Blog premiat

RadioTasha

miercuri, 26 august 2009

Cine stie de unde sare iepurele?




M-am trezit in dimineata asta cu o nevoie disperata de evadare,cred ca parfumul verii m-a impins spre speranta unei noi iubiri...si vreau sa-mi scot visele la soare..sa le primenesc...sa le umplu de lumina,sa le mangaie razele de soare ale diminetii...
As vrea ca vara asta sa apuc sa ma refugiez o saptamana la munte,o sa umblu in blugi (in primavara mi-am cumparat trei perechi din Italia si n-am apucat sa-i port...)si tricou,nemachiata, si o sa citesc Parfumul(Suskind),trebuie sa marturisesc ca sunt foarte versatila,in functie de carti..o sa ma plimb pe poteci de munte,dar...nu vreau sa fiu singura...asta e problema!pfai!!!...dar vad eu cum fac!....
Imi plac noptile de vara,intunericul albicios care imi patrunde prin jaluzele,uneori le ridic ,ma uit la stele si parca de acolo de sus simt ca una arde mai puternic pentru mine...si ma simt rasfatata ca o felina,inchid ochii si realitatea dispare din mintea mea...si este momentul cand gandurile imi zboara la el,devin captiva,ma impresoara gandurile spre el si ma las prada lor...Este o voluptate dulce,pe care o savurez cu trupul,mintea si sufletul.Nu imi mai e frica de nimeni si de nimic,cu atat mai putin de mine insami, de gandurile mele...
Citeam undeva ca noaptea este momentul cand nu ascunzi nimic...lasi totul la iveala si asta simt si eu...noaptea trag linie si fac bilantul zilei,sunt sincera cu mine imi inchid conturile cu ziua care tocmai a trecut,uneori multumita,alteori dezamagita..imi trec prin minte cuvinte,decizii,amintiri,zambete pe care le-am oferit sau care mi-au fost oferite in timpul zilei...si adorm incet imbatata de parfumul resemnarii si-mi zic ca si Scarlet O'Hara"si maine e o zi..."va fi bine...
So,iubesc noptile de vara...ele imi purifica sufletul si mintea,si reusesc sa fac ordine si liniste in sufletul meu...pentru ca sunt singurele momente cand imi permit luxul de-a visa cu ochii deschisi,ziua nu-mi permit astfel de slabiciuni...sunt activa,caut mereu sa fac ceva...sa-mi umplu timpul,citesc,scriu,gatesc,cumparaturi,plimbari aiurea uneori,dar sa fiu in actiune...
E greu cu conditia,cu statutul de single...esti intrebata de toata lumea"cum n-ai pe cineva?...nu pot sa cred?!"..n-am din pacate,e o situatie fireasca,ma simt multumita cu fetele mele,dar ,recunosc ca am si momente cand simt nevoia sa impartasesc ceva cuiva mai special...atunci ma intristez,dar nu cad in depresie,imi spun ca poate acele vremurile au trecut...si ma resemnez!
Important e sa stii cand se incheie o etapa din viata ta si sa nu mai insisti asupra ei, pentru ca iti faci singur rau. A trecut ceva timp, si pe masura ce durerea s-a atenuat, am ramas cu lectiile pe care le-am invatat treptat.Am ramas o persoana mai puternica, mai echilibrata. O persoana mai sigura pe ea, care se iubeste in primul rand pe ea insasi, care isi iubeste viata asa cum este.... Continui sa cred in iubirea pe care o intalnesti o data in viata, dar si in iubirile marunte si frumoase...in momentele perfecte pe care viata ti le ofera!
Si voi mai adauga acum celebra replica a lui William Parish: "Cine stie de unde sare iepurele?"

luni, 24 august 2009

Vreau sa traiesc asa cum vreau!





Ieri stateam pe messenger cu o prietena virtuala si ii povesteam ca am renuntat la unele principii dupa care m-am ghidat pina acum...tocmai pentru ca traim in niste vremuri atat de fugitive incat nimeni nu mai are timp sa faca nimic, sa se intalneasca, sa comunice.....a devenit un laitmotiv sintagma "nu am timp" si uite asa trec anii si te uiti in urma si regreti atat de multe trenuri ratate si vei vedea ca ai fost un alt "calator" necunoscut pe care toti il vor uita si .....se vor duce pe apa sambetei toate "bogatiile" agonisite sau nu, si atunci pentru ce atata graba,de ce te zbati?de ce cu cat ai mai mult cu atat vrei mai mult ?....de ce?..ca sa pierzi atatea momente frumoase din viata unui om...sa uiti cum e sa te plimbi prin parc fara sa te gandesti la nimic ...sa uiti cum e sa te distrezi pana dimineata...sa uiti cum e sa citesti linistit o carte sau sa vezi un film bun la cinema........well!!!!??? vreau sa traiesc asa cum vreau dupa propriile mele reguli,si lucrurilor nesemnificative sa nu le mai acord prea multa importanta.
Toti avem probleme,mai mari...mai mici ,probleme de sanatate,financiare ,personale,ma rog o gramada de alte tipuri... important este sa nu deznadajduim pentru ca toate au o rezolvare chiar si atunci cand consideram ca totul este pierdut,cand nimeni si nimic nu poate face ceva pentru noi,apare o sansa,trebuie doar s-o fructificam!...sa nu ne pierdem niciodata credinta si speranta!
Am sa-mi ghidez poate viata de acum incolo dupa motto-ul"carpe diem"si voi profita de orice oportunitate care se va ivi...pentru ca sunt convinsa ca ele la un moment dat vor inceta sa mai apara...so!..incerc sa ramin cu zambetul pe buze,multumesc lui D-zeu pentru ca ma are in grija Lui si incerc sa-mi duc la capat toate incercarile vietii...
O saptamina fara griji va doresc!

sâmbătă, 22 august 2009

Despre regrete...




Un blog mi-a atras atentia zilele trecute,fata respectiva se intreba in blogul ei daca existe persoane care sa nu aiba regrete...
Hmmm!!!am stat si m-am gandit...si eu am facut multe greseli in viata mea,poate multe nu le-as mai face,dar trebuie sa recunosc ca am recidivat,cu buna stiinta...pentru ca asa a fost sa fie!si nu-mi pare rau...oricum nu pot intoarce timpul inapoi si apoi de ce as mai regreta?...eventual sa fiu mai prudenta in viitor sa nu recidivez,asta da...parca m-as prinde !
Toti gresim la o adica...nu cred ca exista persoana care sa ma contrazica...dar e bine sa invatam din greseli...cineva spunea ca oamenii normali invata din greselile lor cei destepti din greselile altora...ma consider o persoana absolut normala,nu toate lucrurile mi-au placut in viata,nu mi-am dat insa pumni in cap...mi-am iertat greselile,daca ceilalti nu m-au iertat e problema lor....pentru ca poate am dezamagit si eu pe multa lume...dar,ma intreb,ce-ar trebui sa fac?
Ma comport in asa fel incat sa nu creez disconfort nimanui,uite chiar imi cer scuze cu aceasta ocazia de la unele persoane pe care le-am sters de pe lista mea...pentru ca am considerat ca nu mai prezint interes pentru ele,vazand insa ca primesc mai multe mesaje private in care isi exprima regretul ca am proceadat asa,m-a incercat un fel de vina empatica,daca pot s-o numesc asa,si am restaurat prietenia,deci,in tot raul este si un bine...cu sau fara voia mea am verificat prietenia altora....vedeti nu-mi iese perfect nici mie tot timpul...criticati-ma!imi asum risculsi poate reusesc ma schimb,sper sa pot,sa am timp si sa vreau!
De ce spun asta?pentru ca la o adica viata fara greseli,fara obstacole ar fi prea fada..plictisitoare si monotona ca atare, hai, s-o acceptam asa cum e, cu bune si cu rele si poate ca important este sa raminem asa cum credem noi ca e bine pentru noi nu sa ne modelam cum cred altii de cuviinta.
Azi nu va mai "blestem"...va las sa va scaldati in apele voastre,asa cum va place,ca degeaba va spun eu sa fiti fericiti daca starea voastra e diferita...deci fiti asa cum va place!...pot insa sa va urez un weekend fara griji!

vineri, 21 august 2009

O idee,un gand...




Zilele trecute m-a intrebat fiica-mea cea mica cum stii cand esti indragostita cu adevarat si cum realizezi daca el este alesul...poate n-o fi ea prima care isi pune intrebarea asta si ma gandeam acum ca ar fi bine sa dezvolt putin ideea,raspunsuri ar fi cu gramada ,pentru ca fiecare simte in felul sau acest lucru,e destul de greu totusi de explicat,tocmai pentru ca e atat de simplu...stii pur si simplu incepind de la acei fluturasi in stomac si pina la nopti nedormite cu gandul la el sau ea...
Eu spre exemplu am avut si fluturasi in stomac si starea aceea de zambet continuu atunci cand intalneam persoana iubita,chiar daca tocmai am trecut printr-o cearta cu un coleg sau ma rog cu o vanzatoare nazuroasa care numai chef de mine n-avea...ii zambeam instantaneu...si ma bucuram s-o revad!
Daca se intampla ca in exemplul de mai sus, sa fiu suparata, ii spun despre ce e vorba. Inca un semn de "am incredere sa iti spun ce mi se intampla". Nu sunt multe persoane la care povestesc prea multe lucruri personale, dar persoana iubita este clar una dintre ele, daca nu cea mai "privilegiata", ca sa spun asa, sa stie tot ce mi se intampla, pentru ca am incredere ca nu spune mai departe la oricine si poate sa ma ajute.
Asa,si acum sa vedem ce apelative folosim,pentru ca se intampla intr-o relatie sa ai si discutii contradictorii,n-am facut in viata mea pe nimeni prost,magar,idiot sau bou...consider ca mai degraba cu duhul blandetii se pot rezolva lucrurile,deci fara aceste "minunate" apelative,pentru ca daca iubesti, iubesti si defectele persoanei respective...nu numai calitatile!
Nu folosesc insa nici apelative de genu':puisor,iubi,bombonel sau mai stiu ce...mi se pare aiurea...zau asa!
Dar, stati asa!....odata tot mi s-a intamplat...cand m-am casatorit am fost in voiaj de nunta prin tara si am ajuns la niste rude de-ale mele..erau proaspat casatoriti iesiti de pe bancile facultatii,o familie de ingineri care trebuie sa recunosc se iubeau extrem de mult,foloseau ca apelativ"tzuky",ei!!...si tzuky in jos, tzuky in sus ca m-am trezit la un moment dat ca-i zic si eu sotului meu asa...si asta n-ar fi fost nimic...dar ajung la socrii mei,si intrandu-mi in reflex apelativul ma apuc sa-l strig asa...se uita amindoi la mine cam mirati ...iar pe socru' il maninca limba si ma intreaba:"dar de ce ma rog ii spui tu asa?(trebuie sa spun ca socrii mei locuiau intr-o comuna unde majoritatea erau unguri si in ungureste "tzoky"inseamna- gura!!!in sensul de taci odata!)ups!!!si da-i si explica-i ca tzuky inseamna ceva dulce(explicatie pe care am primit-o si eu de la ruda mea...)...in fine,am renuntat la acel apelativ...ii spuneam doar asa ca aducere aminte...cand vorbeam de socrul meu...D-zeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace!
Ar mai fi exemple dar fiecare poate simti altfel. In mare ideea e ca atunci cand iubesti simti ca persoana de langa tine e cea mai speciala ...si asta e cel mai important lucru!

Leapsa




Aseara am primit o leapsa de la un amic virtual,poate ca ea a venit ca raspuns la blogul meu cu leapsa de saptamina trecuta...ea suna cam asa:


1. De cate ori te-ai ars in relatii sentimentale?

Pfai!!!...cam am avut parte de dezamagiri,dar important este ca le-am depasit...deci nu conteaza numarul...dar daca insisti, uite ,ma gandesc ca doua,doua m-au marcat putin!
2. Crezi ca poti sa reusesti in viata de unul singur?

Nu-mi place singuratatea,incerc cat pot sa scap de ea si pot sa spun ca am reusit si sunt mandra de ceea ce am facut alaturi de sotul meu,in doi supararea de injumatatita iar bucuria dublata cam asta e convigerea mea...

3. Ai sedus vreodata?

N-as zice asta..in pofida faptului ca par o fata curajoasa,nu sunt eu cea care face primul pas...in general imi place sa fiu abordata...dar recunosc,regulile sunt facute ca sa fie incalcate...ca atare le-am mai incalcat si eu...

4. Ai fost indragostit de ideea de dragoste?

Sunt si in momentul de fata indragostita de ideea de dragoste. Pentru ca exista si o simt in fiecare zi...Dragostea fata de fetele mele,dragostea fata de semeni,fata de prieteni,fata de natura...

5. Ai gasit reteta pentru o relatie stabila?
Hmmm!!reteta?suntem atat de personali incat nu cred ca exista asa ceva...iubim in felul nostru ,important este sa gasim pe cineva compatibil...

Ei,si acum la treaba !leapsa o dau mai departe...curaj si vreau sa aflu parerea voastra!Ce, credeati ca scapati asa usor?
Enjoy!!!!

joi, 20 august 2009

Despre prietenie...




De cand ma stiu am fost o persoana deschisa si dornica de socializare,dornica de a cunoste oameni noi,de-a lega noi prietenii,pe care le-am intretinut mai mult sau mai putin,uneori poate a fost vina mea ca au ramas nealimentate in timp ,alteori poate vina celorlati..pentru ca exista si aceasta notiune de timp care pur si simplu nu ne permite sa facem ce vrem!
Cum vad eu prietenia?sau ce inseamna ea pentru mine?...inseamna iubire(sa-i fii alaturi si la bine si la rau,sincer si deschis...).Nu fac scenarii de intretinere a prieteniei,pentru ca viata iti ofera atatea posibilitati,dar vreau sa spun ca in realitate mi-am intretinut prieteniile prin vizite reciproce,care pot constitui adevarate momente de cunoastere,de invatare si de schimb de cunostinte din care castigam atat eu cat si prietenii mei...
Vorbeam zilele treceute cu o prietena virtuala care imi povestea ca a dat cu mopul in lista ei...a considerat ca mai bine prieteni putini dar de calitate,sincer eu n-am puterea sa-i sterg pe cei adaugati listei mele...desi trebuie sa recunosc, sunt unii cu care n-am reusit sa schimb o vorba...sau carora nu le-am lasat un comentariu pe pagina la un blog...pentru ca deh!n-am avut timp sa le cuprind pe toate,dar poate nici ei nu s-au invrednicit cu acest lucru...si atunci ajung la concluzia ca poate ar fi cazul sa-mi selectez si eu prietenii,pentru ca intretinerea prieteniei se face prin lumina,prin descoperire si nu prin izolare...un simplu "ce mai faci?!" valoreaza uneori mai mult decat o sumedenie de cadouri....Consider ca nevoia de prietenie se naste din dorinta de automultumire...sincer sunt extrem de bucuroasa cand pot sa-l fac multumit bucuros,pe cel de linga mine...mai mult decat atat bucuria lor ma ajuta mai mult pe mine decat pe ei..pentru ca toti dorim sa fim apreciati...cand cei din jur apreciaza munca ta,stradania ta...iti confera o mare placere...
Si mai e ceva,prietenia devine mai frumoasa atunci cand te lasi ajutat(desi cu greu am realizat si eu acest lucru)...ca tot vorbeam de ajutor...m-am simtit extrem de utila cand la sugestia unei prietene virtuale am reusit sa dau un pret unei lucrari (ea fiind o pictorita amatoare)eu avind ceva vechime ca muzeograf si trecandu-mi prin mana lucrari de valoare...i-am sugerat" sa nu se vanda"cu bani putini pentru ca astfel implicit isi scade valoare...mai cu seama ca lucrarile ei sunt apreciate.
Aaaa...mai vreau sa spun ca-mi place sa mi se spuna sincer parerea,sa nu fiu "protejata" sa zic asa...pentru ca la randul meu incerc sa fiu la fel sincera,cu toate ca am observat ca sinceritatea mea a atras uneori antipatia,si poate nu intamplatoare maxima lui N. Iorga:"Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului."
Va blestem sa fiti iubiti si sa aveti parte de cat mai multe prietenii adevarate!

miercuri, 19 august 2009

Azi nu vreau nici alb nici negru...


Am momente cand pur si simplu nu vreau sa fac nimic,ha!...zic momente?!... gresit! ore intregi refuz sa fac mare lucru...n-am chef sa citesc,n-am chef sa scriu pe blog,n-am chef sa maninc(desi trebuie sa recunosc asta este una din placerile mele...imi place sa gatesc si ma mananc bine...)nu mi-am udat nici florile azi,desi le iubesc ,le-am lasat insetate...pfai !!ce rea pot sa fiu! singurul lucru pe care l-am facut am iesit dimineata cu Tasha jos,in curtea blocului...pe ea nu merita s-o pedepsesc,e singura care ma iubeste neconditionat! De ce fac asta?poate pentru ca vreau sa-mi odihnesc mintea...nu vreau nici alb nici negru,nici gri...nici ploaie,nici soare...pentru ca orice" constructie "as incerca simt ca nu mi-ar iesi...si atunci decat sa-mi chinui neuronul...mai bine il las sa zburde! Da...constat ca sunt multe lucruri pe care le fac fara sa gandesc..chiar si acum gand scriu...nu gandesc!scriu pur si simplu ce-mi trece prin cap...aberez amaslinit! Pentru fiecare moment pe care-l memorez astazi, pierd un altul memorat in trecut...o fi o lege a memoriei? Pierd astfel ziua de ieri, pentru cea de azi.... Simt ca am pierdut culoarea si visele, drumul, scopul, forta si ceva din speranta.... Nu stiu insa pe ce le-am schimbat si chiar dac-as sti oricum as uita iar... Maine o sa ma duc la vanzatorul de obiceiuri si o sa-mi cumpar altele noi...cred ca sunt depasita...sper insa sa fiu inspirata,sa nu-mi dau banii aiurea!ha!!!de parca ar fi prima data cand imi irosesc banii...dar,poate o sa ma gandesc sa-mi cumpar si un scop in viata care mi-a mai ramas,lunga scurta,cum o fi!?va trebui sa probez unul sa nu cumva sa fiu din nou "expirata",macar aici sa fiu in trend... Apropos de asta cineva ieri imi sugera sa ma marit cu el...mi-a facut si un filmulet pe you tube...pe care am sa-l atasez...mesajul fondului muzical mi-a dat de gandit... Dar nu vreau sa mai gandesc!in acest moment mai sunt inca citeva mii de persoane care fac acelasi lucru ca mine...isi scriu gandurile,si iar n-am reusit sa fac nimic personal..deci gata!! vreau sa fiu singura!
video

marți, 18 august 2009

Din nou despre fericire...




Fericirea invocata de toate lumea,sta uneori atat de la indemana noastra incat aproape n-o vedem,nu ne sare in ochi,pentru ca o gasim pe toate drumurile,poate fi si ieftina si scumpa...la alegerea noastra,doar ca putini dintre noi o luam acasa si asta pentru ca nu vrem sa renuntam la rautatea din noi,la zgarcenie,autocompatimire ,neiertare si lista poate continua...
Eu una am observat ca oamenii generosi au o stare de spirit mult mai buna decat cea a avarilor si sunt mult mai fericiti....azi am primit vizita unei vecine din Negresti,a venit incarcata cu de toate(eu acum locuind la Satu Mare cu fetele mele,la casa din Negresti ma duc doar asa de dor...si cand merg la cimitir)si asa o stiu de cand m-am mutat acolo,vesnic cu zambetul pe buze,chiar daca are suficiente motive sa fie trista uneori,sotul ei este destul de grav bolnav,inima lui este ajutata de un "motoras" sa bata,insa ii induce si lui prin atitudinea ei o stare de bine...)e adevarat ca i-am intins si eu mana atunci cand i-a fost greu...insa azi m-a coplesit cu gestul ei....mai ales ca am vazut ca iradia de bucuria revederii.
Si vad zilnic oameni sanatosi tun (fizic) care se vaita tot timpul din te miri ce, purtand in suflet ura, invidie si tot felul de greutati care si le pun singuri pe umeri....se declara nemultumiti de viata.."Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta" spunea Albert Schweitzer...dati ignor la ce nu va place,pastrati in minte lucrurile frumoase si viata voastra va deveni mai frumoasa...
Alegerile noastre zilnice ne pot determina fericirea,incercati macar intr-o singura zi sa vedeti doar ceea ce-i frumos(orice s-ar intampla),avantajele chiar si a celor mai nefaste intamplari,pentru ca nu intamplator se spune"in tot raul exista si un bine",nu va enervati si incercati sa depasiti cu calm totul,veti vedea ca veti reusi sa fiti fericiti....eu va doresc din plin sa va reuseasca acest lucru...mie mi-a reusit!...pentru ca am ales sa fiu fericita!

duminică, 16 august 2009

Leapsa




Mi-au plecat fetele azi la mare...si la drept vorbind chiar nu-mi vine sa fac mare lucru...am o stare de plictiseala,...ascult muzica din repertoriul Ilenei Sipoteanu...o melodie mai trista:"Te iubesc,dar nu ma meriti"...ca sa alung starea m-am gandit sa fac o leapsa...si ea suna cam asa:
Trebuie sa scrii 5 lucruri care iti plac si 5 lucruri pe care le detesti:

Lucruri care imi plac:

• Cafeaua de dimineata fara de care nu pot sa-mi incep ziua!
• Banii(sunt taur..si asta spune multe!)
• Blogul meu (deh!!! altfel nu-l faceam...)
• Telefoanele(dar nu suna cine as vrea eu...pfai!!!)
• Muzica...nu este o zi fara muzica!

Lucruri care nu imi plac:

• Femeile invidioase
• Barbatii care inseala
• Oameni care sufera de grandomanie,megalomanie
• Prostia
• Bautura

Astept si leapsa voastra!

vineri, 14 august 2009

Zambete si bucurii!

Ma gandeam azi dimineata ca nimic nu e intamplator in viata,exista lucruri care se intampla la momentul cand te astepti cel mai putin,pentru ca ele isi au rostul lor...si cred ca exista un scenariu scris pentru fiecare,regizorul,doar il urmareste din cand in cand,asa sa nu ne abatem prea mult...nu poti lupta impotriva lucrurilor firesti,nu poti fenta destinul,oricat ai vrea!cand e sa se intample se intampla! Nu am nicio indoiala. nu poti lupta impotriva naturii firesti a lucrurilor. Nu te poti ascunde din fata destinului, nu il poti fenta, nu poti trisa. Viata iti da niste lectii din care daca inveti ceva nu ai decat de castigat! Cred in semne, in feelinguri, dar imi e frica sa nu le interpretez gresit.... Uneori desi simt ca nu merg pe calea buna,parca ceva ma impinge intracolo...si uite asa,ajung la o insiruire de evenimente...dar am spus ca imi plac provocarile...si le accept,le iau ca pe niste lectii de viata,si nu ma declar niciodata destul de "scolita"...ci imi spun "more and more" vorba cantecului lui Joe Dolan... http://www.youtube.com/watch?v=jkLC2mj5wvE pe care chiar il ascult acum...si ma simt excelent...mai ales ca am si o cafea strong alaturi... In tot ce intreprindem ,e nevoie si de putin noroc...altfel nu ne ies pasentele... avem nevoie de El,si El,cred ca ne da pe masura meritelor noastre,zic eu...desi uneori ne lasa sa asteptam cam mult...si atunci incercam sa ne fortam norocul cu alte cuvinte...si uitam ca de fapt putem gasi fericirea in lucrurile simple,care le gasim in jurul nostru...trebuie doar sa vrem acest lucru! Viata e asa de simpla, de ce sa o complicam? Cineva spunea ca e bine sa facem tot ceea ce ne poate bucura in viata,sa nu ne cenzuram...deci,zambete si bucurii din plin !...si un weekend asa cum il doriti...
Urmati-va dorintele,luptati cu voi,pentru voi!
Si ca sa va conving ca niciodata nu e prea tarziu,uite un filmulet mic in care eu dovedesc din plin acest lucru,adica cum ca orice clipa poate fi un nou inceput ...atunci cand dorim asta cu adevarat!...un mic pasaj de la un reality show la care am participat cu doi ani in urma...
video

joi, 13 august 2009

Rabdare,lucrurile se rezolva cu optimism!





Cautand azi ceva pe internet am dat peste blogul unei fete si m-am amuzat ,era chiar ceea ce scriam eu in deschiderea blogului meu, ideea de blogger,comunitatea bloggerilor...ha!!!si m-am amuzat la gandul ca uite,fac si eu parte dintr-o comunitate virtuala,cu sau fara voia mea! Citiva mii de oameni care simt nevoia sa-si deshida sufletele intr-un coltisor pe care si-l revendica...dar pe care il las deschis oricui doreste sa zaboveasca putin citindu-l..chiar daca uneori aberezi,nu esti in stare sa scrii lucruri interesante....Iaca,sunt si una dintre ei,una care nu sunt egoista,nu-mi tin parererile numai pentru mine si-mi deschid sufletul unor necunoscuti cum bine imi spuneau fetele mele mai zilele trecute..."de ce iti deschizi,mama, sufletul tuturor?"de ce? pentru ca eu sunt ca o carte deschisa...pe mine se vede usor si cand sunt vesela si cand sunt trista,nu-mi pot camufla trairile nici in viata reala...
Ieri spre exemplu,mi-am pus cenusa in cap...vorba bine..pentru ca m-am dezlantuit pe un forum drag mie,si am uitat sa-mi iau pastilele de ambilitate,mi-am spus franc parerea despre un anumit personaj...iar rectiile lui n-au intarziat sa apara...pentru ca era un site unde se pot nota userii,m-am ales cu note de 1 din ora in ora...si cu amenintarea ca in momentul in care i se va ridica banul va face pe multi sa plinga...ce om frustrat!pfaiiii!!!sa ajungi la 40 de ani sa ameninti oamenii intr-o lume virtuala?Ce nu stie acest personaj este ca eu sunt intoxicata de optimism si nu ma sperie nicio amenintare...
As vrea sa pot sa fac o transfuzie de optimism unei prietene dragi mie sa-i pot sugera mai convingator ca atunci cand gandeste pozitiv tot universul conlucreaza pentru problemele noastre,si ca prin minune toate problemele se rezolva mai usor...
Gandurile pesimiste ne intuneca ratiunea,putina rabdare!(hmmm!!eu vorbesc de rabdare care chiar ca nu prea sunt prietena cu ea...)...stiu insa ca mi se intampla lucrurile bune la care ma gandesc...si asta ma face sa gandesc in continuare pozitiv...
Limitele noastre sunt, de multe ori, atat de departe incat nu ajungem niciodata sa le cunoastem. De cate ori spunem ca nu mai putem... ca am ajuns la capat, dar cu putina vointa ne ridicam si mai mergem inca pe atat! Corpul uman stie sa isi face rezerve de energie, la care apeleaza doar in situatii extreme.... Asa reusim noi sa ne uimim... sa sfidam regulile si sa ne dapasim propriile limite. Decat sa facem asta... preferam sa ne plafonam! De aici apar esecurile, ratarile, frustrarile....

Ce nu stii, nu te poate rani...




Voi vorbi azi despre apetitul unor de-a despica firu-n patru...de-a cere explicatii,ei,sa nu credeti ca eu nu accept explicatiile ,justificarile...dar pina la un moment dat...ma ucide insa ideea unora de-a cere la nesfarsit explicatii,multe fiind chiar pentru actiuni din trecut care sincer nu mai au nicio relevanta,de ce sa dezgropam mortii,sa suferim sa plingem cand totul e atat de simplu in viata!
Fac unii o adevarata arta din asta reprosuri si o mie de intrebari unor oameni care de fapt nu le sunt datori cu nimic...
De ce sa ma justific eu frate cuiva caruia nu-i datorez absolut nimic?...am facut ce-am facut pentru ca asa am simtit in acel moment si punct!
Intr-o tare libera ma comport exact asa cum imi place mie...si urasc sa fiu pusa la zid si condamnata ca m-am gandit prima data la mine...e firesc la o adica...pentru ca hai s-o spunem pe cea buna si dreapta cui ii pasa de mine mai mult si mai mult decat mie?Stiu ca nu este tocmai frumos sa o spun asa dar cred ca instincul asta de a cauta vinovati si explicatii pentru orice este o dovada de frustrare sau ascunde, de fapt, sentimente pe care cel care recurge la astfel de tertipuri vrea sa le renege. Eu am renuntat de mult sa incerc sa inteleg pe toata lumea si am descoperit ca e mult mai simplu sa spun "nu imi pasa" si sa plec mai departe! In fond ce nu stii nu te poate rani!

miercuri, 12 august 2009

Viata trebuie traita la maxim




Va place sa fiti surprinsi de viata?
Va place sa traiti momente speciale care sa va dea trairi maxime?...va cred ca da...cui nu-i place asta?
Ma gandeam ieri ca unele lucruri se intampla spontan ,extrem de repede iti pot schimba o stare de rau in una de bine...si viceversa,evident,dar parca azi as vrea sa vorbesc de prima varianta...
Am fost surprinsa de un telefon care a venit de departe,nu ma asteptam sa vina si sincer el mi-a produs o bucurie,si cum sa nu te bucuri cand vezi ca persoane pe care le-ai intalnit cu ani in urma,vor din nou sa fie in preajma ta?...vreau sa fiu suprinsa mereu...pentru ca ma simt extrem de fericita asa!nu astept nimic si totusi apar in viata mea lucuri care au darul de-a imi aduce fericire.
Stau si ma gandesc ca prin viata mea au trecut multi oameni,unii au poposit doar,altii au zabovit o zi...o saptamina,o luna...sau poate un an...pe unii ii stiu de cand ma stiu ei pe mine,iar pe altii poate ii astept de o viata.Pe unii i-am uitat,pe altii i-am pastrat in suflet...pentru ca poate au insemnat ceva pentru mine..si poate nu-i voi uita niciodata.Sa fie oare asa si cu altii?
Asta sa fie explicatia telefonului de ieri?
Nu stiu,cert este un lucru,ca sunt oameni care desi mi-au facut rau nu am putut niciodaa sa ii urasc,dar am avut si parte de oameni care nu mi-au facut niciun rau dar n-am reusit sa-i indragesc...Sunt oameni care au plecat fulgerator din viata mea si care au revenit la fel. Sunt prieteni carora le pot ierta orice... sunt altii a caror fapte nu ma ating. Sunt oameni si oameni, sunt, au fost sau vor fi ai mei...
Stiu acum un lucru...ca viata merita traita la intensitate maxima. Nici o clipa pierduta nu se mai intoarce!

Nu poti fi iubit de toata lumea




Va spuneam intr-un blog anterior ca las impresia unei femei curajoase,dar sunt mai degraba timida,retinuta chiar in prima faza,ajungand chiar sa bravez...dar,mai nou inceput sa iau decizii dupa mai lungi tatonari...uneori am senzatia ca vreau sa ma joc cu ceilalti si da!chiar si cu propria mea viata...cu toate ca pasesc pe terenuri minate,senzatia de joc periculos imi incita simturile...
Am preferat inainte vreme sa iau decizii spontane pentru ca daca stateam prea mult sa ma gandesc,ma razgandeam,am jucat uneori pe o carte,am facut cacealma,asta ce-i drept mi-a dat si palpitatii ca n-ai de unde sa stii cum se termina jocul...dar mi s-a parut o solutie buna de moment...
Toata viata cautam,ne cautam propria noastra identitate,ne perfectionam apoi,ne cautam modele de viata,retete de succes,parteneri de viata...pare relativ simplu dar in realitate e mai greu sa gasesti sufletul pereche,devine chiar complicat la un moment dat,pentru ca uneori este greu sa accepti oportunitati de moment,gandindu-te ca cine stie,poate vor veni altele mai bune...
Da, vedeti asta e problema ca nu stii cand sa te opresti din cautare,te gandesti ca daca spui "da"acum poti inchide usa unui viitor mai bun,unui drum mai generos in viata,pe de alta parte nu vrei nici sa dai cu piciorul oportunitatii de moment,pentru ca te gandesti ca s-ar putea sa regreti mai apoi...ce bine ar fi daca cineva ne-ar putea opri atunci cand inca nu e prea tarziu...
Nu sunt perfecta si nici nu as avea cum sa fiu! Pentru unii sunt un prieten devotat, pentru altii un om care i-a ajutat la un moment dat, pentru cei mai multi sunt o necunoscuta, o persoana pe care o vad intamplator...poate e mai bine asa!
Pentru unii nu sunt nimeni, pentru altii totul... Pentru cei care vor veni in viata mea, am sansa sa devin o persoana speciala, sau cine stie. Viata e imprevizibila iar oamenii sunt diferiti! Tot ce am scris aici este o lectie prin care incerc sa conving ca lumea nu se opreste pentru nimeni si ca nimeni nu este de neinlocuit. Suntem oameni intr-o lume in care avem toti loc, cu calitatile si defectele noastre. E clar ca nu ai cum sa fii iubit de toata lumea dar sincer nici nu imi doresc asta.

luni, 10 august 2009

Azi e veselie in sufletul meu...





Am ajuns la concluzia ca uneori ceilalti stiu mai multe despre tine decat stii tu insati...sau stiu si eu?fiecare dintre noi este un mister,un lacat inchis fara cheie,iar viata...viata o lunga insirurire de taine pe care nu ar trebui sa cautam sa le cunoastem sau sa le intelegem rostul...Am incetat de mult sa ma mai intreb de ce e asa, si nu altfel, de ce dragostea nu poate fi si iubire, sau de ce iubirile nu sunt eterne… Si totusi, parca te clatini un pic cand vine cineva si iti spune, ca pe o sentinta, "o iubire care nu e eterna nu e nimic..."
Ma mint uneori atat de frumos ca pur si simplu incep sa ma cred...ma mint ca mi-e bine,ma mint ca sunt puternica si pot trece peste toate cu mare usurinta,ma mint ca nu-mi pasa ca unii ma detesta,ma mint ca am reusit sa trec peste toate complexele mele,ma mint mult in ultima vreme,dar cum minciuna are picioare scurte,ma prind ca m-am mintit tocmai cand ma mint cel mai frumos...dar,ma mint pentru m-am saturat sa nu fiu...am hotarit sa fiu!!!...ce daca nimic din ce m-ar inveseli nu mai apare?...important este sa-mi schimb eu sistemul de valori si sa uit tot ce ma intrista,sa intorc spatele supararii..
Hmmm...ce daca n-am persoana potrivita linga mine...??daca o aveam nu mai cautam...si cum mie imi place sa caut mereu...m-am scos!
Nu am 90-60-90...si ce daca?daca aveam ,ma straduiam sa le mentin...dar asa?asa am niste kilograme in plus care foarte adevarat ,imi prisosesc dar decat"perita"vorba socrului meu,D-zeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace...mai bine"mandra,grasa si frumoasa"vorba oshanului...ca doar is osahanca si cine ma vede in oras daca as slabi,ar zice"biata de ea,cum se usuca...o fi suferind de ceva..."si eu nu vreau sa fiu compatimita!
Va spuneam ca uneori n-am chef de nimic si cu toate astea,ma bucur ca sunt printre putinii care nu fac nimic dar totusi le e bine...am niste venituri pasive care imi asigura un trai decent...fara griji...so?...de ce m-as plinge...?!
N-am chef tot timpul sa rad...dar uite azi fac haz de necaz...si tot e bine,nu?
e bine ca ma lupt eu cu mine sa-mi fie bine...si asta e o provocare,iar mie imi plac mult provocarile...le ador!
Prietenii ,cum spuneam in blogul anterior,nu pot sa ma pling ca-mi lipsesc,e adevarat ca nu-i obosesc prea mult...in general imi odihnesc capul trist pe umarul meu...ma simt mai in siguranta...
Hmmm!!o sa ziceti...ai de toate si parca iti lipsesc mai toate....
Poate,poate am iubire si n-am cui s-o impart...deocamdata o tin doar pentru mine..si tare mi-e frica ca obisnuindu-ma asa voi deveni egoista...voi crede ca-mi apartine doar mie..
Oricum...azi e veselie in sufletul meu...sper sa fie asa si maine...oricum e bine ca-i luni si e inceput de saptamina...
Sa aveti o saptamina implinitoare,cu ganduri bune si realizari pe toate planurile!

duminică, 9 august 2009

O poveste despre prieteni...




M-am culcat tarziu,spre dimineata,a fost spre ora trei,am tot citit,am ascultat muzica la : http://radio.placere.ro/listen.pls ,am primit dedicatii pina am simtit ca-mi pica ochii in gura...si am dat bir cu fugitii in pat...
Acum imi simt capu' cam greu ,imbratisez insa asa somnoroasa tastatura calculatorului si incep o noua poveste..sau poate ca nu e o poveste..e doar dorinta mea de a fi o poveste,pentru ca nu mi-a spus nimeni demult una...in ultima vreme mi-am spus singura povesti...mi-am leganat noptile cu povestea vietii mele....sau,cu povestile pe care eu le-am trait cu adevarat,povesti frumoase care in general s-au terminat frumos,cea mai frumoasa s-a terminat acum trei ani cand el s-a dus la ingeri...
Stau si ma gandesc ca in pofida faptului ca ma simt uneori a naibii de singura am mai multi prieteni decat mi-as fi inchipuit,o sa ziceti ca poate nu e cuvintul potrivit prieten,mda...si totusi consider ca acesta este apelativul cel mai nimerit pentru ca si l-au castigat in timp,cam toti pe care i-am considerat asa in ultima vreme,chiar daca ,sa zicem ca atunci cand ii voi striga pe acest nume nu-mi vor raspunde toti...nu-i nimic!m-am obisnuit si cu asta....am invatat ca apa intotdeauna trece si pietrele ramin...si asta nu inseamna ca nu se mai numesc pietre,nu?asa si cu prietenii,eu sunt apa ei pietrele...
Stiu cu singuranta ca voi avea parte de prieteni peste tot pe unde voi trece...pentru ca asa sunt eu...ma hranesc cu caldura sau uneori chiar si nepasarea lor...nu-i deranjez pentru nimicuri si ma gandeam zilele trecute, apropos de intrebarea de pe un topic al unui forum unde eu scriu zilnic, daca ai prieteni adevarati pe care poti sa-i suni la 3 noaptea...nu stiu !n-am verificat asa prietenia niciodata,pentru ca mi s-a parut o chestiune de bun simt...poate doar in caz de viata si moarte...
Dar acum parca mi-as dori un prieten care sa-mi fie mai mult decat un prieten si care sa se transforme din piatra in apa ,ca si mine ,sa ma insoteasca in drumul meu..
pina la varsarea in marea eternitatii...
Multe pietre se prefac ca sunt apa pt. o perioada scurta, dar dupa un timp isi arata adevarata intruchipare de piatra ...
Si cine stie poate mai sunt si citeva pietricele care isi doresc sa devina apa...poate cine stie atunci cand pietricica a intins mana apei i-a fost frica sa nu devina piatra ea insasi si a trecut mai departe...si piatra a continuat sa spere ca intr-o zi va veni apa curajoasa care o va asimila.. iar pietricica intra din nou in visul ei , unde si ea este apa , unde insoteste o alta apa iar aceasta o insoteste pe ea...


,

sâmbătă, 8 august 2009

"Inchis"...pentru renovare




Facand o introspectie in sufletul meu am ajuns sa-l compar cu o pensiune de trei margarete(ha!!...ca tot imi doresc eu acest lucru si in realitate vis-a-vis de casa de la Negresti)...de ce spun asta?...pentru ca si cei mai modesti (si aici ma refer din punct de vedere sufletesc)au avut posibilitatea de a se caza in el...n-am fost selectiva si nu mi-am arogat dreptul proprietarului de a-si selecta clientii...nuu!!!pentru ca asa cum spuneam in articolele anterioare de la fiecare am luat ceva bun...sau la fiecare am gasit ceva care merita bagat in seama...
Am realizat insa ca am avut de-a face si cu hoti si cu violatori de suflet, care n-au dat doi bani pe initimitatea mea...mi-au furat bucati din suflet si apoi le-au aruncat in lume, nu i-am urmarit, ba mai mult i-am lasat sa revina sa mai ia si ce-a ramas sa lase totul gol...incat nici pe gratis sa nu se mai cazeze nimeni...sa ma saraceasca de conditii, sa nu mai am unde primi pe nimeni...
Azi o sa-i ung usile de la intrare, pentru ca majoritatea au intrat furtunosi au dat buzna iar cand au plecat au trintit usa...desi cand intrau, veneau cu gandul de-a ramine citeva zile bune, auzind ca n-am pretentii si ca benefeciaza de servicii de calitate...hmmm!! au abuzat...i-am mangaiat inainte sa doarma si i-am intampinat cu un zambet in fiecare dimineata si nu i-am certat daca umblau hai-hui,si se intorceau tot la mine, nuuuu!!eu eram patroana si servitoarea care stergeam mizeria cu care intrau...noroiul lasat...
Mda, trecand peste aceasta metafora, vreau sa spun ca acest post este o realitate, o concluzie trista a mea despre mine...din pacate!....Se pare ca desi ma laud ca sunt cu picioarele pe pamint nu prea cunosc regulile jocului in lumea virtuala, nu prea stiu cu ce se maninca acest joc in virtualia, il joc extrem de prost incat "adversarul" , gratie naivitatii mele ajungea sa fie declarat invingator foarte repede...si nici macar nu-si dorea o remiza...poate sufletul meu n-are discernamint,  am uitat controlul asupra inimii,eu ii spun nu!ea spune da! ...si evident se intampla cum vrea ea!
Dar, m-am hotarit!
Caut lacate si incuietori din fier si o pancarda mare pe care sa scrie"INCHIS PENTRU RENOVARE"...asa nu mai merge, vreau sa-mi modelez sufletul , sa-i dau o alta imagine...si am sa fac o selectie drastica in ceea ce priveste clientela, vor intra doar persoane care au ceva de investit...
Gata, am trecut peste tot...mi-am deschis ochii si am realizat ca sufletul meu nu va mai ramine cu restante...va gazdui doar oameni frumosi, cu ganduri curate...
Va blestem si azi sa fiti iubiti si sa va bucurati de doua zile de weekend minunate!

Sa poti sa fii bun..




"Daca nu putem fi buni, sa incercam sa fim macar politicosi" spunea Nicolae Steinhardt ...dar mi-am pus si eu intrebarea zilele trecute,oare merita sa fii bun cand cei din jurul tau sunt rai?si mi-ar raspuns tot eu...merita pentru ca Cel de sus ne iubeste pe toti asa buni,rai cum suntem...
Citeam undeva ca:"Un tata isi obliga copiii sa-si doneze computerul si jucariile la un orfelinat, incercand sa redistribuie astfel echitabil bogatia, ii invita pe pacientii disperati si nevrozati ai sotiei sa ia pranzul in compania familiei, zdruncina existenta pasnica a intregului cartier. Totul din dorinta de a fi BUN"...
Am cules niste maxime despre bunatate:
“Fii bun, dar ai grija sa nu creda lumea ca poti fi numai bun” -Nicolae Iorga

“Totdeauna poti fi bun cu oamenii de care nu-ti pasa defel”. (O. Wilde)

Regula de aur: Tot ceea ce-i face pe altii rai este rau. Chiar si bunatatea noastra, chiar si rabdarea noastra. (G. Cesbron)

Nu poţi fi bun numai pe jumătate.
(Tolstoi)

…si celebrele vorbe tot mai des intalnite : “Facerea de bine xxxxxx de mama” si “Daca esti bun esti luat de prost”

Concluzie? Daca esti bun esti bun tot timpu(cam asta spune Tolstoi) deci esti bun si cand lumea e rea cu tine si nu merita sa fii bun cu ea…iar dupa cum spune dl Wilde,bunatatea o daruiesti mai ales celor de care nu iti pasa,asadar esti bun tot timpul si ceilalti cred ca nu iti pasa de ei si ca au dreptul sa fie rai ca tie oricum nu iti pasa si ca oricum vei fi bun. Din ultimele doua vorbe de duh, mai deducem si ca atunci cand suntem buni, suntem rai cu noi(vezi partea cu facere de bine) si ca suntem luati de prosti…ultima concluzie : Daca esti bun,esti prost,esti rau cu tine si nepasator cu altii….
Toti merita ceva bun,indiferent de cat de buni sau rai sunt considerati.Bunatatea este o calitate si nimeni si nimic nu o poate transforma intr-un defect.Ajuta 10 oameni fara a astepta recompensa,2 te vor considera prost,3 vor fi neutrii dar se vor bucura,pe 4 ii vei face fericiti si daca ultimul iti devine un minunat prieten atunci vei avea cea mai mare recompensa posibila.Bunatatea genereaza prietenii indestructibile.Rautatea…..nu genereaza nimic bun, induce o replica pe masura a celor de aceeasi speta,intr-un concurs de care este mai rau,cei buni te ocolesc si ceilalti sunt doar speriati de atata rautate.
Indemnul meu este sa fiti buni,chiar daca rautatatea celor din jur va doare!
Sa aveti o zi cu multa bunatate in suflet!