si acum sa va provoc pe voi...care a fost pentru voi cea mai frumoasa zi din viata?

luni, 22 februarie 2010

O zi de plimbareala...

Dupa cum v-am povestit,azi a fost zi de plimbareala,pe la magazine si ca sa fie tacamul complet m-am dus si la piata si unde pui ca m-am dus pe jos,peste tot!am batut carevasazica ceva kilometri pe jos,dar mi-am propus asta sa fac zilnic,in iarna asta m-am cam lenevit,gatit,citit,televizor si net,si nu mi-a prea priit,sau mi-a priit prea bine ca am pus vreo citeva kg.in plus(de parca imi lipsea!!!!  :-& )dar las' ca le dau eu jos! nu le mai port mult! :))
Ca niciodata NU M-A TENTAT aproape nimic,am cumparat insa ceva bijuterii din argint fetelor mele gandindu-ma ca le voi oferi pe 8 martie...ca na! poate atunci nu le gasesc pe cele care-mi plac...dar,nu m-am putut abtine si le-am oferit azi!  =))
Asa,apoi ,fericita ca am facut totusi o treaba buna,mi-am adus aminte de fasolea Anei-Maria,m-am dus direct spre piata,eu obisnuiesc sa iau de la tarani,cea de la supermarket parca e modificata genetic si mi se pare ca nu are acelasi gust,chiar daca arata super bine...la fel procedez si cu zarzavaturile,asa ca desi aveam in ladita de la frigider morcovi turcesti ca fetele mele mai maninca asa cruzi (li se par mai dulci)am mai cumparat si morcovi si patrunjel... hehehe!!!!Ana- Maria maine fac si eu fasolea,ca prea mi-ai facut pofte cu postarile tale culinare...de o vreme nu mai intru nici la fetele de la bloggrol care au retete tentante ca eu sunt o mare pofticioasa si musai sa fac daca ma tenteaza ceva...ori acum e post si ar cam trebui sa ma abtin,macar asa cum mi-am propus adica:luni,miercuri si vineri...
Si ca sa fie intr-o distractie toata ziua am mai intrat pe un site http://www.picjoke.com/ unde m-am jucat de-a fotograful....=))
Stati sa vedeti ce-a iesit...Prima poza cu Tasha si catelusul care o admira in poza mi-a placut la nebunie!

Ziua de luni...


Ziua buna se cunoaste de dimineata,asa se spune...nu-i asa? ei,bine...e soare,e placut la Satu Mare...miros de primavara desi azi noapte a fost cam ger,ma gandeam la ghioceii din fata blocului cat sunt de curajosi,cum infrunta ei frigul...dimineata cand am iesit pe balcon primul gand a fost sa-i vad...dar sunt la fel de senini,cu capetele sus...:)
Azi,am chef de o plimbare pe la magazine...n-am mai dat o raita de multa vreme si cine stie poate gasesc ceva care imi trage cu ochiul si imi inoiesc garderoba...desi,la cat ies in ultima vreme,mi-ar fi chiar suficient ce mi-am cumparat in iarna din Viena.
Dar cine a mai vazut femeie care sa ramana indiferenta la nou ,la frumos?cunoasteti astfel de exemplare? eu ma indoiesc!:)
Si pentru ca e luni maxima saptamanii:
Atentie la o femeie care gandeste logic! Caci logica si femeia sunt atat de eterogene, incat este impotriva naturii cand apar impreuna. (Johannes Cotta)

Sursa prima poza:http://www.blogger.com/profile/08711603332787577121

duminică, 21 februarie 2010

O zi plina de liniste sufleteasca..

Azi noapte cand m-am culcat m-am rugat Lui sa-mi dea puterea de a intelege lucrurile pe care nu le pot pricepe...sau daca nu le pot pricepe macar sa le accept asa cum sunt...
Poate mi s-au adunat si mie multe,si una peste alta au asteptat momentul sa puna stapanire pe mine sentimente care nu m-au incercat demult,pentru ca nu le-am dat voie sa ma acapareze...
Zilele care au trecut insa au fost devastatoare...:(
Au trecut,chiar daca au lasat urme in sufletul meu...mi-am regasit linistea interioara sau poate am invatat prin toate luptele astea grele din viata sa recuceresc libertatea interioara dupa fiecare esec din viata,am infruntat necunoscutul cu tarie,mereu mi-am spus"trebuie sa treci si peste asta!" si am trecut...

Am dobandit acea stare minunata a mintii  de armonie de pace cu mine insami.
Am sa dau copy paste la o povestioara cu talc,legat de linistea sufleteasca:
"La un dineu, se gasea, printre musafiri, si un ateu - om rau, lipsit de credinta - care l-a intrebat la un moment dat pe crestinul de alaturi:

- De unde stii tu ca Dumnezeu te-a iertat pentru pacatele tale sau ca iti asculta rugaciunile, cand, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea ?
- Dar tu, il intreba la randul sau crestinul, de unde stii daca este zahar in ceaiul pe care il bei acum ?
- Cum de unde ? Simt gustul zaharului.
- Deci stii ca este zahar in ceaiul tau, chiar daca nu-l vezi. E, tot asa simt si eu dragostea lui Dumnezeu in inima mea. Sufletul meu ingreunat de pacate se simte izbavit prin puterea Sfantului Duh. Sfanta Liturghie, Sfanta Spovedanie, rugaciunile imi inalta sufletul ce nu-si gaseste linistea decat la Dumnezeu.
Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.
"Cand am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu."  "
Va doresc o zi de duminica cu multa liniste sufleteasca!:)

Sursa foto:glimbo.com

sâmbătă, 20 februarie 2010

Ganduri

"Nu credeam sa invat a muri vreodata!"asa a inceput ieri preotul  cuvantul de pe urma a mortului spre familie si intraga asistenta de la inmormantarea cumnatului meu.L-a parafrazat pe Eminescu ,stupefactia noastra a oamenilor in fata mortii ,neimpacarea noastra cu moartea,revolta noastra dar mai ales suferinta cauzata din cauza acesteia.
Alina ma intreba daca toate sunt ok...am avut doua zile grele,draga mea ,cand dupa ce a ajuns in tara sicriul cumnatului meu ,rolul meu vis-a -vis de cumnata mea sa fie cel de a o consola,asa cum am stiut eu mai bine,desi v-am povestit intr-un post mai vechi ca nimeni si nimic nu m-a putut consola nici pe mine la moartea sotului meu...ci doar in timp am acceptat"invatarea" pasiva  de a muri....m-am apropiat mai mult de D-zeu,pentru ca poate atunci mai mult ca niciodata am simtit nevoia Lui,consolarea Lui,si ea a venit,D-zeu m-a ajutat sa depasesc prin credinta mea totul.
Tot ieri vorbea preotul despre pilda celor 10 fecioare..
 Se spune ca erau odata zece fecioare: cinci harnice si cinci lenese care si-au luat candelele si au iesit sa intampine mirele.

Fecioarele harnice au cumparat si untdelemn iar celelalte nu, si pt. ca mirele nu mai sosea cele zece fecioare au adormit.
cand mirele a sosit cele cinci fecioare harnice au intrat, iar celelalte au ramas afara deoarece nu aveau untdelemn.
Degeaba s-au rugat cele lenese sa le dea si lor putin undelemn ca fetele harnice n-au acceptat,gandindu-se ca impartind nu le va ajunge nici lor nici celor lenese,astfel incat au fost nevoite sa mearga sa-si cumpere...

Mai pe urma au venit si celelalte fecioare si au zis:"Doamne,Doamne,deschide-ne!" Dar El,drept raspuns,le-a zis:"Adevarat va spun ca nu va cunosc!"


VEGHEATI DAR,CACI NU STITI ZIUA,NICI CEASUL CAND VA VENI FIUL OMULUI!!!!

M-a cutremurat acest gand,am inteles insa ca  trebuie sa asteptam cu smerenie momentul...Lumina candelei sunt faptele cele bune,pe care noi le facem in timpul vietii noastre pe pamant ,respectarea cuvantului lui D-zeu, iar nunta este imparatia lui Dumnezeu.

miercuri, 17 februarie 2010

Ploaie in luna lui Marte

Miercuri este ziua de poezie pe blogul meu,azi am ales aceasta poezie minunata pentru ca exista atata iubire in ea incat te copleseste,este insotita de videoclipul cu interpretarea minunata a Paulei Seling, dedic acest videoclip Geaninei Codita si lui Lisandru Cristian.


Ploaie în luna lui Marte
Nichita Stanescu




Ploua infernal,

şi noi ne iubeam prin mansarde.

Prin cerul ferestrei, oval,

norii curgeau în luna lui Marte.



Pereţii odaii erau

neliniştiţi, sub desene în cretă.

Sufletele noastre dansau

nevăzute-ntr-o lume concretă.



O să te plouă pe aripi, spuneai,

plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.

Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,

mie-mi plouă zborul, cu pene.



Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi

lăsasem în lume odaia.

Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,

cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...



Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,

şi noi ne iubeam prin mansarde.

N-aş mai fi vrut să se sfârşească

niciodată-acea lună-a lui Marte.




marți, 16 februarie 2010

Dor de vara...

De la Mariana am primit un cadou muzical...il ofer mai departe celor care vor sa le fie cald macar in suflet daca afara nu este inca vara...DAR VA SPUN UN SECRET!!!!sssttt!!!...sa nu auda iarna asta geroasa,au aparut ghioceii la mine in gradina....:)

Visul meu

Azi noapte am avut un vis ciudat,am visat-o pe mama ,D-zeu s-o ierte si s-o odihneasca-n pace,se facea ca era in camera de jos de la casa din Negresti,dar cineva intrase,mai precis o hoata, pe geam,era speriata  mama  si striga  cat o tinea gura"hotii!au intrat hotii in casa"...
Ufff!!!! va dati seama cum este cand vrei sa fugi in somn sau sa tipi?nu-ti iese nicicum,asa ca n-am putut nici sa fug de sus din dormitor de unde eram,nici sa strig...probabil cand ma strofocam eu sa strig...m-am trezit...si Doamne ce fericita am fost ca totul s-a intamplat in vis...
Vi s-a intamplat sa aveti astfel de vise cand nu puteti fugi,tipa sau mai stiu eu ce alte lucruri imposibile in vis...?
Va spun eu ,e ingrozitor,te trezesti mai obosita decat daca ai face cateva ture de alergat prin jurul blocului...:)

luni, 15 februarie 2010

Maxima saptamanii

Cea mai obisnuita minciuna este aceea pe care ne-o spunem noua insine.


Friedrich Nietzshe


Zilele trec extrem de repede,parca azi e luni si ma trezesc  la sfarsit de saptamana...mi se pare de-o vreme ca timpul se comprima,nu apuc uneori  sa fac ce-mi propun intr-o zi...
Nu mai zic de anotimpuri,acum e vara  si ma trezesc  iarna sa ma intreb oare cum a trecut asa repede toamna?e adevarat ca am fost plecata in strainatate si cand esti ocupata cu treburi care iti plac,timpul parca zboara....
Ma intreb,va incearca si pe voi astfel de ganduri? sau doar eu vad asa lucrurile?
Ce tare ar fi daca am putea da timpul inapoi....:)
Exact asa cum spune Margareta in cantecul ei...

Magia netului...(XV)



Voi scurta povestirea,incercand sa ajung spre sfarsit..
Era ultima saptamana,Gabriela ne anuntase in pauza de publicitate ca peste doua zile se termina show-ul,bucuria noastra era fara margini,deja nu mai aveam somn,ne gandeam numai acasa....iar unii numai la banii care urmau sa parvina cuiva.
In casa susceptibilitatea crestea,daca cineva statea de vorba cu cineva se presupunea sa se comploteaza,se fac aliante sau ceva de genu'...
Ajungem si la seara finala ne hotarisem cele trei adica Elena,Carmen si eu s-o nominalizam pe Eugenia...iar la barbati pe Cornel..eu insa  n-am respectat intelegerea si l-am nominalizat pe Alex la barbati ,pentru ca am gandit in ultimul moment ca daca s-ar intampla sa iasa Eugenia din casa si se vor imparti banii,macar sa  aiba si ei ceva bani daca tot doreau sa ramana impreuna...
Eugenia l-a nominalizat tot pe Alex  si ca atare Alex a iesit...
Hmmm!!! dar am iesit si eu in seara finala pentru ca Eugenia ma nominalizase pe mine,era firesc! ma asteptam....aici vreau sa spun ceva n-am sa cred niciodata ca publicul m-a parasit in ultima saptamana si n-a mai vrut sa ma voteze,a fost jongleria kanalistilor ca sa iasa invingatori cei care aveau perechi,deci s-a jucat murdar,pentru ca daca mie imi place un personaj din casa,apoi eu il votez pina la sfarsit,nu-l las pe ultima suta de metri...logic nu?
Si mai era ceva care mie nu mi s-a parut corect- plicurile cu votul publicului se aduceau de Gaby desfacute  abia spre final dupa ce deja se faceau nominalizarile,ori corect ar fi fost sa fie pus pe masa la inceputul serii,atunci cand se oprea votingul publicului..nu-i asa?
Era clar ca trageau sforile cum au vrut "kakanalistii" vorba celor de pe forum.
Aici am avut un gust searbad...
Invingatori i-au scos pe Elena si Petre si pentru ca Eugenia si Cornel au sustinut ca se iubesc,in seara finala a venit producatoarea si i-a intrebat dupa terminarea show-ului daca isi mentin  ideea.Ei au spus ca da...Deci,s-au facut doua nunti cum s-ar spune,desi Eugenia si Cornel nu s-a casatorit la starea civila,numai Petre si  Elena care trebuiau sa faca asta pentru a intra in posesia marelui premiu.
Nunta a fost la Casa Armatei,a fost o nunta frumoasa...aici chiar n-am nimic de obiectat,poate doar faptul ca au fost cam multi solisti manelisti...dar stiti bine ca acest Kanal D ii promoveaza la greu...asa ca nu-i nicio noutate ce va spun acum.
Meniul a fost extraordinar,s-au furat miresele...s-au negociat...s-au aruncat buchetele...jartierele mireselor...deh! toate nazdravaniile posibile.
Eu am ajuns cu intarziere,fetele mele venisera la seara finala,pentru ca asa s-a procedat cu toti finalistii,le-au invitat familiile in platou si li s-a cerut in parte parerea..ele insa nu s-au gandit ca vor trebui sa participe si la nunta,asa ca ne-am dus prin magazine sa cautam tinute de ocazii,pina am ajuns (pentru ca am stat la Flory in Buftea,care de asemenea a participat la nunta,era prietena mea si le-am spus kanalistilor ca este dorinta mea sa vina si ea...nu s-au opus,au acceptat)
La magazine pentru ca era joi si se filmasera imagini din casa cu noi  in avans,lumea era mirata ca ma vedea,toti ma intrebau:
-d-na Olga ati iesit din concurs?pai cum ?ca v-am vazut pe sticla azi...?
-da, show-ul s-a terminat...a castigat Elena si Petre...
Nunta s-a dat pe post sambata seara....
Si acum sa va raspund la intrebarile puse legate de concurentii care au ramas perechi.
Elena cu Petre au divortat la doua luni de la concurs....cred ca si-au impartit banii si  a fost asa de dragul premiului aceasta alianta...
Eugenia cu Cornel s-a despartit mult mai repede,cam la o saptamana de la concurs,pentru ca, Cornel le avea cu paharul  si  Eugenia n-a suportat asta,mi se pare corecta decizia ei..Eu am spus si in casa ca ceva nu-i in regula cu el...care femeie isi lasa barbatul  cu care are 4 copii daca este om de treaba?deci banuisem ca ceva nu e a buna cu el...dar dragostea e oarba uneori,nu tine cont de asa ceva...iar in casa nu aveai cum sa vezi asta,bautura era cam rationalizata,barbatii n-aveau cum sa se dea in petic.
N-a fost ce imi inchipuiam eu acest show,dar odata intrata in casa,am jucat cum mi s-a cerut...n-am incalcat regulile,am gresit un lucru...n-am realizat ca e un concurs; am legat prietenii si am fost sensibila la sentimentele  care lasau cei doi care au ajuns in finala sa se inteleaga,am crezut ca sunt adevarate...:(
dar,am realizat ca zicala"pentru bani si ursu' joaca" se potriveste si oamenilor....
Una peste alta mi-am recastigat increderea in mine,mai ales vazand ca sunt iubita de atata lume care m-a votat.Avem la acel moment nevoie de asta,prea ma inchisesem in mine...
A fost si o lectie adaugata la scoala vietii,am vazut de ce sunt in stare unii oameni ca sa - si atinga scopul.
Nu as mai participa niciodata la un astfel de show....desi dupa cum am relatat nu l-am regretat,m-a facut mai puternica...m-a calit!