Blog premiat

RadioTasha

marți, 30 iunie 2009

Usoara ca un puf...


Cam asa m-am simtit azi toata ziua,mai ales dupa discutia pe care am purtat-o cu el,el ma energizeaza,el ma face sa ma simt iubita,el imi ofera exact rasfatul de care am atata nevoie...el imi da incredere in mine si ma simt usoara ca un puf...si parca zbor!

Cu el am descoperit noi valente,vointa ,curaj si forta nebanuita,capacitate extraordinara de a merge inainte pina la capatul puterilor...vreau si stiu ca pot!O sa vi se para patetic tot ce spun,dar aveam nevoie de acesta speranta,aveam nevoie de aceasta naivitate si de aceasta capacitate de uitare pentru a putea privi inainte...

Poate pina acum am privit ironic cuvintele legate de iubire,toate avansurile primite de la barbatii pe care i-am cunoscut dupa moartea sotului meu, mi se pareau ca suna aiurea,si ma catalogau poate o persoana demodata care a uitat sa iubeasca,desi in sufletul meu simteam nevoia unei iubiri impartasite...azi am inteles tot...trebuia sa apara el,sa inteleg ca iubire inseamna a iubi...nu inseamna flori,cadouri,dedicatii,poezii,SMS...ci poate toate acestea spuse din inima...

Sa gasesti pe cineva cu care sa poti vorbi absolut tot,sa nu te sfiesti de nicio traire,de niciun sentiment,mi se pare compatibilitate...si asta cred ca conteaza extrem de mult,sa gasesti omul potrivit,in fata caruia sa te poti deschide,sa te arati cu adevarat,sa faci lucrurile care iti trec prin cap fara sa te gandesti ,fara sa-ti explici de ce,nu mai e nevoie de logica si ratiune,le faci pentru ca pur si simplu asa simti...si ramai tu insati pentru cel de alaturi,pentru ca defapt de asta si ramine linga tine...ca te place asa cum esti...naiva,aiurita,nebunatica,sau solemna si demna cand se impune..

Cautati fetelor,nu va dati batute,nu va multumiti cu putin,pentru ca putin inseamna singuratate in doi,cautati-l cu rabdare,o sa-l gasiti si atunci veti stii ca el este cel cu care puteti merge mai departe la bine si la greu,considerati-ma naiva,considerati-ma cum vreti,dar eu simt, stiu ca l-am gasit,lasati-ma sa fiu asa - sa cred din nou in iubire!

Dimineti fericite...


Continui sa cred ca nimic nu e intamplator pe lumea asta,de o vreme incoace sunt alta persoana,diferita de Olga de odinioara,ma simt mai insufletita,imi vine sa zambesc mereu,acum nu ma mai mint ca mi-e bine,acum chiar mi-e bine!mi-e foarte bine...candva ma amageam ca ma simt bine in singuratatea mea,acum nu mai sunt singura,acum sunt constienta ca el e mereu cu mine in gand si asta imi da starea de fericire,e cu mine si-l simt chiar daca nu este aici...

Zambetul e o chestie care trebuie sa vina natural si singurul multumesc pentru un zambet poate fi doar un alt zambet,el imi zambeste mereu si zambetul ii fura din austeritatea chipului,il transforma parca in copilul fericit care a primit jucaria preferata...ne zambim mereu...este o senzatie dementiala si suntem patrunsi de un sentiment de complicitate...Zambetul izvoraste din sufletele noastre care sunt populate de povesti cu feti frumosi pe cai nazdravani si Ilene Cosinzene,e bine sa ai sufletul de copil,e bine sa mai poti crede in povesti....

Fiecare dimineata ma trezesc cu el in minte, imi spune:"Buna dimineta iubita mea...!".."Buna dimineata,iubitule"ii raspund eu...zambind fericita..

Si sunt!pentru ca ma simt o femeie implinita,chiar daca am avut amaruri si greutati,ele au trecut,nu mai conteaza cat de injusta si nedreapta a fost viata cu mine,acum ma simt multumita si fericita,de ce n-as fi?sunt convinsa ca exista oameni carora cu siguranta le-a fost si mai greu si ca viata n-a fost miloasa cu ei,si poate mai sunt oameni care au uitat sa se bucure de dimineti,de zile,pentru ca poate pentru ei toate sunt sumbre si la fel...poate sufar de un optimism patologic...dar ma simt bine asa! si pot sa visez,pot sa evadez in lumea mea de poveste,in basmul meu...in gradina casei mele,plina de flori si copaci cu pasari care-si ciripesc iubirea...

Si asa o sa fac mereu...nu voi trata cu indiferenta starea mea de fericire,pentru ca viata e scurta,prea scurta sa nu ma bucur de fiecare rasarit de soare!

luni, 29 iunie 2009

Cand dau de fericire...nu ma mai satur!


Daaaa...cam asa functioneaza la mine...imi doresc sa lungesc fericirea ca pe o guma de mestecat,dar cui nu-i place oare fericirea?cine poate sa spuna ca-i prisoseste?cine ar vrea sa imparta din ea celor care n-au?va spun eu -NIMENI!!!nici chiar eu desi sunt o altruista!ce-i al meu este numai al meu!

Azi m-am trezit cu zambetul pe buze...si vreau sa-mi ramina asa...am lenevit putin in pat gandindu-ma la el,la noi,la lucrurile frumoase pe care ni le dorim impreuna apoi am iesit putin la plimbare...asa fara nicio destinatie,am vrut poate sa vad daca mai intalnesc pe strada oameni fericiti...o sa ziceti ca sunt o naiva...da...poate!nu va contrazic dar naivitatea mea m-a facut sa vad lucrurile atat de frumoase din jurul meu...

Zambetul meu a primit un zambet la randul lui de la o doamna care m-a privit destul de interesant...parca m-ar fi ghicit,parca s-ar fi prins ca am motive sa zambesc...

Cald fiind m-am asezat la o masa pe o terasa,mi-am comandat un suc rece,rece...l-am baut privind in jurul meu,la masa vecina doi tineri isi sopteau vorbe de amor..se tineau de mana si se sorbeau din ochi...off..tineretea asta...ce dragi imi sunt!

As fi vrut sa nu fiu singura...dar ce vorbesc!nu sunt singura ,sunt cu el in minte,il port mereu...

ce putin imi trebuie sa fiu fericita...o vorba..un emoticon pe YM...si lumea-i a mea!...dar poate ca si altor oameni le trebuie putin...ca sarmanului care a intins mina si i-am dat 10 lei gandindu-ma la sotul meu...sa aiba si el pe lumea cealalta...mi-a multumit,aproape cu lacrimi,norocul lui ca nu aveam bani marunti...si in acel moment am vrut cu orice pret sa vad numai fetze fericite...

M-am intors spre casa fericita,fericita pentru ca realizez ca le am pe fetele mele sanatoase linga mine si nu-mi doresc decat ca toti oamenii sa fie sanatosi si sa aprecieze tot ceea ce au...

, sa zambeasca mereu,pentru tot ce le-a dat D-zeu,pentru zilele frumoase,pentru tot ce li se intampla frumos in viata...

duminică, 28 iunie 2009


Azi m-a intristat povestea de iubire a unei prietene...e trist cand unei iubiri nu i se raspunde cu iubire...dar stau si ma intreb,oare facem totul pentru a primi ceea ce ne dorim?Avem destul iubire in noi ,ne iubim suficient de mult pe noi insine,suntem pline de iubire ca sa putem da la randul nostru,ceea ce asteptam de la altii?de ce spun asta?pentru ca nu poti da cuiva decat ce ai din plin,altfel te saracesti pe tine...eu zic ca daca daruim din ceea ce avem vom primi la randul nostru insutit sau poate chiar mai mult...sa nu ne fie frica de sentimentele noastre,sa nu ne ascundem dupa cuvinte...

De multe ori cadem in capcana...o relatie merge bine pina la un moment dat,dar niciunul dintre cei doi nu face nimic s-o revigoreze,considera ca binele pe care il au li se cuvine...si nici macar nu apreciaza ceea ce primesc..nu e deloc usor cu iubirea asta,bat-o vina! intalnim fete care sufera, care au pierdut iubiri sau care au trait iluzia iubirii, unele realizeaza ca nu a fost iubire, unele nu, si nu vor sa renunte sau nu pot...si sufera,dar poate ca asa este iubirea ,cu suferinta,cu durere,cu placere,cu lacrimi ,cu zambete,cu flori,cu imbratisari...

Iubirea este adevaratul "subiect" care da sens vietii noastre,iubirea creaza vise,iluzii,tot frumosul din lume....N-AS PUTEA TRAI FARA IUBIRE,FARA VISE,FARA ILUZII!

Traiesc,deci sper!


Azi am o stare diferita,mai precis nu sunt nici trista dar nici vesela,amestecate...de obicei incerc sa-mi gasesc motive de veselie chiar daca in fapt ele nu sunt,pentru ca asa este firea mea...urasc oamenii posomorati,tristi,care nu reusesc sa-si impuna o alta stare...Toata viata am visat,cu ochii deschisi,toata viata mi-am spus maine va fi mai bine,si de majoritatea datilor a fost mai bine...
Stiti la ce ma gandesc acum?la faptul ca fara sa vrem noi fugim de fericire,de un gand,de o parere,fugim...ne e frica oare?...ne gandim la consecinte?...eu nu mai fug,incerc sa-mi inving frica si sa nu mai fug!Ce poate sa fie mai trist decat singuratatea in care ma scald?
Daca as renunta la asta ar fi egal cu a renunta sa sper. Sa speri ca orice vis poate deveni realitate, ca esti o persoana buna si ca nu ti se spune ca esti buna doar pentru ca ti s-a facut mila de o persoana fara adapost...As vrea ca bunatatea sa nu fie interpretata ca un simplu gest pe care ar putea sa-l faca oricine.
Uff...De de nu putem ignora varsta?de ce nu putem avea mentalitatea unor copii?a unor copii cu suflete pline de nerabdare,de emotie si bucurie?
Si apoi un alt lucru,distanta asta care anuleaza o parte din fericire...gasesti pe cineva care crezi ca ar fi potrivit cu tine...dar in gasesti il alt capat de tara...unii spun ca distanta este un truism atunci cand iubesti...o fi!...dar pina sa-l iubesti trebuie sa-l intalnesti de citeva ori...ori lumea e atat de prinsa in treburile cotidiene incat pur si simplu partea cu iubirea ramine pe ultimul plan,sa nu uitam de recesiunea in care tocmai am intrat...pfai,grea perioada de remontare sufleteasca!Si totusi imi doresc hrana afectiva,spirituala,intelectuala si de ce nu sexuala...pentru ca la mine cea din urma functioneaza ca un apogeu al iubirii,nu ca o descarcare hormonala...
Nu mai astept ca viata sa-mi dea ceea ce merit fiindca stiu ce si cat merit. Intind mana, exprim , cer, iau ce-mi doresc....
Imi doresc foarte multe lucruri pentru mine si pentru cei dragi mie si mi-e foarte teama ca nu o sa le pot oferi ce le doresc, si, mai rau, nu imi voi putea oferi mie ce-mi doresc.. Totusi voi incerca sa nu-mi mai fie frica… Sper sa nu-mi mai fie frica...Sper...
Traiesc deci sper!

sâmbătă, 27 iunie 2009

Despre fericire


Vorbeam undeva despre fericire,despre ce inseamna pentru mine fericirea,si am ajuns la concluzia ca fericirea tine de nevoile noastre,de ceea ce ne dorim noi in acele momente,spre exemplu eu acum imi doresc sa fiu tinuta in brate,sa ma sarute,si sa stiu ca pot sa ma lupt cu toata lumea pentru fericirea mea....nu "ard"pentru placeri materiale,poate le am si nu-mi folosesc la absolut nimic,nu ma fac fericita.Fiecare zi imi doresc sa ma trezesc cu un zambet,incerc sa ofer frumosul,bunatatea,iubirea..sa-mi depasesc sentimentele uneori,sa arat ca simt,ca traiesc,imi doresc tot ce-si doreste poate fiecare dintre noi,o liniste interioara,un suflet care sa stie sa ma asculte atunci cand simt nevoie sa spun ceva...Unii stau si asteapta fericirea ca pe un dar divin..ei,bine...nu functioneaza asa!este un mit faptul ca sentimentul inaltator de iubire va aparea,vrei nu vrei intr-o buna zi...niciun sentiment de pe lumea aceasta,fie el pozitiv sau negativ nu va aparea daca nu este alimentat..dragostea nu sta pitita la colt prinzand momentul prielnic in care tu vei da peste ea..e nevoie de deschidere din partea ta...de dorinta de optimism..doar atunci va aparea! >:D<

Parfum de dor...


Mmmm!ce parfum placut in restaurant!parfum de cozonaci,parfum de dor...v-ati intrebat candva ce parfum are dorul?eu da!si mi-am raspuns...are parfum de codri,de ape curgatoare limpezi,de ganduri ratacite,ganduri care il cauta pe cel drag,ganduri pe care ai vrea sa le stie si el...dar nu te induri sa le trimiti sa nu se piarda pe drum,azi insa vreau sa-i trimit unul mic care sa-i spuna ca mi-ar placea sa fiu acum alaturi de el in restaurant,sa ne privim vreme de citeva secunde sa ma tina de mana,sa nu-mi spuna nimic,dar sa simt ce vrea sa-mi spuna,sa savuram cafeluta in liniste,privindu-ne...sa savuram aroma cafelei,parfumul clipelor ce se doreau venite,parfumul vietii frunzarite prin codrii plini de doruri,parfumul pasiunii prajiturite in cuptorul dragostei....parfumul intrebarilor fara raspuns....parfumul zambetelor si saruturilor care le-am trimis in eter!Pfai,cum reusim sa ne hranim cu iluzii...dar parca fara ele n-ar fi la fel de bine,unele ajung chiar sa ne produca indigestii,si totusi iubesc lumea,iubesc oamenii...si din nefericire iubesc si o iluzie,o dulce iluzie,dar vorba poetului(N .Vacarescu):" A trai fara a iubi,Ma mir ce trai o mai fi!A iubi far-a simti,Ma mir ce dragoste-o fi!A simti far-a dori,Ma mir ce simtire-o fi!A dori far-a jertfi,Ma mir ce dor o mai fi?! "

vineri, 26 iunie 2009

Tristete...


Din nou tristete!

A plecat Camelia inapoi spre Italia....o sa-mi lipseasca mult!neinchipuit de mult,m-am legat de ea ca de o sora,imi stie toate secretele,precum si eu ale ei...

Zilele trecute planuiam sa facem o afacere impreuna,ceva care sa ne tina mai legate,sa ne apropie mai mult...dar Italia nu-i colea!si stiu ca pina in octombrie cand am s-o revad va fi pentru mine o vesnicie!O sa ajung sa spun ca Tudor Gheorghe"Mi-e dor de ea ca nimanui. Ca unui vechi nomad de drumul lui."

O sa fie trist dimineata...o asteptam la cafea in bucatarie,ma trezeam inaintea ei...faceam cafeluta si o pastram calda pina se trezea...azi insa a fost fara gust...placerea de-a o bea alaturi de ea,a taiat din gustul cafelei...Ieri n-am avut puterea s-o conduc la gara...nu-mi plac despartirile,urasc garile...si culmea ca si ea a simtit acest lucru,m-a rugat cu ochii in lacrimi sa nu ma duc la gara...i-am respectat dorinta,au condus-o fetele mele,carora le-a spus inainte cu 5 minute de-a pleca trenul sa plece...m-a sunat dupa un sfert de ora....era dupa un plans,se descarcase...imi spusese ca tocmai a mancat un sandwich iar din folia de staniol cu care invelisem sandwich-ul si-a facut scrumiera si ca si-a aruncat toata supararea in tigara...

...azi am vorbit de cateva ori la telefon,ultima oara ii simtisem parfumul ei pe canapeaua din sufragerie,avea locul ei unde statea si se uita la TV...am sunat-o sa-i zic ca o simt aproape...

duminică, 21 iunie 2009

Vreau o ploaie de emotii...


M-am hotarit!

Azi vreau sa uit de tristete!am purtat-o destul in spate....azi vreau sa-i spun" Adio..."

azi vreau sa fiu altfel!

azi vreau sa gasesc pe cineva care sa-mi deschida drumul spre lumina,

vreau sa -mi"tatuez"in suflet zambetul sa nu mai indrazneasca nimeni sa mi-l fure...sau Doamne fereste sa mi-l pierd la un joc de noroc...a naibii viata!cum te arunca ea in situatii grele de-ti vine s-o iei la palme!...n-o iei ca e viata ta si ma intreb daca tie nu-ti pasa cui sa-i pese?

De azi vreau sa-mi schimb atitudinea(tocmai am vazut un film la TV...off!cum pot americanii astia sa-ti sugereze prin filmele lor cum ca viata e scurta si merita traita la cote maxime..)

Azi am mai invatat ceva: cu fericirea trebuie sa fii mereu atenta, nu te poti lasa pe tanjeala, o clipa in care iti zboara mintea si gata, te trezesti trista, enervata, nemultumita, frustrata, melancolica sau in cel mai rau caz chiar alcoolica.

De azi voi munci la fericirea mea...DA!dar am nevoie de curaj...poate am fost prea lasa pina acum...

Vreau un curaj numai al meu, care sa bata lasitatea asta nenorocita care traieste de atat timp pe spinarea mea. Sunt dispusa sa platesc bine si sa ii ofer conditii de trai decente: aproape tot patul, plapuma mea, marirea de salariu, o parte din pensia mea...Am de gand sa mananc in fiecare zi spanac, ca Popeye, poate contine putin curaj. Si sa imi pese mai putin de imaginea mea in ochii unor oameni care de fapt nu au nici o imagine despre mine…mda!poate aici gresesc...imi pasa prea mult de altii,de ceea ce ar putea sa spuna despre mine...

Si mai vreau ceva...sa nu ma mai gandesc la iubiri de lunga durata,ca ele oricum nu exista!

Vreau o iubire scurta...Suna ciudat? N-are decat sa sune. Pentru ca asta e adevarul. Vreau o iubire scurta. Pot fi si mai multe, macar sa am eu parte de una. De ce vreau o iubire scurta?­­Pentru ca barbatii uita.... Pentru ca barbatii se obisnuiesc, pentru ca barbatii nu au sacrificiul in sange, cum il avem noi. Pentru ca stiu sa fie fermecatori doar la inceput, cand ii mana pasiunea, iar cand aceasta dispare, farmecul lor pleaca odata cu ea. Pentru ca atunci cand sunt innebuniti dupa tine ar face cele mai minunate lucruri, tratament pe care tu, ca femeie, crezi ca il vei primi toata viata. Asta ne si face sa ii alegem, nu?

De ce vreau asta, pentru ca e singura sansa de a avea o experienta curata, pe care sa nu o pateze egoismul, frustrarea, meschinariile fiecarei zi, frica si gelozia. Vreau ca ploaia de emotii de la inceput sa ude si sarutul de adio, vreau ca pana si scena despartirii sa fie romanesca si frumoasa, sa pot scrie despre ea si sa imi stoarca o lacrima cand le-o voi povesti prietenelor....iar el sa spuna cand isi va aminti de mine"ce femeie minunata a fost..."

vineri, 19 iunie 2009

Weekend placut!

Weekend placut, dragi prieteni virtuali! Sa aveti pace in suflet si sa va luati ragaz de a fi buni cu voi insiva, ca sa puteti fi buni si cu cei din jur si cu planeta Pamint!
Azi n-am puterea de-a scrie mai mult...cineva m-a intristat cu agresivitatea sa verbala...
Daca ar fi sa ne ra­portam la ceea ce spunea Freud agresivitatea verbala este un semn al civilizatiei,pentru ca piatra a luat locul cuvintului....Mirela Zivari spunea ca este bine ca persoanele care simt ca au o doza mai mare de agrisivitate sa si-o consume,facand sport... so?...ma intreb...s-o trimit si eu pe fatuca asta la sport???

joi, 18 iunie 2009

au trecut trei ani....

...a trecut mult timp de cand nu te-am mai vazut,dar totusi imaginea ta imi este atat de proaspata in minte. Si sunt zile in care imi pari atat de real si simt ca inca esti cu mine.... Mai tii minte? Erau zile in care lumea toata dansa in jurul nostru,dar au fost zile in care am fost striviti sub talpile lor... Hmmm am inceput sa vorbesc de trecut la modul prezent... Dar totul mi se pare atat de.. Nu, de fapt ,mi se pare ca nici nu ai plecat de langa mine..inca esti aici si ma protejezi... Unde oare esti tu??? De ce te-am pierdut??? Lacrimile imi curg si ma invata ca viata are totusi un fitil ce odata aprins trebuie sa se si stinga...chiar daca la tine s-a intamplat prea devreme... De ce nu am fost eu in locul tau?? De ce??? Intotdeauna voi regreta clipa in care tu ai ales sa pleci de pe acest pamant... Desi zilele sunt grele si numarate...totusi in fiecare dintre ele avem promis sa ni se intample ceva... ...asa ca inainte de a vrea sa parasiti acest Pamant ganditi-va ca macar o persoana din lumea asta traieste pentru voi...

miercuri, 10 iunie 2009

Despre forumul NPM...

Azi am intrat asa din pura curiozitate sa vad care este starea forumului NPM(am moderat vreme indelungata acest forum...)…S-a sters mult…era si cazul de altfel…dar desi multe postari au fost sterse postarea unei forumiste a ramas desi a fost vehementa dar extrem de realista…,pentru ca mi-a placut cum le-a spus-o am sa-i dau copy paste:

sonata lu’mozart wrote:Tasha,
daca citesti asta, iti multumesc!
Sub nicio forma sa nu te mai intorci pe forumul asta! Nici macar ca simplu forumist!
NU MERITA ACEST forum un membru ca tine. Ba chiar te sfatuiesc sa iti inchizi contul si sa ceri acest lucru chiar de la Razvan Duicu himself sau herself, cum s-o declina…declara, prezenta. Dupa cum il cunosc, este genul care se orienteaza dupa orientari…(uarevar, wtf, in fond e un tip ca lumea, e deschis…are asa multe deschideri, mai multe decit stie el insusi-insasi ))))….: omulet cu degetul 3 ridicat in sus, in semn de …victorie :
Si lasa-l pe Razvan, cu mieunaturile lui ( ce-l caracterizeaza, oho, big time!!!…io-ti-tiii: “schiuzmi..dar io nu cistig nimica nimicuta de la kanal d ….neah-neah-neah si neah-neah nea…sint un desteeeept …va dau cu tifla dar sint cuminte ca mi-a zis mamica….”…bleah!!!) sa e joace de-a forumul.
Oricarui forumist ar trebui sa-i intre in cap ca traficul ( cu orice pret, adica fara BAN de la moderator) aduce BANI deci sa ne mai scuteasca Razvanel Mititel cu miorlaurile si cu scuzele de doi bani ( 2 b a n i).
Te implor deci, Tasha, nu cumva sa mai intri pe mizeria asta de “forum”.Te implor sa nu-i mai faci trafic, cu ajutorul interventiilor tale valoroase ( pun pariu ca ai stimulat si moderat ( in adevaratul sens al cuvintului) multe conversatii, subiecte.Nu mai ridica ( deloc!) calitatea dialogurilor asa cum de multe ori ai facut-o.Lasa forumul asta sa moara prin propria neputinta si lasa-l sa moara odata cu emisiunea in sine care E, IN MOD DOVEDIT, de doi bani (2 b a n i), cum altfel sa fie daca e asa cum e….un stimulent de sms-uri si apeluri platite.
LAsa in urma TA, experienta avuta.
Nu te simti cu NIMIC indatorata knalului D, nu Kanal D te-a facut ceea ce esti, in FOND si nu Kanalalului D trebuie sa-i fi datoare. Nu tu trebuie sa-i fi recunoscatoare ci acesta, tie.
De fapt, acesta este lucrul CEL MAI IMPORTANT de inteles: Kanal D nu te face CEVA ( CINEVA, vedeta, om de lume, ce-o fi…) ci esti sau nu CINEVA chiar si fara emisiunea asta MANELISTICO-ECONOMICA si ma doare-n cot de cine crede altminteri! Emisiunea Nora pentru mama ESTE un izvor, suvoi de bani pentru Kanal D ori asta nu poate fi contestat…
Sa vina sa-mi spuna mie Razvanel ca…miau-citz- ham-miau-miau…:vai, da’ eu nu cistig nimic din forumul asta, forumul asta e un ka-ka-dou pentru ka-kanal….” mi se pare maxima gretzoshenie si maxima penibilitate.
La treaba cu “miaunel Razvanel” nu se poate raspunde ( in cazul in care esti un om cu mintea dezvolatata destul in cutia craniana) decit asa:
Razvanel: miau-miorlau ( da’ si tu un banutz…pentru forumelu meu meow)Omu ‘destept: hai citz! meowralaie la alta masa…
PESE: nu te obosi cu banu’ permanent si cu povestea cu regulamentul incalcat, as if …ma lesi ….intii imi dau io “demisia”! Tudaluh! Bai-bai!
Alt PESE: pentru “fanii” frenetici care au contestat-o pe tasha, pare-mi-se ca ….in frunte cu elena nu stiu cit : you suck! AND YOU ARE NOT Fucking Matt Damon, as you thought!

luni, 8 iunie 2009

Multumiri...

M-am tot gandit cum sa raspund celor aproape 100 de mesaje de felicitari legate de ziua mea...am gasit de cuvinta ca cel mai bine ar fi s-o fac printr-un blog in care am sa va mai povestesc cite ceva legat de ziua de 8 mai....a fost o zi superba...asta pentru ca pur si simplu a debutat cu surprize...inainte de toate trebuie sa va spun ca eu ma aflam si ma aflu in continuare la Statiunea Felix....am venit fara laptop initial la mine...mi-am dorit o detasare totala...dar,lucrurile n-au stat asa....pe un alt site am scris ca plec in statiune si sincer bravam ca e ok ca plec singura...ei,bine! un amic virtual m-a intrebat in privat la ce hotel voi fi cazata(el fiind chiar din Oradea)...nu ma gandeam la acea ora ca in curind se va apropia ziua mea de nastere....in fine acel amic m-a cautat in dimineata zilei de 8 mai impreuna cu sotia lui ,cu nora si nepotica la hotel cu un buchet superb de trandafiri rosii si o cutie imensa de bomboane fine...am facut si o multime de poze pe care o sa le expun cand ele o sa-mi parvina prin e-mail.... SURPRIZELE insa nu s-au oprit aici....spre seara am promis unor fete cu care socializasem aici ca le duc la un restaurant mai select din statiune,asa ca sa marcam ziua mea....am spus asta si fetei mele mai mari...cand stateam la masa linistita...tocmai aud solista formatiei care spune"pentru d-na Olga Morar...La multi ani"...si orchestra canta acea melodie cu la multi ani...ma uit in stanga ma uit in dreapta...o vad pe fiica mea mai mica impreuna cu una dintre cele mai bune prietene de-a mea,stabilita de ceva ani buni in Viena,ea fiind de fapt autoarea acelei dedicatii(venise la Satu Mare sa -mi zica la multi ani si pentru ca a fost surpriza si pentru ea...nu m-a gasit acasa s-a hotarit sa mearga mai departe deci a venit la Felix...) Nu va spun ca dupa ce prietena mea ii daduse 100 euro cantaretei...nu s-a desprins de la masa noastra...ne-a sufocat cu cantece care ma rog,banuia ea ca ar fi pe gustul nostru....oricum una peste alta ziua si inclusiv seara au fost minunate...multumesc din suflet, voua ,celor care mi-ati urat atat de frumos,sa va dea D-zeu numai impliniri pe toate planurile ,zile cu mult soare si la propriu si la figurat,sa fiti iubiti,sanatosi si plini de noroc! Va iubesc!

Defectul meu

Nu trebuie sa stie toata lumea ce se intampla in viata mea, nici cum e, nici cum ajung din punctul A in punctul B, nici cine ma duce acolo, nici ce simt cu adevarat, nici despre cine, nici ce ma supara , nici ce ma bucura.... cred ca asta e cel mai mare defect pe care il am.... faptul ca vorbesc cu "toata lumea" despre tot ce inseamna ceva pentru mine.... e drept, pana acum nu prea avea cine ce sa imi faca, sa ma afecteze negativ, nu prea avea nimeni cu ce sa ma atinga orice ar fi stiut despre mine, acum lucrurile s-au schimbat..... e un defect mare.... nu e bine sa fii sincer, sa te deschizi in fata tuturor si sa speri ca nu e nimeni rau acolo..... pentru ca e ... si chiar iti poate face rau in feluri pe care nici macar nu le banuiesti, feluri despre care daca ti-ar spune cineva ai raspunde banal cu "si ce?" sau cu "nu are nici o importanta" , dar adevarul e ca are importanta si nu e deloc placut sa te trezesti in situatia banala de a ti se face rau, gratuit sau cu folos pentru persoana X... trebuie sa imi pastrez calmul, sa nu ma scap sa spun nimic gresit atunci cand nu trebuie , nici despre mine, si cu atat mai putin despre altii... asta e defectul meu cel mai mare...... vorbesc cu toata lumea..... e un defect tare nasol... nu imi place..... dar il am.... asa ca de azi inainte incepe exercitiul de control al informatiilor care imi ies pe gura.

sâmbătă, 6 iunie 2009

Ploile iubirii

     Azi m-am intors cu 20 de ani in urma,am simtit cu adevarat ca sunt iubita... dar... lung ai facut Doamne timpul asta citeodata , si, scurt atunci cand fericirea e in bratele tale...ce mecanism i-ai tras...nu era mai bine invers? Aaaaaaaaah!!!In sfarsit am iesit din amorteala in care intrasem de ceva vreme...am iesit din plictisul dat de cotidian...imi doresc lucruri frumoase si ele chiar mi se intampla...pot trece peste obstacole absolut insurmontabile...ma simt descatusata si parca am prins aripi de vultur... Refuz sa-mi mai fac planuri pe termen lung,oricum nu toate ajung la bun sfarsit...si atunci la ce bun?"...carpe diem "si" memento mori "vor fi devizele mele de acum inainte... Ma bucur ca mi-am facut iar timp de oameni,timp de mine...si ma simt grozav...Ce daca azi am baut trei cafele si presimt o insomnie devastatoare...?o sa citesc,o sa ma gandesc la cai verzi pe pereti si o sa-mi fie bine!...ca doar nu e nici prima nici ultima noapte alba... Ce ,parca voua nu vi se intampla?       Azi mi se pare totul mai vesel si ma gandesc de ce oare atata suferinta?si pentru ce?de ce alegem uneori sa fim tristi cand tristetea defapt e o stare,o acceptam sau o alungam...well? Nu-i asa de simplu o sa ziceti si ..da!!va dau dau dreptate... Nu mi-am raspuns inca nici eu si nu stiu cand voi reusi s-o fac.... singura mea ingrijorare acuma este sa fug cat mai am timp... sau sa vin in intampinarea ei cu ce-mi sta la indemana...                  Aaaaaaah ,Doamne! Cred ca intelegi revolta mea ... stiu ca intr-o zi lucrurile vor fi altfel... dar cand vine ziua aia???????????Sau poate a venit? Nu stiu.... Dar poate nici n-ar fi bine sa stiu... Cata nebunatica zbatere pentru iluzii... cand bucuria nu cere decat cateva momente de pace si liniste pentru a-si face simtita prezenta! Scriu si sterg... o usoara ceata peste ochi...Cuvinte in aer...zambete...Culoare...Soapte.. O dorinta de a impartasi tot binele de care ma bucur tuturor....Stiti care este cea mai aleasa rugaciune?Am sa v-o spun...Da-mi Doamne ,ce crezi tu ca-i mai bine pentru mine..dar azi pot sa zic asa: Fii binecuvantat Doamne ca mi-ai daruit si ziua de azi! Multumesc pentru toti prietenii vazuti si nevazuti pe care mi i-ai daruit! eu iubesc... tu iubesti... el iubeste... noi iubim......suna bine...nu-i asa? Si timpul asta care a fost mai alunecator ca niciodata.
 Ce vreau sa spun??Nimic. Asta e: vreau sa subliniez nimicul existential. Din manunchiul iluziilor mi-am ales una s-o transform in realitate. Se poate ca ea m-o fi ales pe mine fara sa-mi dau eu seama....??? Mi-a fost dor de un albastru senin in suflet ... si paradoxal ... el a venit.... intr-o zi cu ploaie!

vineri, 5 iunie 2009

Sensibilitatea umana pe cale de disparitie?

Azi ,am avut o senzatie ciudata,mi-am regasit o parte din mine,o parte pe care o crezusem demult pierduta... ,dar nu!!! ea doar se ratacise,bobitele de speranta pe care le aruncasem pe drumul strabatut in ultima vreme s-au pierdut ca-n povestea cu Hansel si Gretel...dar azi s-a intamplat un miracol,s-a intors singura acasa...in sufletul meu! O voce parca m-a chemat,sa fiu aici alaturi de voi...de voi cei care n-ati uitat sa zambiti celor care asteapta o mangaiere de la voi...o vorba ,un cuvant de alint.. O fi sensibilitatea umana pe cale de diparitie? Neeea,nici gand! ... Oare o fi bine sa treci fluierind prin viata?stiu si eu?exista astfel de oameni? Imi amintesc ca odata cu multi ani in urma ravneam la anii cand voi fi pensionata...ha!ha!ha!...ma vedeam o batrinica cocheta care isi bea cafeluta cu ziarul in mana...nu ma gandeam atunci ca internetul o sa-mi devina cel mai bun prieten...nici prin gand nu-mi trecea!...Ma gandeam ca o sa salut doar cativa cunoscuti zilnic,cei care poate vor trece pe linga gardul casei mele,iar eu gasindu-ma in gradinita de flori din fatza casei...am sa le zambesc... cu subintelesul ca viata inseamna ceva mai mult decat sunt dispusi ei sa vada la un moment dat! Ha,ha,ha!dar uite salut zeci de oameni zilnic,in virtualia,evident ,ca doar suntem in secolul vitezei si informatia e foarte rapida...dar parca imi pare rau dupa vremurile de odinioara,cate povesti nu afla mama in plimbarile ei de pensionara prin parc alaturi de nepotelele ei,astepta sa ma intorc de la serviciu sa mi le impartaseasca si mie... Hm!imi amintesc ca o doamna intr-o zi i-a spus"sunt prea batrina sa pot lega noi prietenii,dar cele de varsta mea s-au dus...si iata-ma singura pe aleea asta si pe banca cu d-stre,ma bucur ca v-am cunoscut...o sa veniti si maine cu fetitele in parc?"..intrebarea suna mai mult a invitatie la prietenia ce urma sa se lege.. Nu stiu daca s-ar fi intamplat sa ploua ce-ar fi simtit batrinica de care va spun,isi gasise in mama o noua prietena,iar mama stia sa ofere respect celor care o abordau,se deschidea ca o floare(cred ca aici ii seaman)... Mama,era basarabeanca,facea niste mancaruri grozave, branzoaicele si cozonacii ei erau ca umflati cu pompa,ii ducea si batrinicai in parc,"de pomana dupa tatal tau"cum zicea mama ,intr-o zi imi amintesc ca i-a dus niste bezele(erau specialitatea casei,toate lumea o lauda pentru ele,avea rabdare sa bata albusul cu zaharul mult,mult,pina se intindea pe tel compozitia)...dar s-a intors cu ele zdrobite,le-au zdrobit fetitele mele in asteptarea batrinei....n-a mai aparut...n-a mai aparut nici a doua zi ,nici a treia zi... La intoarcere....mama mi-a spus cu o unda de suparare:"avea dreptate batrinica,e prea tarziu pentru noi..."

Totul e sa vrei!

Doamne!ciudata e viata! Daca pina mai daunazi credeam ca iubirea se poate controla,(mai ales acum cand deh!ziceam ca-s "coapta" poti doza dupa placul tau...ma trezesc acum cand vreau sa spun stop!ca nu pot! Ahaaaaa,deci ...pina cum am avut un fals sentiment ca o pot opri atunci cand eu vreau...pfai!!!dar nu-i asa dragilor...nu poti avea un control real asupra ei! Hmmmm!priveam detasata pina acum,ma imprietenisem cu suferinta si durerea si imi ziceam ca poate asa trebuie sa fie,omul se obisnuieste cu toate...se resemneaza de la o vreme.. DAR NU E BINE!!!! Ok...mi-am zis ma opresc, curm totul si totusi ce rost are daca raman facuta bucati? Si asa ajungi sa mergi tot mai departe macar sa stii ca ai dat tot si, pana la urma, e mai usor sa dai vina pe lucrurile exterioare din cauza carora nu s-a materializat dragostea ta decat sa traiesti cu senzatia ca daca ai fi continuat poate ar fi fost altfel...nu-i asa? Tudor chirila intr-un cantec spunea: "fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata!"....dar stau sa ma gandesc...oare nu confundam multumirea de sine cu fericirea? Ma enerveaza persoanele care nu au vointza sa se ridice si sa lupte in continuare...Am o prietena ,plingea la telefon mai zilele trecute cica au disponibilizat-o pe fiica-sa...ufff!!!ce daca ti-ai pierdut slujba? mai sunt o gramada altele,uite ,eu sunt pensionara dar mai am doua job-uri,part time,evident..ma gandesc in primavara sa-mi mai gasesc ceva...sa nu-mi ramina timp de respirat,de "crosetat" idei ,ganduri apasatoare care uneori ma mai urmaresc..si atunci stiti ce fac?nu bat pasul pe loc,nu!!! ...ma refugiez in bucatarie si da-i si da-i... ba fac o placinta ,ba fac o prajitura,minciunele,clatite(apropos am o reteta de minciunele grozava nu ies pufoase ca nu fac aluatul ca la gogosi cum se obisnuieste ce-i drept dar se pot consuma si in zilele urmatoare,o reteta simpla cu 2 cani de faina, 2 oua ,smantana si 3 linguri de rom..ies putin mai crocante mai uscatele ca intind foaia ca la taietei insa fetele mele le savureaza de fiecare data )orice, doar sa scap de ganduri! Sau ce daca te-a parasit iubitul? lumea barbatilor nu s-a terminat la el...sunt atatia altii care si-ar dori sa te aiba si sa te rasfete si sa te iubeasca.. Ma supara pana in adancul sufletului cele care se complac intr-o stare jalnica si aici ma refer in special la femeile care nu au puterea sa puna punct unei relatii care nu duce nicaieri sau mai rau, unei relatii demult consumate(oamenii se schimba in permanenta in functie de mediul inconjurator, uneori in bine iar alteori in rau, dar niciodata nu vor mai deveni cum au fost candva)....in urma cu citiva ani am incercat sa o fac pe una dintre prietenele mele sa inteleaga acest lucru...mi-a fost extrem de greu,dar m-am luptat cu indarjirea ei,azi este o femeie fericita,s-a recasatorit in Austria iar sotul ei este diametral opus fostului sot...nu-i vine sa creada ca se poate trai si asa! Trebuie sa invatam sa ne acceptam pe noi insine asa cum suntem, sa fim multumite si cand trecem printr-o perioada mai grea sa ne gandim ce trebuie sa facem sa trecem peste ea.. si sa facem! Orice,asa cum va spuneam doar sa scapam de momentul greu... Asa... si daca nu va place la bucatarie...am o alta solutie pe care poate multe dintre d-stre o agreati:iesiti la plimbare!!!!mergeti la cumparaturi,la o prietena in vizita,intrati pe messenger,orice ...dar faceti!!! Daca nu va iese ganditi-va la pilda cu camasa saracului... Si mai am credinta ca este adevarata vorba ceea"ce nu te omoara te face mai puternic",parerea mea este ca de la orice om cu care stai de vorba poti invata ceva! TOTUL E SA VREI!!!

joi, 4 iunie 2009

De ce murim?

De ce murim? este o intrebare care m-a bantuit de mic copil,nu mi-am cunoscut tatal si am suferit mult cand am crescut mai mare ,mai ales in primii ani de scoala cand vedeam colege de-ale mele aduse la scoala de mana de tatzi lor...veneam acasa cu un mare of,si mama nu stia de unde mi se trage supararea,ei nu-i spuneam ,dar, ma rugam in fiecare seara sa-mi dea D-zeu si mie un tata....se pare insa ca D-zeu n-a putut sa-mi indeplineasca dorinta,poate si pentru ca mama l-a iubit foarte tare pe tata si nu si-a mai dorit un alt barbat in viata ei... Mai tarziu am inceput sa-l citesc pe Engels,el spunea ca oamenii mor pentru ca s-au nascut....hm! simplu,nu?e o lege a naturii...moartea face parte din ciclul normal al existentei noastre,de noi depinde daca acceptam ideea cu usurinta sau nu,daca nu acceptam suferim si suferim... Imi amintesc cand a murit mama,era o femeie foarte evlavioasa ,se ruga zilnic si nu odata sau de doua ori pe zi,si nu numai pentru ea si pentru mine ci pentru toti oamenii buni din lumea asta,o auzeam cum isi spunea rugaciunea si-mi venea s-o pup de draga ce-mi era,nu uita niciodata sa se gandeasca si la cei buni din jurul ei.. Rugaciunea ii dadea o liniste sufleteasca,nu-i era frica de moarte...nu!!!ba chiar imi spunea sa n-o pling,ca o sa-i fie bine "acolo"ca isi doreste chiar sa ajunga cat mai repede..ca moartea e o usurare pentru ea... Asa ca am ajuns la concluzia ca daca plang, n-o plang pe ea, ci pe mine. Imi plang disperarea de a fi pierdut un sprijin, pe cineva drag, sange din sangele meu, e ceva omenesc. Dar corpul ala neinsufletit nu mai simte nimic si cu atat mai mult, nu se mai poate face nimic pentru cel dus. A plecat , s-a dus. Sa plang dupa ea nu-mi poate face decat rau. Si numai mie, ei nu!! Mergeam zilnic la mormantul ei,aprindeam lumanari si duceam flori proaspete din gradina mea,ii placeau trandafirii si lalelele(are si pe mormant plantate lalele in toate culorile,primavara sunt ca un covor viu pe mormantul ei),ce nu reuseam insa sa fac?sa ma tin de promisiunea de a nu o plinge...si asta pina intr-o noapte cand mi-a aparut in vis,era parca asezata pe sicriu si-mi spunea"sa nu ma plingi,lacrimile tale ma ard si nu ma pot odihni".Ei,de atunci a secat izvorul lacrimilor mele,am inteles mesajul ei si am incercat apoi sa-mi amintesc numai lucrurile frumoase legate de ea,peste moarte am lasat sa cada perdeaua uitarii. De atunci am simtit ca ea este ingerul meu pazitor,ca de fiecare data cand am o suparare ,o simt foarte aproape de mine si parca toate necazurile gasesc o rezolvare. Vedeti,asta am vrut sa va spun ca suferinta creste direct proportional cu afectul fata de persoana decedata,insa , in momentul in care se asimileaza realitatea,ramine doar resemnarea si continuarea vietii.Poate ca cel mai important lucru este alegerea amintirilor cu care vom inainta...O amintire frumoasa, un zimbet , o imbratisare, o gluma... Dar de ce vorbesc eu atat despre moarte,e singurul lucru unde nici stiintza nu si-a bagat coada,cum as putea eu un om de rand sa-i gasesc capatul..moartea e un drum pe care toti pasim,e singurul element care ne defineste ca rasa,adica toti murim mai devreme sau mai tarziu.

Dimineata senina

Azi m-am trezit ca de obicei la 6,30...cu o seninatate si o pace in suflet...hm!ma omoara insa curiozitatea cum o sa continue ziua... Ieri la fel , ziua a inceput bine dar...era sa se sfarseasca prost..dar azi n-are cum sa fie asa!nu!!e soare...e placut de dimineata...mama! cum stiu sa ma incurajez! Stiti la ce ma gandeam?oare cum se va simti jucaria asta din fata mea pe care unii o numesc computer,nederanjata doua saptamini cat voi fi in Italia?Tastatura stiu ca o sa-mi duca dorul...lipsita fiind de mangaierile mele..personal ma simt neconfortabil atunci cand nu ma deranjeaza nimeni...,v-am spus ca sunt o tipa- atipica...la mine lucrurile functioneaza invers uneori... Imi pun a doua cafea,ca altfel nu simt ca traiesc!Doamne dar nu prea imi face bine...dar parca pot sa ma opresc!al naibii drog cafeaua asta!!!noroc ca nu ma stapinesc si altfel de placeri asemanatoare...tigara sau mai stiu eu ce altceva ca s-ar duce naibii totul,s-ar alege praful din mine... O sa ies la o plimbare,asa fara nicio destinatie precisa..poate doar sa-mi cumpar niste flori...am o batrinica care vinde zilnic linga cimitir(locuiesc aproape de gara si cimitirul e la doi pasi..) floricele,nu sunt cele placute mie,dar mi-e mila de ea de batrinetea ei si cumpar..,obiceiul asta cred ca l-am preluat de la sotul meu,D-zeu sa-l ierte!vedea o amarata la un colt de strada cu flori de primavara si le platea pe toate"sa-ti dea D-zeu sanatate"ii spunea batrinica...eheeee!dupa cata sanatate i s-a urat de-a lungul timpului ar fi trebuit sa moara la 100 de ani nu la cei 50 pe care i-a avut... Alung amintirea..dau "search" pe You tube si scriu "Imagine"...Mi-e dor de John Lennon... "you may say i`m a dreamer/but i`m not the only one".... oooh!!!...imi place sa visez cu ochii deschisi!...doar uneori incercarile mele esueaza...ma "curenteaza"tiraitul unui telefon..."te pup!...am sunat sa vad daca esti bine..."de parca chiar i-ar pasa cu adevarat cuiva de mine...in fine, poate ar trebui sa apreciez nu sa condamn astfel de formalitati...dar n-as fi eu daca as face-o... Dar gata cu visele Olga! ai un sfarsit de saptamina deosebit de limpede si clar,sambata intalniri cu prietenele din Bucuresti iar duminica mult asteptata ta calatorie spre Bologna...ar trebui sa-ti "urli " starea de bine nu sa te tangui...ai atatea planuri care reincoltesc si prind usor viata.... Dar parca poti?Al naibii suflet,vrea mereu mangaiat...imi vine in minte Tudor Gheorghe...avea o melodie"valtul rozelor" care pe mine ma fascina ii stiam versurile pe de rost: "Pe verdea margine de sant Crestea macesul singuratic, Dar vantul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la dant. Intai patrunse printre foi, Si le vorbi cu voce lina, De dorul lui le spuse-apoi, Si suspina - cum se suspina.." Eram atat de transportata de melodie ca-mi dadeu lacrimile,intr-o zi eram la bucatarie si la TV canta Tudor Gheorghe melodia,am inceput sa pling,fetele m-au intrebat"de ce plingi mama?"..."de placere...pur si simplu...de nebuna ce sunt!" Gata,v-am spus destule pentru astazi...dar am facut-o si pentru maine si pentru poimaine cand o sa va duc dorul...sau poate o sa-mi duceti dorul(hm!...iar te iluzionezi draga Olga!) ....promit sa intru sa va povestesc nimicuri cotidiene,dar, cine stie? poate esentiale pentru mine.

Gandul plecarii..

Uneori am impresia ca toate lucrurile frumoase care mi se intampla vor ramine acolo in mintea mea for ever,dar nu!...nu se intampla asa si ma apuca regretele ca nu le-am povestit atunci cand am avut ocazia... Aseara am adormit tarziu,cred ca mi s-a tras de le cea de-a doua cafea ...pfai !!! cat m-am zvarcolit in pat pina am adormit,unde pui ca m-au doborit gandurile,noroc ca in final mi-a poposit pe creieras gandul plecarii in Italia...ma vedeam in avion deja si uite asa am trecut in lumea viselor... Azi e o zi luminoasa,o zi in care mi-am propus sa fac multe...simt miros de primavara.. Hmmm!!!am sa deschid cutiuta mea cu iluzii si o sa dau startul fiecareia incet...fara sa ma grabesc. Mi-au mai ramas in cutia cu iluzii putine bucati majoritatea lor sunt comune cu ale voastre si totusi usor diferite.... pentru ca sunt in cutia mea! Si zboara pe rand... una cate una... cu fiecare raza de lumina a unei noi zile pe care o prind, cu fiecare inceput si sfarsit de saptamana, cu fiecare luna noua sau plina... cu fiecare primavara... Daaaa!!!Ma bucur enorm de primavara asta care da cu soare ca-n povesti, cu flori si sunete nemaipomenite, cu oameni noi si mai frumosi decat mi-i imaginam vreodata....da,da!!sa nu va mire la Satu Mare a venit deja primavara! Imi place sa fac descoperiri mai ales in specia umana... si sunt extraordinari unii oameni... cu un zambet sau un mic gest reusesc sa stearga muuulte clipe de adanca tristete... de ce sunt atati de putini? Hm? Unde s-au pierdut restul? Uuuuuuf Idealisto!!!!...TREZESTE-TE!...trebuie oare sa-ti spun in fiecare primavara acest lucru?...back!!...lumea are nevoie de tine cu picioarele pe pamint...nu cu capul in nori!!! Aaaaaaah!!! a iesit soarele,imi bate in ochi...hm,dar imi place,mai bine sa ma bata soarele decat necazurile...nu-i asa?...ma bucura zilele insorite ele imi dau o stare de bine...imi caut o melodie in PC...una cu putin substrat care sa se asorteze cu starea mea...daaa!!perfect acum e mai bine! Stiti la ce ma gandeam?la acei oameni care au intrat in viata mea atunci cand eu aveam mare nevoie de ei...sa fie oare o intamplare?sa fie mana destinului?...hm!chiar nu stiu? oameni de care nu aveai habar iti vin in intampinarea nevoilor pe care nu stiai ca le ai.... Bravo lor... ferice de mine ca dau de asemnea oameni! Da,da...acum stiu de unde mi se trage si starea asta de bine..cred ca ei de acolo de departe ma sugestioneaza....imi transmit din pozitivismul lor... Viata asta e plina de surprize... cand iti vine s-o iei mai tare la palme sau la rostul pentru care te-a plantat unde a facut-o vine cu o surpriza la tava...si ca sa vedeti ca nu glumesc am sa va spun ca drumul meu la Bolonia a fost tot o surpriza...un telefon intr-o dimineata de la o prietena virtuala "Olga, sunt la o agentie ,ti-am cumparat bilete de avion,dus - intors,chiar si extra-bagaj...ai ceva la indemina sa notezi codul?"...ei?am dreptate sau n-am? Am!!!!evident sunt oameni minunati pe lumea asta trebuie doar sa-ti deschizi sufletul...ei poate au nevoie de caldura pe care o emana sufletul tau,au nevoie de un crampei de fericire! Nu pot sa spun decat...Doamne!! lumea asta e frumoasa daca Tu ne ajuti s-o vedem asa!